A Place By Me, Andrei

Foto     Contact

Nu stiu daca sa incep articolul cu “spre rusinea mea” sau cu “am fost foarte inspirat ca”, dar continuarea e in mod cert ca semestrul acesta am chiulit cel mai mult de la facultate. Sau poate ca n-ar trebui sa folosesc nici cuvantul “chiulit” daca actul in sine nu e “spre rusinea mea”…

Nu, nu am devenit mai lenes si, posibil, nici mai harnic, pentru ca incep sa simt din ce in ce mai “greoi” cand vine vorba de invatat lucruri idioate. Si daca nici la varsta asta, dupa 14 ani de invatamant de stat, cu 2 inaintea sfarsitului (unei lumi a) aberatiilor, nu stiu ce imi foloseste si ce nu, situatia tot grava e si imi permit sa dau vina tot pe invatamant pentru asta. Cred ca am devenit, insa, ceva mai eficient, ca sa confirm ca nu ma supun proverbului “lenesul mai mult alearga” si pe undeva sta si dovada faptului ca nu am avut mare lucru de pierdut la cursurile pe care le-am ignorat, lucru care imi trezeste, oarecum, o parere de rau pentru sentimentul ca nu as fi avut nimic de castigat din lucrurile la care am renuntat de bunavoie. Cred ca as fi preferat sa imi para rau pentru ceea ce am pierdut si, mai mult, as fi vrut sa imi fie clar ceea ce am pierdut, daca a existat asa ceva.

La un examen, m-a salutat un prieten la modul “de cand nu te-am mai vazut…” lucru care m-a surprins pe moment. Nu se putea sa fi trecut atata timp. Practic, aproape ca nu a fost zi in care sa nu ma duc la facultate (si nu doar pana la secretariat) dar totodata mi-am dat seama atunci ca nu am mai avut mare tangenta cu institutia propriu-zisa. Doar la niste laboratoare si prezentari de teme m-am mai dus, uneori nici la acelea, din cauza multitudinii de concursuri si conferinte din ultima vreme. Si, bineinteles, si tot ce tine de Cisco mi-a mancat mult din timp, dar asta nu am sa regret niciodata. De ce nu m-am dus la cursuri? As fi putut sa le elimin pe toate din cate un motiv (as fi putut sa nu ma duc deloc la facultate, daca m-as fi luat dupa motive). N-am sa dau acum nume, dar va veti putea da seama despre ce e vorba dupa sesiune, cand am sa le descriu pe toate in parte.

La un singur curs m-am dus aproape regulat, pentru ca aveam oarecare asteptari de la el si pentru ca se tinea evidenta prezentei prin niste lucrari date in timpul cursului. La un moment dat, insa, mi-am dat seama ca cel din fata mea nu prea are ce sa ma invete si, in plus, aroganta il tine la distanta de noi, deci am renuntat sa ma mai duc. In mod straniu, cele 2/3 din lucrarile pe care am apucat sa le dau mi-au asigurat punctajul maxim pentru ele, la examen; inca un motiv pentru care sa il las balta. La un altul nu ma duceam pentru ca nu intelegeam nimic oricat m-as fi chinuit. Pot sa ma simt destul de fericit in situatia aceasta, pentru ca nici nu am de gand sa inteleg sau sa tin minte vreodata ceea ce s-a predat acolo. Examenul ar mai fi problema. La un altul, lucrurile pareau prea abstracte, desi metoda de predare era destul de buna. Din pacate, cursul era situat dupa un sir de laboratoare cand deja lumea simtea ca statuse prea mult la facultate pentru ziua aceea (6-7h). La un alt curs, se predau lucruri relativ stiute si, in cazul in care nu le stiai, nu aveai nevoie de cateva ore ca sa ti le explice cineva, ci de 15 minute de atentie pe Wikipedia. Alt curs era tinut de un profesor care nu prea stia ce preda, care se avanta in niste lucruri prea detaliate pe care nu le stapanea si expedia lucrurile complexe prea repede ca sa poata intelege cineva doar din curs. In fine, la ultimul curs am vazut efectiv oameni cu gura deschisa si capul cazut pe spate, dormind. Nu pot spune ca nu le-am dat tuturor o sansa.

