The sum of all fears, part deux
A trecut anul, a trecut o saptamana de vacanta ca nici o alta, chinuita si trezita de dimineata, si am uitat sa mai pun un semestru pe raboj. Bine, in principiu, semestrul l-am lasat in urma demult, cu mare bucurie si placere victorioasa, nu atat pentru ca imi doream sa se termine primul an, cat pentru faptul ca asteptam sa vina vacanta asta ca niciodata si ca nici o alta vacanta. Nu stiu ce s-a intamplat acum, dar a trecut mult mai repede semestrul al doilea… asa cum m-am vazut intrat in el, asa m-am vazut intrat si in sesiunea lui si apoi in alte… mizerii…
Una peste alta, bune si rele, ceea ce conteaza e ca sunt multumit de mine insumi, ceva mai mult acum decat alta data, poate din contrastul nemultumirii pe care o am fata de profesori, fata de ceea ce am facut (ce a trebuit sa fac, ca doar nu pun probleme de constiinta aici), fata de ceea ce nu am putut sa fac. Nu mi-am imaginat eu minuni, nu mi-am dorit luna de pe cer si nici marea cu sarea cand am intrat aici, dar speram doar sa scap de “regimul” de liceu. Ceea ce, pe alocuri, s-a intamplat. Mai putin acolo unde nu s-a intamplat. Dar ii mai dau 3 sanse.
Obiectiv vorbind, iata cu ce am pierdut timpul a 5 luni de viata:
Matematica 3, prof O. Stanasila
Pot spune ca asta a fost ultima rasuflare a ceea ce se numeste matematica. A matematicii propriu-zise bineinteles ca nu, ca doar va veni sub alte nume. Teoretic, cursul acesta se numea Matematici avansate sau Matematici speciale, oricum, numai sa nu creada cineva ca e matematica pur si simplu. De parca exista o astfel de matematica sau de parca as putea acum scrie pe CV ca stiu matematici avansate… Cursul a fost frumos, unul dintre cele mai frumoase de care am avut parte in facultate. Interesant, inteligibil, pe alocuri chiar util (!). Am facut analiza complexa, transformari, statistica si probabilitati, cu o multime de alte chichitze si detalii interesante, chiar daca erau abateri de la materia regulata, dar utile ca sa avem si noi o momeala sa invatam. Am avut si partial, notarea a fost destul de riguroasa, dar cu putina tragere de inima inainte de examen nu ar fi fost nici o problema. Si nici n-a fost. Seminarul s-a facut scolareste, dar noi am prins intre timp o fobie fatza de temele de casa, si astfel ca nu prea au fost prea populare intre noi… Imi amintesc cum biata asistenta ne intreba la fiecare ora daca am avut vreo problema cu temele de casa… si nimeni nu-i spunea ca ceea ce nu exista n-are cum sa-ti faca probleme…
Structuri de date, prof V.Iorga
Aici l-am intalnit din nou pe domnul Iorga, “autorul” programarii de pe primul semestru. De fapt autorul de pe primul semestru a fost Ritchie, cei care trebuie sa stie, stiu de ce. Fenomenala la cursul de SD (ca si la cel de MN, de altfel, deci probabil ca e din cauza numitorului comun) a fost prezenta la curs. Desi se dadeau bonusuri pentru cei care erau prezenti la curs, care se adaugau la examen, sala era incredibil de goala. De fapt, la un moment dat, erau mai multi studenti in sala de la o alta serie, care veneau sa isi “enhance” cunostintele (sau asa crede naivul din mine) decat de la noi. Mie mi-a fost imposibil sa urmaresc un profesor timp de 6 ore incontinuu (SD+MN, una dupa alta, si VINERI!!!) asa ca, de regula, la SD eram pe tren si la MN acasa, la Galati. Materia de la SD a fost totusi interesanta, iar prezenta, asa cum era, vai de capul ei, era mai mare la SD decat la MN. Materia a suferit o transformare (sau asa i s-a parut…) de la SDA (structuri de date si algoritmi) la SD. Nu stiu cata algoritmica se facea inainte, dar cert e ca algoritmii principali nu s-au scos. Astfel ca am invatat aceleasi parcurgeri si optimizari in grafuri, am fost invatati backtracking in 10 minute (cu alte cuvine, cine stia, bine, cine nu, n-ai decat sa “google”), practic 70% materie de liceu si restul ceva variatii noi, intr-un stil greoi, care se preda la curs in 2 ore si la laborator in 10 minute. Si guess de unde il invatam cel mai bine… O transformare foarte proasta pe care a suferit-o cursul (asa s-a vazut de la inaltimea mea) a fost trecerea de la C++ la C, unde in loc de STL a trebuit sa ne imaginam ca avem tot felul de structuri si metode scrise in prealabil pe care sa le folosim. Am invatat sa organizam datele in toate felurile care se fac in C++ sau C# cu un simplu new si pe care ar fi fost de ajuns sa le intelegem cum functioneaza in background. A fost cel putin ciudat si cel mult inutil. Nu cred sa vada vreun angajator cu ochi ca primesti un task care se rezolva in 10 linii in C++ si tu te apuci sa mai scrii o data 200 de linii de metode predefinite in STL, folosind C. Asta e, destul C pentru moment, bine ca l-am invatat 2 semestre ca altfel nu m-as fi atins de el. Am capatat cel putin niste deprinderi mai bune.
