Ca la depozit
Depozitul de calculatoare de pe Bd. Iuliu Maniu, sediu mic si amarat, seara.
Client: Aveti o oferta de placi de retea ca… stiti… m-ar interesa… asa… o placa de retea. (om avizat)
Vanzator1: (butoneaza pe calculator) Mie nu-mi apare nimic aici. Nu avem.
Eu: (ma gandesc deja ca daca nu au nici o placa de retea, nu am nicio sansa cu ceea ce am sa le cer eu) Buna seara, caut un adaptor de alimentare pentru serial-ata, cel care face trecerea de la 4 conectori la 15 pini.
Vanzator1: …
Vanzator2: De-ala, ma, molex in serial ata…
Eu: Exact!
Vanzator1: (spre Vanzator2) Bai, nu stiu daca mai avem asa ceva…
Vanzator2: (spre Vanzator1) …daca n-ai prin stoc, vezi daca ai tu, in proprietate personala (!!!)
(Scotociri pe sub birou, doua funduri in sus in fatza mea, in final, victorios…)
Vanzator1: (stupefiat si cu obiectul in mana, neambalat, ne-nimic) Chestia ASTA?
Eu: Da!
Vanzator1: Oare cat costa chestia asta? Habar n-am. (se aude de undeva “70!”) Eh… na… v-o dau… 50, poftim! Daca nu merge veniti si v-o schimbam. A, vroiati de-aia cu doua? Nu? Perfect!
O pun in sacosa de Cora, peste paine, si plec.
Deznodamantul, favorabil.
Iar obiectul miraculos este acesta.