E putin trista situatia dar, pe de alta parte, am avut astfel ocazia sa fac lucurile carora le-am dat importanta. Si, bineinteles, si celor carora nu le-am dat importanta, dar, totusi, le-am tratat cap-coada: temele. Acum, dupa doua, aproape trei examene, imi dau seama ca un om care sa citeasca de pe slide-uri ceea ce citesc si eu acasa nu m-ar fi ajutat cu mare lucru iar la marea majoritate a profesorilor nu iti vine sa pui intrebari, desi toti te asigura, parca din obligatie si cu acelasi ton, ca o poti face. Si poti chiar sa le trimiti si e-mail sa ii intrebi ce doresti! Dar mare grija caci in mail apare numele si daca intrebi o prostie se stie de la cine vine. Deci mai bine ramai cu prostia ta, daca vrei sa intrebi, intrebi Google, daca vrei laboratoare gasesti niste softuri pe net (ca oricum la laboratoare rareori te invata cineva sa folosesti lucrurile cu care nu te-ai mai intalinit), cursurile sunt online, examenele din anii trecuti circula ca spamul si studentul straluceste de autodidactica.

Tin pe aceasta cale sa ii multumesc UPB pentru ca ma invata sa ma descurc in viata. (sau viata nu-i asa?!)

• 3 comments so far. Leave a comment!

Pentru ca tot se apropie perioada admiterii la facultate si sunt multi oameni indecisi. (click to zoom)

From Blog Album

Pentru detalii suplimentare (si, eventual, o alta viziune ) va stau la dispozitie…

• 5 comments so far. Leave a comment!

• 0 comments so far. Leave a comment!

Dupa atatia ani de joaca de-a scoala/liceul/facultatea, m-am obisnuit sa vad intr-o anumita masura profesorii ca pe niste oameni destepti, priceputi in ceea ce fac ei. Ma opresc aici deocamdata si spun “intr-o oarecare masura” pentru ca de multe ori acel “priceputi in ceea ce fac” se traduce intr-un fel de “stiu despre ce vorbesc”, ceea ce inseamna ca nu pentru toti talentul pedagogic intra in aceeasi oala cu diploma pe care o au. Pe de alta parte, m-am obisnuit si cu neajunsurile lor: multi sunt prea aroganti, altii (probabil batuti de catre parinti in vremea copilariei sau crescuti in mediu securi…zat) infometati de autoritate si respect, altii care vad o favoare in a-ti da atentie (si carora nu le intorc niciodata favoarea) si, in fine, altii care dupa ce s-au gasit in postul mult dorit au uitat ca ar fi cazul sa inceteze pupatul in fund al celor mai mari, pentru ca acolo sus “se vede…”. Bine, si multi sictiriti de munca pe care o depun, mai mult sau mai putin, dar nu trebuie sa fii neaparat profesor pentru asa ceva.

Zilele astea mi-a fost dat sa vad o forma oarecum inedita a relatiei student-profesor in UPB. In primul rand, cu mare surprindere am realizat faptul ca profesorii se ostenesc sa isi dezvolte doua personalitati. Una se vede la curs, cand toti incearca sa te faca sa nu regreti ca ai venit la facultatea asta; lucrul acesta devine din ce in ce mai laudabil pe masura ce tot mai putini o fac (deh, daca ai ajuns pana aici, nu mai pleci tu…). Tot acolo ti se spune ce grozava e relatia cu studentii, ca suntem ca o mare familie (de fapt suntem doua, si ambele mafiote), ca asistentii, laborantii, chiar profesorii ne stau la dispozitie pentru proiecte, cercetare, c a la curs oricine poate sa intrebe orice, desi nimeni nu o face si nimeni nu intelege mare lucru. Sincer acum, partea cu asistentii saritori e ceva mai realista: aici in sfarsit poti intalni oameni tineri (ah, asta nu e argument!) care au marele dar de a se uita la tine, de a-ti explica pe limba ta si de te ajuta la teme cretine. Insa cand ajungi fatza in fatza cu un profesor incepe teatrul, pentru ca el spera ca asta sa nu se intample niciodata iar tu sa ramai cu frumoasa impresie pe care trebuie sa o aiba orice student bursier supus. Daca totusi insisti sa discuti cu el, sa ceri o explicatie (o motivatie chiar?) aici va incepe teatrul. Pentru ca el stie care va fi deznodamantul discutiei, el stie ca nu are nimic de castigat de pe urma ta si mai stie si ca tu esti cel care ii rapesti timpul pretios si bun de petrecut acasa. Ca doar e sesiune, trebuie sa se odihneasca si ei candva.

