Si inca o data…
Am inceput azi a doua clasa de Cisco, de semestrul 2. Tin mult sa cred ca a iesit mult mai bine decat orice alte ore (i.e. “classes”) de pana acum. Poate ca mi-au placut mai mult lucrurile despre care am vorbit, poate ca mi-a placut sa am niste oameni necunoscuti pe care sa ii fac sa le placa sa vina la ore, poate mi-a placut ca au fost receptivi, in primul rand la noi, la faptul ca suntem dispusi si nerabdatori sa ii ajutam si sa ii asistam si de-abia apoi la ce am avut de zis…
Mai avem doar 4 studenti din semestrul trecut, restul sunt adunati de pe la tot felul de clase sau chiar de la alte academii. Imi imaginam ca va fi putin mai dificil sa sa se obisnuiasca cu noi, dupa ce am vazut ca multi dintre ei nu prea stapaneau cunostintele pe care le consideram de baza, din semestrul intai, si, probabil, le-ar fi fost mai usor daca, cel putin, ar fi ramas sub “tutela” acelorasi instructori cu care se obisnuisera (reciproc). Din cate mi-am mai dat seama, unii nu sunt prea obisnuiti sa fie atenti si sa inteleaga atunci cand se preda. Poate ca e si un efect secundar al cursurilor din Politehnica, unde nu e nici o rusine sa te duci la un curs si 3 ore in linie sa nu intelegi nimic. Si nu e nici o realizare daca intelegi tot. Eu, cel putin, stiu ce inseamna sa inveti; stiu ce inseamna sa vrei o idee care sa iti lege cunostintele, sa poti deduce, sa ai o baza cu care sa poti gandi logic chiar si ceea ce nu ai invatat. Cu alte cuvinte, e oarecum echivalent cu a pune intrebarile potrivite atunci cand nu esti in cunostinta de cauza. Ce as vrea de la acesti oameni este sa ne creada (cel putin) ca la noi se poate invata “live”, ca nu cerem decat atentie si implicare, dupa care 30 de minute de citit materialul in cauza sa fie mai mult decat de ajuns pentru ca sa isi poata da examenele; sper sa isi dea seama ca pot veni undeva cu placere, nu undeva unde pierd timpul pe care l-ar putea folosi acasa ca sa invete.
Poate ca nu sunt atat de bine pregatiti pe cum ma asteptam, sau pe cum stiu ca sunt si stiu ca au dovedit studentii nostri din semestrul 1, poate ca mai trebuie sa pierdem noi putin din timpul lor pentru a petici lipsa de interes a altor instructori, dar, la urma urmei, cu cat am mai mult de lucru, cu atat am mai multe satisfactii. In fond, niciodata nu m-am plans de responsabilitati; mai mult, chiar, nu de putine ori, m-am bagat cu capul inainte in ele. Eu vin cu placere la orele acestea; si chiar daca am sa ajung sa ma pregatesc eu mai mult decat sunt dispusi ei sa invete, tot voi avea satisfactia castigului personal, chiar daca nu am privit niciodata Cisco dintr-un mod pur egoist.
Cel putin vin cu inima impacata mai apoi, la cel mai jalnic laborator pe care l-am avut vreodata, de Java. Sa-mi vorbesc de rau profesorii? Nu… oricum gandesc rau despre ei si e de ajuns. Nu rezolv daca ma manifest, nu rezolv nici daca tin in mine. Deci nu rezolv nimic, asa ca end of file.