The Sum of All Fears - TS #3/6
TS (Teoria Sistemelor) - Prof. Serban Sever
Teoria Sistemelor era una dintre materiile asupa carora nu ar fi trebuit sa se intervina odata cu schimbarea programei. Cert este ca, totusi, schimbarea s-a petrecut, nu stiu daca in bine sau in rau, in principal din cauza faptului ca de acum se va face in anul 2 si nu 3, ca pana acum. Nu cred ca s-ar fi schimbat prea multe din punctul de vedere al studentilor (cu ce e mai pregatit un student de anul 3 decat unul de anul 2?) dar cineva a considerat necesara restructurarea cursului.
Materia e destul de neprietenoasa si nu e recomandabil sa intrebi pe cei din anii mai mari despre ce si cum se invata la TS pentru ca nu vei auzi nimic de bine. Iti vei da seama de ce inca din primele saptamani cand va incepe lupta cu motivatia si cu vesnica intrebare “la ce-mi foloseste mie asta?”. Una dintre partile sadice ale cursului este insusi raspunsul la aceasta intrebare, care iti este dat din momentul in care te uiti pe orar: “la teorie”.
Cursul e stufos si cuprinzator, acopera o multime de subiecte, parcurge o buna bucata de matematica (de facultate) dar, din pacate, niciuna dintre aceste calitati nu contribuie la dragostea studentilor pentru curs. E bine structurat, ceea ce presupune si faptul ca iti usureaza tie munca de a structura materia cand o inveti dar mai implica si un mod de predare complet mecanic, automatizat. In teorie, poti sa pui intrebari cand vrei la curs, oricand ai ceva de comentat, totul ca sa pleci acasa cu lectia inteleasa. In practica, nu o vei face. Aici este locul unde se aplica practica si nu teoria.
Seminarul a fost doar seminar, desi se cerea si un laborator unde sa implementam in Matlab cate ceva ce invatam pe la curs. Tinut tot de catre profesor, neajunsul seminarului a fost faptul ca nu iti oferea o alta perspectiva asupra a ceea ce vroiai sa intelegi; singurul mod de a reduce discutia la nivelul acceptabil al studentilor era cel de a se sacrifica cineva prin a iesi la tabla si a indura acolo 20 de minute de… durere… oferindu-le in felul acesta celorlalti un ritm de rezolvare a exercitiilor acceptabil, cu intrebari care stateau ascunse in sufletul si in teoria tuturor. Materia e foarte abstracta si daca la predare nu se tine cont de acest lucru (si NU se tine cont!) singura scapare e sa vezi o aplicatie a teoriei si apoi sa gandesti restul teoriei cu acel exemplu micut si amarat, deloc universal, in minte. E si asta o metoda, daca tot nu ai pe cine sa intrebi. Cartile disponibile nu demitizeaza deloc teoria, mai degraba iti ofera o cunoastere… luciferica. E mai mult text dar si mai mult text de care nu ai nevoie. In final, atat la seminar cat si la temele de casa, ajungi sa retii un set de reguli pe care, eventual, poti sa le si legi unele de altele, sa le si explici, cu o multitudine de alte exemple din alte seturi de reguli si cam asta e ceea ce trebuie sa faci ca sa iei note mari: sa intelegi. Dar intelegerea va ramane aici, inchistata in perimetrul cursului, pentru ca nu vei putea sa legi ceva din teorie de o cerinta la un interviu, de o solutie pentru o problema reala si (culmea!) ti se va induce impresia ca teoria este universal aplicabila… desi se pomeneste ceva pe undeva despre un amestecator sau un fierbator… Ma intreb cine traseaza conturul Nyquist si calculeaza stabilitatea oricarei chestii invartitoare din lumea asta…
Examenul nu a presupus nimic mai mult decat doua subiecte din teoria de la curs si doua probleme asemanatoare cu cele de la seminar si de la teme. Se putea trece la fel de usor daca inspiratia iti dicta ce sa inveti precum se putea pica daca invatai toate celelalte 20 si ceva de subiecte. Impresia proasta pe care a lasat-o examenul a fost ca scopul materiei nu a fost cu nimic altceva decat trecerea examenului. Nu a interesat pe nimeni cat de mult s-a inteles, ca se mai puteau face proiecte, ca se poate invata din alte surse, ca se poate explica intr-un mod pamantesc si, mai ales, ca daca tot s-a schimbat materia, se putea face o schimbare avandu-ne in vedere si pe noi, studentii. Sa-mi fie cu iertare, dar cine e mai important la un curs? Un profesor sau 120 de studenti?
In 2005, cand am intrat la facultate, ajunsesem din intamplare pe un forum unde se discuta faptul ca in acel an, la sesiunea de restante, catedra de Teoria Sistemelor a avut de corectat 500 de lucrari. Si se stie ca nu toti ajung in anul 3, nu toti vin la restanta, si nu toti pica materia asta.
Din punctul acesta de vedere, anul prezent a fost un an bun.