Ca sa fac legatura cu ce spuneam in primul paragraf, in momentul despre care vorbeam mai devreme apare ocazia unei discutii pasnice si totodata teatrale intre student si profesor. Daca vii sa contesti nota, poti fi pus in situatia de a relua un subiect de examen intreg si de a fi lasat sa vorbesti fara niciun scop, decat cel de a face o mica greseala care sa iti dovedeasca (tie!) ca nu esti stapan pe subiect si ca daca nu esti in stare sa vorbesti corent despre ceva nu ai nici cum sa scrii ceva bun. Daca nu ii dai nicio satisfactie la capitolul acesta, mai are cativa scheleti in maneca: se uita sictirit pe lucrarea ta, citind-o in diagonala, asa cum a facut si cand a corectat-o, si trasndu-si pe fatza o expresie de nemultumire, ca nu prea seamana cu ce a predat el la curs (de unde ai scos astea? Parca n-ai invatat de la mine…). In fine, pentru ca nu stie impotriva caror argumente sa protesteze pentru ca, efectiv, el nu stie tot ce ai scris si risca sa te invinuiasca pentru ceva ce nu esti vinovat, va critica ceva de genul “stii, eu vad ca ai scris mult si ca stii, dar pana si nesiguranta asta denota ceva…“. Da, denota un om care stie despre ce vorbeste pentru ca invatat ceva mai mult decat ii oferea un curs prost, construit cu copy/paste din carti straine si Wikipedia. Cum procedezi atunci cand stii mai multe decat el? Asta e un fel de segmentation fault in lumea educationala, pentru ca nu ii poti explica ceva ce el nu stie si, mai mult, nu il poti invata. Nu poti decat sa incerci sa ii accesezi o zona de memorie pe care nu o are si atunci vezi cat de urat poate sa reactioneze.

Probabil ca trebuie sa te obisnuiesti ca, prin definitie, studentul e ala prost. Daca stii ceva ce nu stie profesorul, e ca si cum nu stii. Sau ar fi mai bine sa nu stii, caci daca insisti sa stii, cea mai mica greseala te transforma in ala care o face pe smecherul.

Concluzia: nu calcati panselutele. Caci put.

Daca cititi randurile astea si aveti de gand sa dati la Politehnica Bucuresti, veti da si peste oameni extraordinari, si peste oameni ca acestia. Pe cine gaseste prima padure fara uscatura, il rog sa ma anunte si pe mine.

• 1 comments so far. Leave a comment!

Despre seminariile NetStart de acum aproape o saptamana nu am avut timp sa scriu la momentul potrivit din cauza avalansei de teme si obligatii ce au cazut pe capul nostru, mai ales al nostru, cei care si-au luat mai multe raha… responsabilitati pe cap decat pot duce.

Ca sa fie clar pentru toata lumea, reamintesc faptul ca seminariile NetStart au fost tinute de catre firma Tornado (cei cu catalogul Twister) cu scopul de a “scana” potentialii viitori angajati dintre participanti si, evident, de a-si face si reclama cu aceasta ocazie. S-a vorbit despre telefonia IP, multimedia, in general (de la aparatura foto/video sau de imprimare pana la standarde video, rezolutii, tehnici de redare a culorilor si ceva teorie despre perceptia lor), QoS (Quality of Service) in retele wireless si cablate (desi wireless-ul nu prea era de gasit pe nicaieri prin prezentare), si SAN (Storage Area Networks) amestecat cu NAS-uri (Network Attached Storage) care au fost cam bleah (vezi imaginea).

