In a few seconds, you will be redirected to the new address.
http://andrei.clubcisco.ro
Please wait and remember to update your links if necessary.
Thank you.

Casa noua

Posted on June 17th, 2007 in Diverse by Andrei

Blogul s-a mutat la adresa

http://andrei.clubcisco.ro

Va rog updatati adresele linkurilor si/sau bookmark-urilor, daca aveti. Clientii selecti pot updata si feedurile RSS :)

Am mutat intreg continutul, deci tot ceea ce se gasea aici este acum accesibil si din noua locatie. Adresa aceasta va ramane activa.

E posibil ca in noua locatie unele lucruri sa se comporte mai ciudat, pana le gasesc si le repar.

Later edit: Ok, se comporta mai multe lucruri ciudat. Rabdare.

Fooooost-am dus la facultate…

Posted on June 14th, 2007 in Personal, Viata la Poli by Andrei

Nu stiu daca sa incep articolul cu “spre rusinea mea” sau cu “am fost foarte inspirat ca”, dar continuarea e in mod cert ca semestrul acesta am chiulit cel mai mult de la facultate. Sau poate ca n-ar trebui sa folosesc nici cuvantul “chiulit” daca actul in sine nu e “spre rusinea mea”…

Nu, nu am devenit mai lenes si, posibil, nici mai harnic, pentru ca incep sa simt din ce in ce mai “greoi” cand vine vorba de invatat lucruri idioate. Si daca nici la varsta asta, dupa 14 ani de invatamant de stat, cu 2 inaintea sfarsitului (unei lumi a) aberatiilor, nu stiu ce imi foloseste si ce nu, situatia tot grava e si imi permit sa dau vina tot pe invatamant pentru asta. Cred ca am devenit, insa, ceva mai eficient, ca sa confirm ca nu ma supun proverbului “lenesul mai mult alearga” si pe undeva sta si dovada faptului ca nu am avut mare lucru de pierdut la cursurile pe care le-am ignorat, lucru care imi trezeste, oarecum, o parere de rau pentru sentimentul ca nu as fi avut nimic de castigat din lucrurile la care am renuntat de bunavoie. Cred ca as fi preferat sa imi para rau pentru ceea ce am pierdut si, mai mult, as fi vrut sa imi fie clar ceea ce am pierdut, daca a existat asa ceva.

La un examen, m-a salutat un prieten la modul “de cand nu te-am mai vazut…” lucru care m-a surprins pe moment. Nu se putea sa fi trecut atata timp. Practic, aproape ca nu a fost zi in care sa nu ma duc la facultate (si nu doar pana la secretariat) dar totodata mi-am dat seama atunci ca nu am mai avut mare tangenta cu institutia propriu-zisa. Doar la niste laboratoare si prezentari de teme m-am mai dus, uneori nici la acelea, din cauza multitudinii de concursuri si conferinte din ultima vreme. Si, bineinteles, si tot ce tine de Cisco mi-a mancat mult din timp, dar asta nu am sa regret niciodata. De ce nu m-am dus la cursuri? As fi putut sa le elimin pe toate din cate un motiv (as fi putut sa nu ma duc deloc la facultate, daca m-as fi luat dupa motive). N-am sa dau acum nume, dar va veti putea da seama despre ce e vorba dupa sesiune, cand am sa le descriu pe toate in parte.

La un singur curs m-am dus aproape regulat, pentru ca aveam oarecare asteptari de la el si pentru ca se tinea evidenta prezentei prin niste lucrari date in timpul cursului. La un moment dat, insa, mi-am dat seama ca cel din fata mea nu prea are ce sa ma invete si, in plus, aroganta il tine la distanta de noi, deci am renuntat sa ma mai duc. In mod straniu, cele 2/3 din lucrarile pe care am apucat sa le dau mi-au asigurat punctajul maxim pentru ele, la examen; inca un motiv pentru care sa il las balta. La un altul nu ma duceam pentru ca nu intelegeam nimic oricat m-as fi chinuit. Pot sa ma simt destul de fericit in situatia aceasta, pentru ca nici nu am de gand sa inteleg sau sa tin minte vreodata ceea ce s-a predat acolo. Examenul ar mai fi problema. La un altul, lucrurile pareau prea abstracte, desi metoda de predare era destul de buna. Din pacate, cursul era situat dupa un sir de laboratoare cand deja lumea simtea ca statuse prea mult la facultate pentru ziua aceea (6-7h). La un alt curs, se predau lucruri relativ stiute si, in cazul in care nu le stiai, nu aveai nevoie de cateva ore ca sa ti le explice cineva, ci de 15 minute de atentie pe Wikipedia. Alt curs era tinut de un profesor care nu prea stia ce preda, care se avanta in niste lucruri prea detaliate pe care nu le stapanea si expedia lucrurile complexe prea repede ca sa poata intelege cineva doar din curs. In fine, la ultimul curs am vazut efectiv oameni cu gura deschisa si capul cazut pe spate, dormind. Nu pot spune ca nu le-am dat tuturor o sansa.

