Cartea neagra (1 din 3)
Cu cateva zile in urma am dat peste o varianta noua a “Cartii negre” a procesului de la Bologna, care este, citez:
o colecţie de exemple de implementare greşită sau insuficientă a reformelor Procesului Bologna în Universităţile din România
Mai mult sau mai putin oficiala, ideea din spatele acestui material este de a marca felul in care functioneaza o mare parte dintre universitatile din Romania, de a evidentia contrastele dintre ceea ce ar fi trebuit sa fie si ceea ce este. Mai mult, ceea ce vrem sa parem sa suntem si ca avem cu ocazia intrarii in Europa. Am selectat cateva articole care ar putea interesa, pentru ca vorbesc de la sine (pot avea o tenta personala in modul de a prezenta faptele pentru ca sunt scrise de anumiti membri implicati local, in astfel de activitati).
Universitatea Politehnică din Bucureşti
Studenţii – parteneri în Procesul Bologna
Mai 2005 – Consiliul Facultăţii de Inginerie Electrică din UPB urma să voteze noua programă, de care urma să beneficieze prima generaţie de “studenţi Bologna”. În facultatea noastră existau în acel moment trei propuneri de programă de studii:
• O programă realizată prin studiul standardelor americane ABET şi a celor europene, compatibilă cu acestea, care oferea posibilitatea nelimitată de alegere a cursurilor, creştea rolul tutoratului şi permitea flexibilitate maximă studenţilor. Costurile faţă de vechea organizare nu erau mai mari. Unul dintre “dezavantaje” era faptul că introducea multe schimbări şi punea în pericol locul multor profesori. Această propunere a fost prezentată studenţilor şi a generat mult entuziasm din partea noastră datorită flexibilităţii şi centrării ei pe student.
• A doua propunere era de fapt o colecţie de idei care nu se constituiau într-o propunere de sine stătătoare.
• A treia propunere aparţine Comisiei Profesionale. Aceasta era bazată pe principiile programei vechi, faţă de care erau scoase anumite materii şi altele erau mutate între anii de studiu. Această programă presupunea compactarea materiilor. De exemplu, în loc de a studia analiză matematică pe 2 semestre, se va studia pe un singur semestru (la fel şi matematici speciale). Principalul atu al acestei propuneri este acela de a fi fost negociată între catedre în vederea împărţirii echitabile a punctelor de credit.
Din păcate programa care a entuziasmat studenţii cel mai tare nu a ajuns în Consiliul Facultăţii pentru a fi prezentată, deoarece a fost respinsă de Biroul de Conducere pe motiv că nu sunt resurse pentru acest tip de programă. Conducerea facultăţii, prin intermediul reprezentanţilor studenţilor (din Consiliul Facultăţii) ne-a rugat să le comunicăm ce cursuri considerăm noi că sunt inutile şi am dori să fie scoase din noua programă. Astfel, se spune, studenţii au fost consultaţi cu privire la realizarea noii programe.
Eram la cursul de Maşini Electrice I când reprezentantul anului nostru în Consiliu a dat o foaie să circule prin amfiteatru. Deoarece ştiam de existenţa celorlalte programe care nu sunt cunoscute de studenţi şi dacă tot ni s-a cerut părerea, spunând că se va ţine cont de ea, lam rugat pe domnul profesor (care participase la negocierea celei de-a treia propunere) să organizeze o întâlnire cu studenţii şi să se prezinte toate propunerile de programă de studiu, iar studenţii să îşi spună opinia. Au urmat 50 de minute de explicaţii cum că studenţii nu ştiu ce cursuri le sunt necesare pentru formarea lor ca viitori ingineri şi că dacă dorim să organizăm prezentarea să ne adresăm conducerii facultăţii. Programa votată de Consiliul Facultăţii a fost cea propusă de echipă din care făcea parte şi domnul profesor de Maşini Electrice I, fară ca celelalte propuneri să ajungă măcar în Consiliul Facultăţii. Reprezentantul Organizaţiei Studenţilor din Electrotehnică a fost insistent invitat să părăsească şedinţa de consiliu în care urma să se voteze programa. În urma refuzului acestuia, decanul a propus să se voteze prezenţa acestuia în sală. Din fericire votul a fost favorabil.
Acesta este modul în care parteneriatul cu studenţii a fost călcat în picioare în Facultatea de Inginerie Electrică şi interesul unei părţi a profesorilor a fost apărat cu ferocitate în detrimentul interesului studenţilor.
Universitatea ”Dunarea de Jos” Galaţi
Relaţia între profesorul şi studentul gălăţean
La Galaţi relaţia între profesor şi student este bazată de la inceput pe un raport desuperioritate, în acest caz a profesorului faţă de student.Prima frază pe care o aude un student din anul I din partea unui profesor, în prima săptămână de facultate, sună cam aşa: „O să vă lăsaţi singuri de facultate, n-o să vă lăsăm noi.” sau „Dacă o să treceţi 15 în anul doi e bine”. În aceste condiţii încă de la început se creează un raport de inegalitate în relaţia profesor-student şi, astfel, studentului îi va fi frică pe tot parcursul anului să se exprime liber în activitatea de curs şi seminar.
Aceste fraze nu fac altceva decât să creeze doua tipologii de student:
• unul care refuză din start să mai meargă la cursul sau activitatea didactică organizată de respectivul profesor;
• al doilea tip de student care merge la fiecare curs sau activitate didactică a acelui profesor, încearcă să scrie fiecare cuvinţel rostit de profesor pentru ca, mai apoi, să recite la examen în scris sau oral tot ceea ce profesorul a rostit pe tot parcursul anului.
Drama cea mai mare în relaţia student-profesor apare atunci când în mintea studentului se naşte iluzia că acel examen nu se poate lua decât prin mituirea profesorului, asta în cazul în care profesorul nu a cerut deja bani, alte mici atenţii sau chiar cadouri. Astfel, studentul nu are ocazia să audă fraze de genul: „La sfarşitul cursului studentul va putea să …” sau „rolul acestui curs sau laborator este acela de a vă forma următoarele abilităţi…”. Astfel de fraze auzite de către un student de la un profesor nu ar face altceva decât să îi stimuleze interesul, mai exact i-ar oferi o motivaţie să inveţe şi să vină la cursuri, laboratoare sau seminarii.
Mai multe detalii si comentarii la http://www.bologna.ro/