Ce te mai poti face cand esti mare
Cersetor cu “stil”, dar nu cu indeajuns de mult stil incat sa nu mai pari cersetor. Aceasta e categoria despre care doar auzisem dar nu ma minunasem sau nu considerasem ca e o exagerare pentru ca viata bate gandul cand vine vorba de Romania, saracie si cersetori. Nu le spun in aceasta ordine doar pentru ca ar avea neaparat o legatura intre ele.
Cersetorul cu stil nu e cersetor prin definitie. El e la un nivel de evolutie superior celorlalti “nevoiasi” pentru ca el are atat de multe drepturi, inclusiv cele de a primi ceea ce cere, incat nu mai e nevoie sa dea niciun fel de explicatii cu privire la motivele din spatele actului sau. El nu se imbraca saracacios pentru ca are si el demnitatea lui. In plus, nici nu s-ar putea altfel daca vrea sa traga si el o raita pe la Zara dupa “serviciu”. El nici macar nu ar nevoie sa spuna pentru ce are nevoie de bani, pentru ca nevoia de bani o intelege orice om,mai ales orice roman si mai ales cel care are in acel moment mai multi bani decat el in buzunar, caci doar si el a avut nevoie, de aia a muncit pentru ei. Nu pot spune ca cersetorul cu stil nu ia exemple.
El sta si scruteaza trecatorii, cautand acel ceva cu care stie ca nu va da gres, evident, in zone ceva mai selecte si scumpe, ca sa nu dea cumva peste unul ca el. El vine la tine cu cel mai nevinovat aer, cel al unui bun si vechi (fost?) prieten si iti cere. Nu cat vrei tu, ci o suma minima. Daca-l intrebi pentru ce se uita la tine cu o privire care nu stiu ce vrea sa spuna, dar in mod sigur spune “de parca n-ai sti?!”.
Iata inca o categorie din cauza careia trebuie sa ne luptam de multe ori cu mentalitatile strainilor si, uneori, si cu rusinea de a recunoaste ca vii din Romania.