E putin trista situatia dar, pe de alta parte, am avut astfel ocazia sa fac lucurile carora le-am dat importanta. Si, bineinteles, si celor carora nu le-am dat importanta, dar, totusi, le-am tratat cap-coada: temele. Acum, dupa doua, aproape trei examene, imi dau seama ca un om care sa citeasca de pe slide-uri ceea ce citesc si eu acasa nu m-ar fi ajutat cu mare lucru iar la marea majoritate a profesorilor nu iti vine sa pui intrebari, desi toti te asigura, parca din obligatie si cu acelasi ton, ca o poti face. Si poti chiar sa le trimiti si e-mail sa ii intrebi ce doresti! Dar mare grija caci in mail apare numele si daca intrebi o prostie se stie de la cine vine. Deci mai bine ramai cu prostia ta, daca vrei sa intrebi, intrebi Google, daca vrei laboratoare gasesti niste softuri pe net (ca oricum la laboratoare rareori te invata cineva sa folosesti lucrurile cu care nu te-ai mai intalinit), cursurile sunt online, examenele din anii trecuti circula ca spamul si studentul straluceste de autodidactica.

Tin pe aceasta cale sa ii multumesc UPB pentru ca ma invata sa ma descurc in viata. (sau viata nu-i asa?!)

Of, Politehnica

Posted on June 12th, 2007 in Viata la Poli, Radeti. Sau nu., No Comment by Andrei

Pentru ca tot se apropie perioada admiterii la facultate si sunt multi oameni indecisi. (click to zoom)

From Blog Album

Pentru detalii suplimentare (si, eventual, o alta viziune :) ) va stau la dispozitie…

O lume de fotografii

Posted on June 8th, 2007 in Computer Science, Spectacolul lumii, The Net by Andrei

Puteti urmari in linkul de mai jos o dovada a cat de extraordinara poate fi tehnologia, chiar daca e proprietara Microsoft :) . Mie mi-a lasat o impresie asemanatoare cu ceea ce s-a aratat in filmul Deja Vu(2006) si este absolut incredibil.

http://labs.live.com/Photosynth+At+TED+Conference.aspx

In March of this year Microsoft Live Labs Architect, Blaise Aguera y Arcas spoke at the TED (Technology, Entertainment, Design) Conference in Monterey, CA. Blaise demonstrated Seadragon and Photosynth to an enthusiastic audience and painted a vision for how these technologies will evolve in the months and years ahead. Watch the short video above to see some of the amazing ways these technologies will change the way you interact with your images in the future, and visit the Photosynth site to try the latest collections from the team.

Concurs Fredo and PidJin

Posted on June 8th, 2007 in The Net by Andrei

Cu un clic pe imaginea de sus puteti afla mai multe detalii despre concursul Fredo and Pid’Jin.

Iar daca nu stiti cine sunt astia doi, aruncati o privire aici pana nu afla si altii :)

Facultatea de teatru

Posted on June 8th, 2007 in Personal, Dulce studentie, Viata la Poli by Andrei

Dupa atatia ani de joaca de-a scoala/liceul/facultatea, m-am obisnuit sa vad intr-o anumita masura profesorii ca pe niste oameni destepti, priceputi in ceea ce fac ei. Ma opresc aici deocamdata si spun “intr-o oarecare masura” pentru ca de multe ori acel “priceputi in ceea ce fac” se traduce intr-un fel de “stiu despre ce vorbesc”, ceea ce inseamna ca nu pentru toti talentul pedagogic intra in aceeasi oala cu diploma pe care o au. Pe de alta parte, m-am obisnuit si cu neajunsurile lor: multi sunt prea aroganti, altii (probabil batuti de catre parinti in vremea copilariei sau crescuti in mediu securiā€¦zat) infometati de autoritate si respect, altii care vad o favoare in a-ti da atentie (si carora nu le intorc niciodata favoarea) si, in fine, altii care dupa ce s-au gasit in postul mult dorit au uitat ca ar fi cazul sa inceteze pupatul in fund al celor mai mari, pentru ca acolo sus “se vede…”. Bine, si multi sictiriti de munca pe care o depun, mai mult sau mai putin, dar nu trebuie sa fii neaparat profesor pentru asa ceva.