Am mai dat un test, din subiectele discutate. Si, dupa cum subiectele discutate erau destul de generale si… subiective, cam asa arata si testul. Ei, una peste alta, m-am intors cu ceva de acolo, anume chestia asta (link). Asa ca multumesc, NetStart, desi nu am loc de ditamai multifunctionala aici si probabil o voi duce acasa.

From Blog Album

From Blog Album

Totusi, impresia generala a fost ca tipii de la Tornado sunt (sau par) mai profesionisti decat par (sau sunt). E ceva adevar in fraza asta, fara sa par (sau sa fiu) rau.

:D

• 2 comments so far. Leave a comment!

Dupa cum spusesem cu cateva posturi in urma, Adobe a venit sa tina un concurs pe echipe in Politehnica. La inscriere ni s-au spus ca vor intra oricate echipe, ca locuri sunt destule. Ieri ne-au sunat si ne-au spus ca am fost selectati, nu se stie pe ce criteriu iar azi, la concursul propriu-zis, am vazut ca eram doar 4 echipe. Concursul s-a tinut in holul rectoratului; mise en place-ul a fost dragut. Iata si chinurile probele la care am fost pusi:

Prima proba era cea care in reclama aparea sub numele de design, iar cand vine vorba de Adobe nu poti sa nu te gandesti la Photoshop, Dreamweaver, ImageReady sau Flash. Ei, insa, nu s-au gandit la asta si ne-au dat sa descriem specificatiile unui mouse proectat pentru persoanele cu dizabilitati motorii. S-au punctat si intrebarile pe care le-am avut, ca sa vada ce ne poate capul precum si, bineinteles, descrierea propriu-zisa, insotita de niste desene oribile. Aici am obtinut punctajul cel mai mare.

Apoi a urmat un test de logica, cu 5 intrebari din care, spre rusinea noastra, am rezolvat doar 3. Aici au iesit primii cei care au rezolvat 4.

In fine, ultima proba (pentru noi) a fost una de programare. Ni s-a dat una bucata laptop IBM (un Thinkpad) ticsit de butoane si functii extratereste enervante si ni s-a tinut o prezentare de 5-7 minute despre un soft de la Adobe numit Flex, ajuns deja la versiunea a doua, nu se stie cand. Flex-ul in sine e o chestie destul de interesanta, desi seamana izbotor de mult cu ceea ce asta-vara se numea Avalon, de la Microsoft. Ideea din spatele lui este de a permite celor obisnuiti cu aplicatiile web sau macar cu web designul, sa poata scrie aplicatii de sine statatoare si functionale (asta e mai discutabil). Mai exact, interfata este, de fapt, un flash, pozitionarea si aspectul elementelor se face cu un fisier .mxml (remember .xaml ?) si functionalitatea se scrie in javascript si actionscript, puse toate la gramada. Mai mult chiar, daca ti-e mai usor sa construiesti interfata scriind cod HTML, poti sa faci asa. Vrei sa faci un buton sa arate altfel dar nu stii decat CSS? Nicio problema, bagi si CSS in el! Accesul la baze de date se poate face si in ASP.NET, e bagat pe acolo si MySQL, si Cold Fusion. Pare o varza? Ei bine, aici am avut de ales intre doua aplicatii pe care trebuia sa le facem: un browser web sau o aplicatie mica in genul unei agende. Browserul stiam ca e simplut de facut, dar ne-am apucat de agenda si rau am facut. Bineinteles ca nu aveam mari sperante ca vom reusi ceva din moment ce aveam o ora la dispozitie ca sa invatam si IDE-ul si felul in care functioneaza un astfel de proiect, si sa mai reusim sa scriem si un cod functional. Totusi, nu ne asteptam sa nu reusim sa deschidem un fisier din care sa citim date. Dar lucrul cu adevarat frustrant a fost faptul ca dupa 20 de minute de cacaiala (altfel nu am cum sa ii spun) din partea “specialistilor” programatori de la Adobe Romania, NICI EI NU AU REUSIT SA DESCHIDA UN FISIER! Si cam astfel a fost finalul nefericit si neasteptat al proiectului nostru.