Bazele electrotehnicii, prof Cristea
Acum mai multi ani, electrotehnica se facea in 3 semestre, tot la facultatea noastra. Pana acum un an s-a facut in 2 semestre si noi am facut-o, pentru prima oara (de oaie), intr-un singur semestru. Ce-a mai ramas din materie sunt, intr-adevar niste baze, dar ce a ramas in capul nostru in nici un caz nu poate fi numit astfel. Nu am avut partial pentru ca s-a considerat ca avem prea putina materie la acel moment ca sa putem da un partial (nu cumva sa fie prea usor…) asa ca la examen am acoperit tot si am avut parte inclusiv de absolut stupida practica de “recitare” a teoriei din curs, care a insemnat aproximativ 4 pagini. Cu mana pe inima spun ca nu mai stiu absolut nimic din teorie, insa am tinut minte niste tehnici de la seminar, de rezolvare a problemelor, pe care niciodata nu le voi aplica, pentru ca nu voi trage niciodata fire, nu voi lega rezistente, nu voi avea sursa ideala de tensiune, nu voi construi un cuadripol pentru ca nimeni nu mi-a explicat la ce foloseste, doar cum se rezolva. Iarasi am avut teme de casa, dar le-am facut/copiat/prefacut ca le facem. Am avut parte si de un laborator, unde am folosit un extraordinar program de simulare a circuitelor, care, parca in versiune pre-alpha, mi-a facut mai multi nervi decat surogatul de laborator pe care l-am facut “intensiv”, vreo 4 ore la rand, o singura data, unde nu am inteles nimic din ce am facut, nu am inteles de ce am facut si nu am inteles ce era de facut, anyway. Am lucrat cu niste echipamente pe care chiar daca le-as mai intalni vreodata ma indoiesc cu cea mai mare plecaciune ca vor semana cu acele oribilitati industriale ale iepocii de aur. Culmea, la un moment dat s-a tras concluzia ca nu ne place laboratorul pe calculator, ca nu invatam nimic (ca nu SUNTEM invatati nimic…) si ca nu ne foloseste. Wow, ce pas. Apoi am facut teroarea neagra, laboratorul propriu zis, dupa care nu am mai facut absolut nimic in afara de seminar. In sfarsit o decizie buna. Ce mi-a fost dat sa vad, a fost laborantul de la simulator, singurul om pe care l-am vazut in viata mea mai nerabdator sa scape de ora pe care o tine, decat sunt studentii nerabdatori sa scape de ora la care oricum nu fac nimic. Per total, electrotehnica mi-a lasat o parere de bataie de joc. Si, mai trist, o bataie de joc neintentionata, care s-a intamplat pentru ca asa este la noi. Cursul a fost interesant, si era si mai interesant daca s-ar fi tinut intr-o sala DE CURS si nu ni s-ar fi cerut papagiliceste capitole la examen. Next!
