Children of Men
|
 |
Deşi mă hotârăsem să merg şi eu, ca tot omul, la cinema în mall, pentru a vedea un film ceva mai răsărit (nu aş fi mers pentru Borat pentru nimic în lume, am vazut nişte secvenţe pe fast-forward si mi-a ajuns), facultatea a interferat cel mai eficient cu putinţă exact miercurea, când aş fi putut să merg cu reducerea de la Orange, astfel că m-am multumit cu 19″ si căşti.
Şi, ce e cel mai important, nu m-am mulţumit doar cu cinema-ul personal, ci cu Children of Men, a cărui medie pe IMDB creştea pe zi ce trece şi, conform argumentului ad hominem am tras concluzia ca merită. În concluzie, a meritat din plin, atât ca idee, cât şi, mai ales, ca realizare.
Scenariul este destul de simpluţ, dar nu îl voi rezuma aici (gasiţi, în schimb, ceva review-uri pe aici). Ce impresioneaza de la bun inceput este un realism debordant, o atenţie extrema dată detaliilor, care se remarcă mai ales atunci când te surprinde cu ceva extrem de natural, atât de natural încât îţi poţi spune “mie nu mi-ar fi venit ideea să arăt asta aici”. Decorurile sunt extrem de verosimile, de la imaginea propriu-zisă până la sunet şi atmosferă. Spre deosebire de alte încercări de-a dreptul penibile de a reda lumea cotidiană făcând apel la imagini forţate şi spectaculoase (ca War of the worlds), Children of Men reuşeşte să creeze o imagine vie chiar şi în scenele lipsite de dinamism, reuşeşte să îţi ofere stările de spirit pe care au mizat si producătorii, adică reuşeşte sa îţi transmită ceea ce a gandit cel ce a creat povestea si scenele (cam ceea ce spunea si Yanni într-un concert). De asemenea, dacă la nivel tehnic s-ar fi crezut ca până să se inventeze o noua tehnologie nu mai există ceva de inventat în cinematografie, aici veti vedea scene întregi, de acţiune, de la 2-3 până la chiar 10 minute, filmate continuu, fără nici o schimbare de cadru, ceea ce amplifică foarte mult tensiunea filmului, practic nedându-ţi timp de respiro şi creând un pur realism al acţiunilor succedate şi de tip cauză-efect. Vedeţi şi vă veţi convinge.
80% din film, adică ceea ce nu ţine de povestea propriu-zisă, este o combinaţie de 1984 (a lui George Orwell), puţin Equilibrium, într-un decor şi acţiune de Half Life, plus o doză de scene atât de dramatice încât îţi taie orice avânt al speranţei pentru un happy ending, dar nimic nu e dus la extrem sau exagerat vizibil de deranjant. E remarcabilă şi imaginea viitorului (2027), cea mai “fină” şi mai credibilă viziune pe care am întâlnit-o într-un film.
Uitaţi-vă la el într-un moment în care sunteţi destul de treji pentru a nu scăpa detalii şi a nu plânge singuri în faţa calculatorului J. Nota 10.
Distribuţie:
- Clive Owen
- Julianne Moore
- Michael Caine
- Chjwetel Ejiofor
- Peter Mullan
- Charlie Hunnam
- Pam Ferris
- Danny Huston
- Jacek Koman