Proba a patra, la care nu am mai ajuns, consta in “dueluri” intre echipele ramase in concurs pe… Wii! Bineinteles, pe jocurile de tenis, box si bowling (uau, ce neasteptat, nu?). Binteinteles, raman la ideea mea: Wii sucks. A, si ca sa mai laud putin inginerii de la Adobe, mi-a “placut” faptul ca atunci cand cineva a lovit priza si s-a intrerupt si imaginea si sunetul, trei oameni s-au dus sa verifice proiectorul… bravos, inginerilor.

Ca premii, am primit un tricou Adobe, o geanta si niste chestii mecanice interesante, desi nu foarte utile. A ramas sa mergem si la sediul Adobe ca sa ne ridicam si niste diplome si sa discutam despre niste internship-uri, desi dupa cate se profileaza vara acesta, nu cred sa mai am timp si de asa ceva.

Iata o intrebare din testul de logica, de care imi este pur si simplu ciuda, groaza si rusine ca nu mi-am dat seama la momentul respectiv care era solutia:

What should the question mark be replaced with?

1Q   3E   5T   7U   9?

Prost mai pot sa fiu uneori…

• 11 comments so far. Leave a comment!

From Blog Album

Tot astazi (joi) a avut loc si o mica prezentare/seminar, cum vreti sa ii spuneti, tinut de reprezentani veniti de la Tornado cu scopul de a recruta studenti de pe la noi. In principal, ceea ce fac ei in facultatea noastra se reduce la o serie de seminarii pe cate un domeniu, la care se ajunge in urma rezultatelor unor teste, ca metoda de selectie. Netstart se numeste acest program al lor. Daca in anii precedenti veneau sa caute doritori de joburi doar din domeniul tehnic, din acest an au creat si un modul de marketing, managementul afacerilor, etc.

Eu credeam ca nu am auzit de Tornado inainte, pana cand m-am lamurit la prezentarea lor cine sunt. Ei sunt importatori, distribuitori, transportatori de componente hardware si software. Remember catalogul Twister? Ei sunt. Prezentarea, tinuta in mare parte de catre directorul executiv, a vrut sa ne lumineze cu privire la scopul pentru care noi am vrea sa participam la seminariile lor si, evident, mai tarziu sa si lucram la ei. Dintr-o gluma in alta gluma, atmosfera s-a vrut a fi atat de destinsa pana la punctul la care sa nu iti dai seama ca ei nu au mare lucru de oferit sau, in orice caz, nu celor care vin din directia aceasta. Au dat exemplul cu programatorul care nu poate scrie o aplicatie pentru baze de date daca mai inainte nu lucreaza la magazie, cu forklift-ul… asta a fost gluma, dar partea serioasa a uitat sa o mai spuna.

EI, din impresia personala pot spune ca ei vor niste oameni nu extrem de bine pregatiti, nici macar cu ceva certificari pe langa studiile de facultate, ceea ce, pe langa orice reclama pe care si-o pot face singuri, automat implica faptul ca nici eu nu au multe de oferit. Da, dupa cum spuneau si ei, e mult mai mult de lucru si multe responsabilitati si joburi de impartit in distributia de marfa, dar la urma urmei nu prea poti numi un slide “Cariere la Tornado” cand spui ca “noi nu cerem experienta!”.

De fapt, din start admiterea la aceasta prezentare, care s-a facut in urma unui test online, a fost destul de dubioasa. Testul continea atat intrebari extrem de puerile, cat si intrebari extrem de dificile (si nu ma consider chiar muci la capitolul hardware/tehnologii), plus unele care nu vad ce legatura ar putea sa aiba cu domeniul de activitate al Tornado (ca, spre exemplu, rezolutiile HDTV sau tehnologia iSCSI, asta in conditiile in care exemplele de echipamente de retea erau Qubs, Qubs si… Qubs). Testul nu avea limita de timp si mai era si scris gresit pe alocuri. In fine, au facut impresie buna prin faptul ca m-au sunat sa ma anunte ca m-am calificat (in timpul examenului la facultate…).

