Joaca de-a supravietuirea
Incredibila este tendinta romanului de a se comporta execrab… (ahem!) aparte, pana si in cele mai nesemnificative dar, nu neaparat delicate, situatii. Si asfel reuseste sa nu scape din vedere nici un detaliu care l-ar putea scoate din conformism. De fapt, practica frecventa (makes perfect, da…) face ca apucaturile vazute de cel cat-de-cat educat si bine crescut in spiritul politetii si economiei cu cap sa devina un gest de obisnuinta sau poate chiar de necesitate. Romanul ajunge sa "nu poata" sa respecte legea sau sa se supuna unei rigori de bun simt, atata timp cat nu i se da cu parul imediat si iremediabil (prin spaga sau pupat in…). Exemplele sunt nenumarate si doar pentru aceasta se poate intemeia un blog (de fapt, deja exista).
Interesant este insa modul de gandire, ori ideea de la care au pornit, pentru ca de atunci nu ar mai fi necesitat multa gandire sa puna in practica o lipsa de bun simt. De fapt, nesimtirea, in general, provine fie dintr-un aer de superioritate alimentat de cei din jur asemenea (si mai ales de contrastul fata de cei din jur) pe care-l exteriorizeaza din reflex, fie dintr-o interiorizare, poate o superioritate in subconstient; adica momentul in care nici nu-ti mai dai seama ca esti altfel si, in consecinta, nu poti accepta si, evident, nici pune in practica, schimbarea. Privind scurt in jur pare destul de usor de catalogat astfel nesimtitii. Personal, dintre doua rele, o aleg pe prima, nesimtirea constienta, pentru ca denota o personalitate influentabila, care a ajuns la mai rau plecand de la bine (doar nu s-a nascut cu fundul inainte) deci ar putea avea cale de intoarcere, reabilitare, reintegrare in acel segment de societate de care uitase ca exista. A doua insa, nesimtirea notorie, uneori molipsitoare, care vine din adancurile ignorantei nu prea poate fi corectata, pentru ca omul se considera autosuficient (de fapt, cea mai mare parte se considera, in sinele sinelui, astfel; diferenta consta in propria valoare pe care a avut-o cand a ajuns in aceasta stare).
Spre exemplu, cea mai mare parte dintre cetateni sunt de parere ca nu merita sa ai remuscari daca inseli o institutie sau autoritate ce tine de stat. De ce? Pentru ca merita… plus injuratura de rigoare. De ce merita? Pentru ca asa ne-am obisnuit sa credem, pentru ca din instinct stim cand sa inselam, dar nu avem un motiv care sa ne priveasca in mod direct. Nici macar nu ne-a spus cineva in mod clar ca trebuie sa inselam statul. E doar o convingere, dar adanca. Si cred ca nici puscariasul cu vreo 20 de ani la activ va privi dupa eliberare cu incredere si bunavoie ceea ce mai inainte era un dusman prin definitie. Nu, dar acum chiar ca o merita!!!
Ideea de baza nu stiu daca exista undeva, ci mai degraba vine ca un exemplu (totul se invata) la un moment inoportun, de la niste semeni aflati in acelasi rahat. Cat despre moment, el trebuie sa fie inoportun pentru ca persoana sa nu cugete asupra lui, sa nu-si dea seama de consecinte, ci sa-l accepte ca pe o oaza intr-o lume gri. In fond, daca n-ai timp sa gandesti, ceea ce nu iti face rau, inseamna ca iti face bine. Si astfel lumea se complace desi nu se considera influentabila, isi pierde identitatea desi crede ca nu suporta comparatie, isi bate joc de ceea ce crede ca a obtinut prin simplul mod de obtinere.
N-as mai continua pentru ca nu pot sa imi vars naduful din motive de diplomatie. Si oricum nu as rezolva nimic.
PS: Astazi mi-a fost dat sa vad un exemplar din a doua categorie: suporter infocat, se indreptandu-se spre meci, mergand pe strada cu biletele in mana (!), care, cand intra la metrou, nu considera un imperativ datoria de a plati un serviciu si se ghemuieste pe sub bare (ar merita o discutie despre cine sare si cine se ghemuieste), cu paznicii de fatza. Le arata apoi biletele, care puteau fi orice, si motiveaza zambind tamp si mandru (prostul nu-i prost destul…) ca se duce la meci. Vorba aceea: bilete la meci: nn ron, DAR cartela de metrou, priceless! De ce a facut-o? Pentru ca meciul merita, iar metroul nu merita. De ce nu merita?
Pen’ ca-s jmecher, fraere…
PPS: de ce "joaca de-a supravietuirea"? Citez:
Sa mor io daca nu fac asta.
Si nu moare nimeni.
Deci…