Scrise de Ea: Free at last…
Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei 
Sesiunea e o perioada ciudata. In ciuda faptului ca am terminat de-abia doar primul an de facultate, ma-ndoiesc ca mai e vreo “metoda” de a acumula creditele necesare trecerii anului (in cazul facultatii mele minimul e de 30 de credite pentru taxa si 40 pentru buget).
Majoritatea muncesc si in sesiunea curenta iau numai acele examene “de luat” (pe care le ia tot omul…), altii copie la majoritatea si astfel reusesc de regula sa ia note intre 5-7, insa mai sunt si exceptii cand se ajunge chiar si la 9! O alta parte invata la toate examenele insa cum “sansa” de a lua un examen nu tine numai de a “invata” ci si de capacitatea de a retine, de a intelege conceptele, de a fi in stare sa ajungi la ultimul curs si sa apuci sa mai treci o data prin materie. Si nu in ultimul rand, conteaza sa AJUNGI la examene. O colega mi-a povestit azi ca nu a ajuns la examenul de Fizica (Fizica dispozitivelor electronice) pentru ca s-a culcat tarziu (la 3 a.m.) si nu s-a putut trezi la 6:30 si deci nu a mai ajuns la examenul care era la ora 8:00. Si invatase… si avea sanse reale de a lua examenul. Ca sa nu mai pomenim de acea categorie care in liceu s-au descurcat foarte bine datorita volumului restrans de informatie, iar acum cand au dat de greu pica examenele datorita lenei si a prostiei (isi scapa fituicile pe jos!!!). Si ultimii, dar nu si cei din urma sunt aceia care se “inhama” la 4 saptamani de stres si de “ingurgitat” tot felul de “atrocitati” pentru creierul ce ravneste la orizonturi mai frumoase, in deplina concordanta cu specializarea: Calculatoare.
Ar fi culmea sa ma plang de sesiunea care-a trecut pentru ca dupa ce ca le-am luat pe toate, le-am luat si cu note decente. Insa nu-mi asum meritul, ci ma minunez inca o data cat de mult ne iubeste Cel de sus. Daca ne-am aminti asta mai des, am fi mai fericiti.