Metode numerice, prof V. Iorga
Nu stiu de ce am pornit cu ideea ca imi va placea materia asta. Poate pentru ca am facut seminarul inainte de primul curs. Poate pentru ca nu am terminat in stilul in care am pornit, poate pentru ca la partial am nimerit subiecte inuman de grele si a trebuit sa-l refac, punct in care mi s-a dus toata stima pentru materia asta si pentru munca pe care o depusesem pana atunci. Ar fi trebuit sa facem laborator, sa scriem programe in matlab, caci asta se cerea la examene. Dar am facut doar un seminar, intr-o sala prea putin incapatoare, pentru ca nu existau sali libere in care sa se tina laboratorul. Probabil asa se explica, in pur stil romanesc, de ce creste numarul de locuri de admitere de la an la an… Dupa cum spunea cineva cu mai multa vechime in Automatica si Calculatoare, in materia asta niciodata nu a fost clar ce e de invatat si ce e de tocit. E plina de o ceata care pe de o parte iti da iluzia ca inveti lucruri utile, ceva ce poti aplica si in programare, dar practic iti dai seama ca tot ce iti foloseste din ceea ce inveti este ideea, conceptul, metoda, pentru ca implementarea ei a fost demult facuta de oameni mai bine pregatiti (si platiti pentru asta), deci daca ai nevoie sa implementezi ceva in interes personal, n-ai decat sa o copiezi de la altii. Si culmea, poti sa o copiezi sau sa o folosesti deja implementata intr-un asemenea hal incat poti nici sa nu stii cum functioneaza. Putea fi o materie de cultura generala, ceva intre matematica si informatica, si putea fi predata mai putin cantitativ si mai mult intuitiv. Pentru ca, daca nu ramanem macar cu intuitia din materiile care nu ne folosesc in mod direct… cu ce ramanem? Cu continutul cursului? Ha-ha, right…
Proiectare logica,prof Petrescu
Proiectarea logica a fost simpatica la inceput, pentru ca mai apoi nu prea a mai fost deloc, cel putin pentru mine. Ni s-a predat pentru a treia oara in facultatea asta reprezentarea numerelor cu virgula mobila in memorie. Dupa care ni s-a predat a doua oara ceea ce invatasem in primul semestru la Introducere in informatica. Dupa care nu stiu ce s-a mai predat pentru ca am avut sansa sa ne alegem un proiect pe care sa-l facem in echipa pana la examen. L-am facut, in echipa, pana la examen, si am luat 10. Nici cei care au dat examen n-au avut prea mult de suferit, pentru ca a fost lejer. Am avut si un seminar la care asistentul nu era prea dornic sa vina si pana la urma i-am luat si noi exemplul. Ca doar am venit la facultate ca sa invatam de la cei mai mari si mai experimentati, nu? A fost dragutz, insa, cat a fost.
Dintre optionale:
Engleza
In primul semestru am facut vreo 3 reprize de engleza, dintre care eu am participat la vreo 2. Acum s-a facut pe bune, dar nu cu scopul de a ne invata engleza, ci de a o folosi la prezentari, scrisori, cv-uri, etc. Engleza de business. Pentru cineva care chiar ar fi vrut sa invete engleza, nu i-ar fi folosit la nimic. Sau poate ca se considera ca toti care vin aici stiu engleza cel putin de nivel mediu? Da, daca s-ar da examen la informatica, poate ca asa ar fi, dar se da la mate si la fizica, asa ca vin cei care stiu mate si fizica, nu informatica, deci nu poti avea o astfel de pretentie.
Prelucrarea informatiei
Cred ca e o regula nescrisa valabila pentru cursurile tinute in sala A250 din Electronica, si anume cursurile care NU SE FAC. Adevarul e ca sala aia numai la curs nu te indeamna si probabil ca senzatia e mai amplificata la catedra, unde e si mai intuneric. E buna de aruncat cu avioane insa, pentru ca e inclinata. Prelucrarea informatiei nu se stie ce trebuia sa fie. Ce a fost initial, pana acum un an, cand avea alt nume, imi scapa acum care, era o materie destul de urata, cu o multime de tehnici de masurare. Ce a ramas a fost un curs care nu s-a facut, sau s-a facut cand nu eram eu acolo (mai sa fie…) si un laborator din care, sincer, am invatat mai mult matlab decat in tot MN-ul. Am rezolvat niste ecuatii, am facut niste scheme in Simulink, am desenat niste grafice 3D. Interesant (acum e interesant, la inceput a fost enervant) e ca desi era materie optionala, si aproape nimeni NU a ales-o, ne-am trezit cu ea fara drept de veto.
That was it. Stiu ca nu pare, dar a fost dragutz. Am un spirit critic care critica atunci cand nu mai poate suferi, asa, ca pentru toate ocaziile cand a fost redus la tacere. Da, puteti veni la Poli, nu muriti in primul an. Si ramaneti si intregi la minte.
Iote la mine…