Despre animatie si valoarea ei (Flushed Away)
 |
 |
Am o anumita pasiune, bine intemeiata, pentru filmele de animatie “moderne”, care incep sa fie din ce in ce mai raspandite. Am aceasta pasiune pentru ca aceste filme nu sunt destinate unui interval de varsta de maxim n ani, ci tuturor, intregului public, dovada fiind ca, nu de putine ori, am avut filme de animatie in topurile box office-ului american, totodata si rated “R” pentru “Crude humour and sexual references”. Ei, exact acest mod de adresare catre publicul larg pune aceste filme in fata unei misiuni grele, aceea de a multumi simultan doua categorii de public, care inteleg in doua moduri diferite ce inseamna un film satisfacator.
Pentru un film de animatie ai nevoie de un buget rezonabil, de la bun inceput. Exista deja niste standarde destul de ridicate ale industriei filmelor facute pe calculator, ca sa nu iti permiti sa lucrezi cu incepatori (eventual studenti politehnisti romani), o conditie complet opusa necesitatilor celor ce se refera la filmele cu “carne si oase” (cum suna…). Cu gandirea atipic romaneasca, e normal sa iei decizia de a face un lucru bun, valoros si productiv, la randul sau, atunci cand ai posibilitatea sa il faci. La polul opus, bineinteles, orice rahat cu ochi pe care l-ai filma se poate transforma intr-un film artistic (lunga provenienta de la “arta”). Vezi Bottom 100 de pe IMDB, in care apar cateva zeci de filme noi in fiecare an sau intrebarea “Cat a costat-o pe Paris Hilton propriul “film”, pe care si l-a mai si furat singura dintr-un magazin?”…
Majoritatea filmelor de animatie alterneaza elementele “cute” cu subintelesurile (in stil Shrek, Ice Age) pentru a nu crea frustrari legate de efortul de intelegere si pentru a face un film sa fie apreciat prin sine insusi, nu prin interpretarea celui care vizioneaza. Exista si adulti care nu se impaca prea bine cu subintelesurile si prefera sa spameze messengerul cu interogari (din partea mea monologuri) care incep cu “vreau si io un film mijto/marpha/comedie belea/comedie cu negri” si care, totodata, considera filmele de animatie ca fiind inferioare in fata aprecierilor critice ale ochiului versat in ale lui Bottom 100. In ultima vreme am avut parte de o adevarata explozie de filme cu soricei, vacute, masinute, maimute, ursuleti, furnicute, albinute, si alte chestii, care mi se pare ca au dat o nota de autosuficienta in domeniu, desfiintand intr-o anumita masura nivelul extraordinar al asteptarilor care ofereau inca inainte de lansare, potential multor filme de acest gen, mentinandu-se apoi prin dovada vie, filmul care nu dezamagea asteptarile. Intr-adevar, probabil ca tehnica pentru crearea animatiei pe calculator a devenit extrem de avansata si totodata usor de implementat pentru orice idee, dar acest lucru s-a realizat intr-un moment in care variatia la nivel de scenariu si idei (spre deosebire de cea de la nivel tehnic) isi reia rolul arhicunoscut in industria filmului. Adica a cazut cam prost.
Am urmarit cu greu Flushed Away, pentru ca singura impresie pe care mi-a lasat-o a fost cea de profitor fata de valoarea scenei incununate de indeajuns de multe filme de calitate. Nu am gasit niciun pic de originalitate, exagerari nelalocul lor, elemente muzicale care se potrivesc ca nuca-n perete, pana si niste soareci care numai a soareci nu semanau, lucruri oarecum surprinzatoare din moment ce ideea vine de la producatorii lu Wallace and Gromit (in toate formele lor). De apreciat elementul pe care l-au remarcat si cativa critici, un gandac citind “The Metamorphosis”. Nu dati search, e a lui Kafka si … sa zicem ca are legatura 
Probabil ca pe langa avantajul de a crea fiecare detaliu si, implicit, de a-l gandi cum se cuvine, vine si dezavantajul de a nu lucra indeaproape cu actorii (de multe ori cu renume) care nu isi ofera decat vocile. Nu m-am obisnuit sa vad scapari in filme de animatie ci, dimpotriva, sa nu receptez tot ce mi se transmite subtil pana la a doua vizionare, dar regula se dovedeste a nu mai fi regula.
Intr-adevar, spune “Flushed Away” si trage apa.
5/10 care era initial 4/10, dar… “i-am dat ca l-am mai vazut pe la cursuri“
Distributie:
- Kate Winslet
- Hugh Jackman
- Ian McKellen
- Andy Serkis
- Bill Nighy
- Jean Reno
Oameni cunoscuti… nu meritau asa ceva.