Facultate roz
Parca in ultima vreme au inceput sa se resimta efectele pozitive ale lipsei de chef care domina si pe la noi. In primul rand, am mai mult timp liber; sau, asa cum imi place mie sa-l vad, mai mult timp asupra caruia am dreptul sa decid. Daca tot trebuie sa invat la o materie imputita, prefer sa invat cand vreau eu, doar pentru feelingul de a putea lua o decizie acolo unde nu exista decat supunere (si intristare si suspin…).
Nu mi-a placut niciodata sa stau degeaba (decat cat am “zacut” intr-un sat, in Germania) dar mi-a placut sa imi organizez singur timpul, pentru ca am reusit, destul de rezonabil, sa imi administrez prioritatile astfel incat sa fiu si productiv si sa ma si simt bine. Intr-adevar, cand facultatea pleaca putin de pe si din capul tau, incepi sa te lupti, intr-o oarecare masura, cu pauzele lungi si dese, pentru ca simti ca meriti mai multa relaxare decat ti-ar oferi o zi normala.
Probabil ca, inainte de astenia de primavara, vine bosumflarea de iarna; ii vad pe cativa oameni ceva mai mofluzi, mai nervosi, care fac aceleasi lucruri, de rutina, ceva mai prost decat de obicei, tratandu-se cu lipsa de chef, astfel scuzandu-si eventualele mustrari de constiinta. Cred ca simti ca nu iti mai vine sa faci nimic, iar momentul ideal pentru asa ceva e cel in care iti permiti sa nu faci nimic. Prin facultate, din moment ce cativa “fac legea”, a nu face nimic e inclusiv la indemana lor. Nu se compara cu usurinta cu care reusim noi sa ne fofilam, pentru ca noi nu tinem cont de indatoriri si obligatii, chiar daca se numesc asa. Astfel ca unii profesori nu prea mai au ce preda si efectiv freaca menta, ei luandu-si aceiasi bani, noi pierzand acelasi timp. Altii, mai practici, fara motivatie materiala si ceva mai apropiati de mintile noastre care se gadesc tot timpul la evadare (din orice), adica laboranti si asistenti, se sustrag foarte delicat indatoririlor, reusind sa se faca iubiti printre studenti. Noi venim, asteptam, plecam, dar le multumim pentru ca am avut un motiv de a ne aduna, un motiv pentru a pleca impreuna si a transforma un seminar in biliard/bere/mancare in oras. Ei ne multumesc pentru orele de somn sau de orice altceva, ce le-am oferit, fara sa cerem nimic in schimb.
Asa ca multumesc, si ma intorc la obligatiile mele. Cele intrinsece. Le iubesc pe acelea.
Later edit: S-a continuat si azi vita cea bella de la facultate…