Dupa 2 ore de discutii, a urmat testul (!), altul, de data aceasta cu foaia si pixul in fatza, 1:15h (ca la NetAcad ), in urma rezultatelor caruia ne vom califica in faza urmatoare, cea a seminariilor propriu-zise. Testul a fost destul de inteligent gandit: s-a dat o situatie a unei firme care se muta intr-un sediu nou, se dadeau dimensiunile cladirilor, distantele dintre ele si se cerea sa implementezi cu un buget rezonabil o infrastructura de retea locala care sa ofere si securitate, si viteza, si telefonie, si internet si sa nu trebuiasca schimbata 10 ani. Trebuia gandit tot, de la tipul de cablare pana la protocoalele folosite si echipamentele de instalat, impreuna cu schema de adresare IP. Sincer acum, cine nu avea nicio treaba cu Cisco sau nu avea vreo pasiune pentru retelistica, nu prea vad in ce fel s-ar fi descurcat acolo, deoarece cunostintele pentru a face o astfel de structura functionala si in toate conditiile de acolo ar fi necesitat cel putin vreo 2-3 semestre de retelistica (si proaspete in memorie). Am scris 5 pagini… poate ma angajeaza la training

M-au dezamagit putin la partea de retelistica (in sensul conditiilor si cererii) prin faptul ca ei cer niste oameni cu cunostinte foarte generale, pe care sa ii formeze ei si cam la asta se reduce avantajul de a lucra la ei in retele. Mai exact, ei te pregatesc pentru certificarea CCNA si nu au de gand (sau cu ce) sa ajunga mai departe de atat… cam tarziu pentru mine. Plus ca nu imi surade foarte mult ideea de a oferi suport tehnic sau de a arata clientului care n-are nici cea mai vaga idee despre ceea ce cumpara ca inteleg descrierile din manualul routerului. Sa vedem, poate imi gasesc ei alte calitati. Desi training mi-ar placea. Se pregateau pentru 50 de oameni, au venit cam 60, dintre care peste jumatate pentru modulul de marketing, dintre acestia veniti de prin toate universitatile sau firmele.

Dupa seminariile de pe la sfarsitul lunii, se mai da un test, din materia prezentata atunci, ca sa vada cat de mult si cat de repede am reusit sa invatam. Dupa acel test, se dau si premii.

Se da si un laptop si camere digitale.

Asta era!!!

• 2 comments so far. Leave a comment!

From Blog Album

From Blog Album

Incepand cu 15 mai, Best Bucharest tine in Politehnica un concurs sponsorizat de 4 companii: Oracle, Adobe, P&G si Zapp.

Partea interesanta este concursul Adobe, format din 4 probe, de programare, logica, design si jocuri la care se participa in echipe de cate 4 si la care, evident, se dau (si se iau) si premii. Structura e destul de interesanta, pentru ca evolutia concursului se face pe baza unor indicii adunate pe parcurs care iti vor debloca accesul la un joc pe care il poti alege pentru a concura in el cu adversarii (a se citi “a-i face muci/praf/plop/varza”, daca e vorba de Quake3, dar presimt ca nu va fi).

Am format echipa de 4 magnifici (din care o magnifica ) si m-am mai inscris si la Procter & Gamble, unde nu am inteles prea bine despre ce e vorba, decat o legatura intre business, economie si engleza. Daaaaa… recunosc, de fapt m-am inscris si la P&G pentru ca pentru asta primeam un bec… Da, bec, in sensul de lightbulb, nu e nicio abreviere smechera.

Adica Best Engineering Competition = BEC. Dap, lumea se prinde greu… si pe buna dreptate. Inscrierile se mai pot face si maine, adica puteti sa mai primiti si maine becuri.

Si alta chestie interesanta este faptul ca mailul cu reclama pentru acest concurs (care a venit la o zi inainte de incetarea inscrierilor) a venit cu un attachment cu numele de mail_spam.jpg, ceea ce arata ca cineva pe parcursul forward-urilor chiar uraste Best Bucharest. Sa vedem de ce.

