To speak or not to speak
Am constatat cu o oarecare parere de rau ca speaker-ii straini de la CiscoExpo de anul acesta s-au descurcat mult mai bine decat romanii nostri. Si asta in situatia in care mai toti nu erau vorbitori nativi de limba engleza si fiecare, cu accentul sau, era nevoit sa se descurce: austrieci, greci, francezi si cine stie cate alte natii pe care nu le-am mai identificat, toti s-au descurcat exceptional , fara balbaieli, au tinut hotarat prezentarile, au stiut sa raspunda la toate intrebarile si chiar au lasat impresia ca erau oamenii cei mai potriviti pentru acel scop.
Ai nostri, in schimb, mare parte dintre ei erau oameni buni pentru biroul lor, pentru departamentul din care faceau parte, eventual buni pentru scris mailuri cu descieri tehnice, dar la partea de comunicare erau la pamant. Publicul casca, cei care aveau de pe ce isi verificau mailul, travianul sau sharereactorul (eu verificam si triburile). Nu stiu daca era vorba doar de lipsa de motivatie, dar pur si simplu unii oameni sunt buni la ceva si prosti la altceva. Aici nu conta atat de mult sa fii stapan pe lucurile despre care vorbesti, caci doar citeai de pe niste slide-uri, dar ar fi fost mult mai placut de ascultat un om care vorbeste coerent si frumos, chiar daca nu spune mare lucru, decat unul care parca e elev de scoala de ucenici la bacalaureat oral la romana (sau care parca e asistent in Poli…).
In fine, m-as fi asteptat la mai mult de la ai nostri, mai ales ca avem destui specialisti, nu costa avionul din Piata Victoriei (Cisco) pana pe langa Palatul Parlamentului (Marriott), putea fi adus oricine si aveam de unde selecta, astfel incat sa nu se dea peste specimene prea destepte, in sinea lor, pentru publicul in expectativa (ulterior in REM).