Zilele astea mi-a fost dat sa vad o forma oarecum inedita a relatiei student-profesor in UPB. In primul rand, cu mare surprindere am realizat faptul ca profesorii se ostenesc sa isi dezvolte doua personalitati. Una se vede la curs, cand toti incearca sa te faca sa nu regreti ca ai venit la facultatea asta; lucrul acesta devine din ce in ce mai laudabil pe masura ce tot mai putini o fac (deh, daca ai ajuns pana aici, nu mai pleci tu…). Tot acolo ti se spune ce grozava e relatia cu studentii, ca suntem ca o mare familie (de fapt suntem doua, si ambele mafiote), ca asistentii, laborantii, chiar profesorii ne stau la dispozitie pentru proiecte, cercetare, c a la curs oricine poate sa intrebe orice, desi nimeni nu o face si nimeni nu intelege mare lucru. Sincer acum, partea cu asistentii saritori e ceva mai realista: aici in sfarsit poti intalni oameni tineri (ah, asta nu e argument!) care au marele dar de a se uita la tine, de a-ti explica pe limba ta si de te ajuta la teme cretine. Insa cand ajungi fatza in fatza cu un profesor incepe teatrul, pentru ca el spera ca asta sa nu se intample niciodata iar tu sa ramai cu frumoasa impresie pe care trebuie sa o aiba orice student bursier supus. Daca totusi insisti sa discuti cu el, sa ceri o explicatie (o motivatie chiar?) aici va incepe teatrul. Pentru ca el stie care va fi deznodamantul discutiei, el stie ca nu are nimic de castigat de pe urma ta si mai stie si ca tu esti cel care ii rapesti timpul pretios si bun de petrecut acasa. Ca doar e sesiune, trebuie sa se odihneasca si ei candva.

Ca sa fac legatura cu ce spuneam in primul paragraf, in momentul despre care vorbeam mai devreme apare ocazia unei discutii pasnice si totodata teatrale intre student si profesor. Daca vii sa contesti nota, poti fi pus in situatia de a relua un subiect de examen intreg si de a fi lasat sa vorbesti fara niciun scop, decat cel de a face o mica greseala care sa iti dovedeasca (tie!) ca nu esti stapan pe subiect si ca daca nu esti in stare sa vorbesti corent despre ceva nu ai nici cum sa scrii ceva bun. Daca nu ii dai nicio satisfactie la capitolul acesta, mai are cativa scheleti in maneca: se uita sictirit pe lucrarea ta, citind-o in diagonala, asa cum a facut si cand a corectat-o, si trasndu-si pe fatza o expresie de nemultumire, ca nu prea seamana cu ce a predat el la curs (de unde ai scos astea? Parca n-ai invatat de la mine…). In fine, pentru ca nu stie impotriva caror argumente sa protesteze pentru ca, efectiv, el nu stie tot ce ai scris si risca sa te invinuiasca pentru ceva ce nu esti vinovat, va critica ceva de genul “stii, eu vad ca ai scris mult si ca stii, dar pana si nesiguranta asta denota ceva…“. Da, denota un om care stie despre ce vorbeste pentru ca invatat ceva mai mult decat ii oferea un curs prost, construit cu copy/paste din carti straine si Wikipedia. Cum procedezi atunci cand stii mai multe decat el? Asta e un fel de segmentation fault in lumea educationala, pentru ca nu ii poti explica ceva ce el nu stie si, mai mult, nu il poti invata. Nu poti decat sa incerci sa ii accesezi o zona de memorie pe care nu o are si atunci vezi cat de urat poate sa reactioneze.

Probabil ca trebuie sa te obisnuiesti ca, prin definitie, studentul e ala prost. Daca stii ceva ce nu stie profesorul, e ca si cum nu stii. Sau ar fi mai bine sa nu stii, caci daca insisti sa stii, cea mai mica greseala te transforma in ala care o face pe smecherul.

Concluzia: nu calcati panselutele. Caci put.

Daca cititi randurile astea si aveti de gand sa dati la Politehnica Bucuresti, veti da si peste oameni extraordinari, si peste oameni ca acestia. Pe cine gaseste prima padure fara uscatura, il rog sa ma anunte si pe mine.

PPPoE disconnected

Posted on June 2nd, 2007 in Diverse, Spectacolul lumii by Andrei

Tocmai am aflat ca motivul pentru care de vreo 16 ore nu am avut acces la Internet era din cauza ca cineva taiase cablul RDS de pe scara blocului.

Tara bananiera ce suntem…

« Previous Entries