Ei, si concursul acesta va insemna absente de pe la laboratoare, care, impreuna cu cele datorate lui CiscoExpo, vor incepe sa traga cu dintii de pilele din facultate… sper sa reziste

• 0 comments so far. Leave a comment!

La sfarsitul primului semestru, prin perioada sesiunii, niste oameni luminati de prin Politehnica (pleonasm sau aberatie?!) s-au gandit ca parerile studentilor ar putea sa conteze si au infiintat un sistem online prin care profesorii primeau note si comentarii din partea studentilor carora le-au tinut cursuri in semestrul respectiv.

In vasta mea naivitate, alimentata de proaspata trecere a examenului de electronica, mi-am imaginat ca asta ar putea sa insemne ceva mai mult decat timp pierdut pentru a completa formulare. Imediat mai apoi am aflat ca nici macar nu au primit toti studentii acele conturi, desi ni s-a spus ca toti profesorii au acces la ele si ca trebuie sa le imparta. Ce repede devine unita lumea uneori…

In fine, eu mi-am facut datoria si am dat fiecaruia ce a meritat, pastrand limitele decentei si logicii. Am inceput sa ma astept la ceva, de exemplu la o regandire a cursurilor, mai ales din partea profesorilor care isi incep serviciul din al doilea semestru, pentru care vacanta de vara si anul care a trecut nu au fost de ajuns pentru a-si restructura materia de curs. Dar, surpriza, cei care nu au avut de suferit datorita “reformei” nu au vazut nici acum un motiv de a face vreo schimbare, iar cei afectati si-au restructurat materia cu aceeasi metoda cunoscuta, de genul venit-la-curs, uitat-pe-foi, strambat-din-nas, “hai sa va mai zic si asta…”. Dupa care incearca sa inveti dintr-o carte.

Mi se pare chiar o absurditate acum cand ma gandesc ca m-am asteptat la vreo schimbare atunci cand aceasta nu s-a produs nici macar cand a fost dictata din interior. Ma intreb daca a centralizat cineva datele acelea si daca acum, un profesor, macar din intentie buna, ar veni sa isi ceara statisticile, ar putea sa primeasca ceva. Si ma mai intreb cat va ma dura pana cand profesorii vor pleca acasa cu inima cat un purice avand la ei “scrisorile” a 3-4 sute de studenti, care i-au judecat la sange si datorita carora nu vor putea sa doarma noaptea sau ii va fi rusine sa dea ochii cu ei in ziua urmatoare pentru ca, intr-o lume ideala, vor fi inteles deja faptul ca nu e nicio diferenta intre a gandi si a spune. Ma si mir ca nu am vazut pana acum un comentariu de genul “Studentii din Politehnica au dat dovada de un neasteptat spirit critic.”.

Daca nu e nimeni surprins de ceea ce spunem, cui sa ii pese de ceea ce gandim? Gandim atat de diferit? Stilul cu care am fost obisnuiti ne-a tinut destul de mult in frau si sunt de parere ca am invatat sa nu gandim cereri absurde.

• 0 comments so far. Leave a comment!

TS (Teoria Sistemelor) - Prof. Serban Sever

Teoria Sistemelor era una dintre materiile asupa carora nu ar fi trebuit sa se intervina odata cu schimbarea programei. Cert este ca, totusi, schimbarea s-a petrecut, nu stiu daca in bine sau in rau, in principal din cauza faptului ca de acum se va face in anul 2 si nu 3, ca pana acum. Nu cred ca s-ar fi schimbat prea multe din punctul de vedere al studentilor (cu ce e mai pregatit un student de anul 3 decat unul de anul 2?) dar cineva a considerat necesara restructurarea cursului.

Materia e destul de neprietenoasa si nu e recomandabil sa intrebi pe cei din anii mai mari despre ce si cum se invata la TS pentru ca nu vei auzi nimic de bine. Iti vei da seama de ce inca din primele saptamani cand va incepe lupta cu motivatia si cu vesnica intrebare “la ce-mi foloseste mie asta?”. Una dintre partile sadice ale cursului este insusi raspunsul la aceasta intrebare, care iti este dat din momentul in care te uiti pe orar: “la teorie”.

