Seara judecatii
Dupa cum am mai spus, Academia Cisco de la UPB incepe un nou semestru, de saptamana viitoare, ceea ce inseamna ca avem din nou de lucru; oricum multi nu au somat nici in vacanta. Asa ca ieri, joi, am organizat interviuri pentru boboci si, de data aceasta, am avut ocazia sa fiu pe partea cealalta a baricadei, cu atat mai ciudat cu cat eu insumi nu am participat decat la vreo 2 interviuri din viata mea si nici unul dintre ele nu mi le amintesc sa fie prea serioase. Adica am participat la formalitati.
In aceasta ordine de idei, am avut grija (singular si plural) sa le aratam cu o zi inainte, la deschidere, celor care au venit cu entuziasm, ca si acest interviu este o formalitate, ca entuziasmul si engleza uzuala sunt garantii de netagaduit pentru intrare. Din garantii s-au transformat in conditii si din conditii, in teste la sange (ca sa nu zic sangeroase…). Nu stiu cat de surprinsi au fost ceilalti, dar nu ma asteptam sa se prezinte atat de multi, in comparatie cu cate fetze (de) tinere am vazut la deschidere. O echipa de aprox 12 oameni au intervievat timp de peste o ora valuri si valuri de studenti veniti de prin toate partile (chiar si Africa…), unii cu tragere de inima, altii cu poezia invatata de acasa, unii mincinosi (nu mintiti la interviu ca pana si eu va pic fara remuscari!), altii cu zero experienta dar cu o intuitie si o engleza extraordinare.
Cred ca imi sta in temperament sa ajut oamenii cu cat pot si cand pot, chiar daca uneori ma mai lipsesc de un moft si n-as vrea sa ma dezobisnuiesc de asa ceva pentru ca lumea o “cere” din ce in ce mai mult si pe cat de dezobisnuita e sa gaseasca ajutor si buna cuviinta, pe atat de suprinsa e cand o gaseste. Si astfel, pe langa ajutor, mai dau si sperante. I-as fi trecut pe toti studentii de ieri, sau, mai exact, le-as fi dat tuturor o sansa pentru ca asta imi doresc si eu de fiecare data cand o dau in bara. Dar a trebuit sa resping jumatate dintre ei, mult mai putin decat altii, pentru ca m-am incapatanat sa cred ca cei pe care i-am intervievat fie dovedisera ca merita acea sansa, fie ei insisi erau acel ceva ce te convinge ca poti lucra cu acea persoana intr-un mod eficient pentru amandoi. Nu ceream decat cunostinte de engleza si ceva motivatie (felul in care o exprima, in orice caz); am incercat sa discut cat mai mult cu fiecare in parte ca sa ii vad cum reactioneaza la o conversatie pentru care nu se pregatisera si faptul ca am continuat astfel pana la ultimul, dovedeste ca am avut ceva concluzii de tras.
O extrema neasteptata a fost faptul ca nici macar cei de la FILS (Facultatea de Inginerie in Limbi Straine), la 100m de rectoratul nostru, nu stapaneau engleza conversationala si aveau aceleasi dificultati la a interpreta o fraza oarecare ca si la a intelege concepte de retelistica pe care nu le mai intalnisera vreodata. Si culmea, cand auzeau ca vreau sa le testez cunostintele in engleza, imi tranteau in fata argumentul “FILS” pe care prima oara l-am si crezut (nu inainte de a verifica) dar aceea a fost si ultima data. De asemenea, studenti de ani 3-4 de la Calculatoare (!) care nu vazusera niciodata Linux n-au lasat o impresie prea buna nu pentru ca ar fi aratat o lipsa de experienta, ci pentru ca denota o lipsa de interes. Chiar si urmand curs dupa curs, la facultate, nu scapi de Linux si daca faci doar atat inseamna ca te complaci unei obligatii. Ceea ce mai inseamna ca daca obligatia ar fi mai mica, s-ar complace si mai usor doar la ea. Pe scurt, orizont ingust.
In fine, au venit si vreo 3 cunoscuti de-ai mei, dar pe care i-am trecut pe merit, fara sa tin cont de “pila implicita”. Cat despre marea majoritate, nu imi vine sa cred cata ignoranta exista in randul celor de varsta mea (si totodata de la facultatea mea, nu vorbesc de cei de pe la gurile de metrou), lucru care mi-a cam schimbat parerea si asa putin optimista despre efectul noii generatii asupra Romaniei. Prea putini isi dau seama ca o unele certificari de la noi pur si simplu umbresc diploma de facultate pentru care se muncesc fara scop si rezultat util. Mi-e greu sa cred ca lipseste, la aceasta varsta, inspiratia, daca pot sa-i spun asa, de a te stradui pentru ceea ce are viitor, mai ales cand iti este oferit pe tava.
De fapt, cred ca “boala” vine de la a prefera sa nu te straduiesti pentru nimic, punct.
- M-o lua cineva si pe mine cand termin facultatea, m-o lua cineva si cand termin cu Cisco… deci cam tot aia.
A, si daca nu e evident pentru toti ca lumea IT are viitor, poate e mai usor sa rezolve intai problematica viitorului limbii engleze. Asa ca, pana la urma, am avut dreptate cu ceea ca am cerut la deschidere: engleza si vointa. As fi vrut sa ne fie aproape imposibil sa respingem atat de multi.
Ar trebui sa cada putin pe ganduri cei care au picat la un interviu pentru care cunostintele si pregatirea nu contau. Pentru ca mai rar gasesti interviuri atat blande si “mamoase”… Voi ati trece un astfel de interviu “formal”?