Cursul e stufos si cuprinzator, acopera o multime de subiecte, parcurge o buna bucata de matematica (de facultate) dar, din pacate, niciuna dintre aceste calitati nu contribuie la dragostea studentilor pentru curs. E bine structurat, ceea ce presupune si faptul ca iti usureaza tie munca de a structura materia cand o inveti dar mai implica si un mod de predare complet mecanic, automatizat. In teorie, poti sa pui intrebari cand vrei la curs, oricand ai ceva de comentat, totul ca sa pleci acasa cu lectia inteleasa. In practica, nu o vei face. Aici este locul unde se aplica practica si nu teoria.

Seminarul a fost doar seminar, desi se cerea si un laborator unde sa implementam in Matlab cate ceva ce invatam pe la curs. Tinut tot de catre profesor, neajunsul seminarului a fost faptul ca nu iti oferea o alta perspectiva asupra a ceea ce vroiai sa intelegi; singurul mod de a reduce discutia la nivelul acceptabil al studentilor era cel de a se sacrifica cineva prin a iesi la tabla si a indura acolo 20 de minute de… durere… oferindu-le in felul acesta celorlalti un ritm de rezolvare a exercitiilor acceptabil, cu intrebari care stateau ascunse in sufletul si in teoria tuturor. Materia e foarte abstracta si daca la predare nu se tine cont de acest lucru (si NU se tine cont!) singura scapare e sa vezi o aplicatie a teoriei si apoi sa gandesti restul teoriei cu acel exemplu micut si amarat, deloc universal, in minte. E si asta o metoda, daca tot nu ai pe cine sa intrebi. Cartile disponibile nu demitizeaza deloc teoria, mai degraba iti ofera o cunoastere… luciferica. E mai mult text dar si mai mult text de care nu ai nevoie. In final, atat la seminar cat si la temele de casa, ajungi sa retii un set de reguli pe care, eventual, poti sa le si legi unele de altele, sa le si explici, cu o multitudine de alte exemple din alte seturi de reguli si cam asta e ceea ce trebuie sa faci ca sa iei note mari: sa intelegi. Dar intelegerea va ramane aici, inchistata in perimetrul cursului, pentru ca nu vei putea sa legi ceva din teorie de o cerinta la un interviu, de o solutie pentru o problema reala si (culmea!) ti se va induce impresia ca teoria este universal aplicabila… desi se pomeneste ceva pe undeva despre un amestecator sau un fierbator… Ma intreb cine traseaza conturul Nyquist si calculeaza stabilitatea oricarei chestii invartitoare din lumea asta…

Examenul nu a presupus nimic mai mult decat doua subiecte din teoria de la curs si doua probleme asemanatoare cu cele de la seminar si de la teme. Se putea trece la fel de usor daca inspiratia iti dicta ce sa inveti precum se putea pica daca invatai toate celelalte 20 si ceva de subiecte. Impresia proasta pe care a lasat-o examenul a fost ca scopul materiei nu a fost cu nimic altceva decat trecerea examenului. Nu a interesat pe nimeni cat de mult s-a inteles, ca se mai puteau face proiecte, ca se poate invata din alte surse, ca se poate explica intr-un mod pamantesc si, mai ales, ca daca tot s-a schimbat materia, se putea face o schimbare avandu-ne in vedere si pe noi, studentii. Sa-mi fie cu iertare, dar cine e mai important la un curs? Un profesor sau 120 de studenti?

In 2005, cand am intrat la facultate, ajunsesem din intamplare pe un forum unde se discuta faptul ca in acel an, la sesiunea de restante, catedra de Teoria Sistemelor a avut de corectat 500 de lucrari. Si se stie ca nu toti ajung in anul 3, nu toti vin la restanta, si nu toti pica materia asta.

Din punctul acesta de vedere, anul prezent a fost un an bun.

• 0 comments so far. Leave a comment!