My Weblog

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Specialistul in psihologie educationala William Glasser afirma ca omul invata:

10% din ce citeste;
20% din ce aude;
30% din ce vede;
50% din ce aude si vede;
70% din ce discuta cu altii;
80% din ce experimenteaza;
95% din ce ii invata pe altii.

La concluzii similare au ajuns si alti cercetatori in domeniul psihologiei invatamantului, chiar daca procentele date aici pot sa difere intrucatva.

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Am mai primit un mail de acest gen (acum ceva timp), insa acesta e si mai amuzant

Cum sa faci o femeie fericita ?

Pentru a multumi si a face o femeie fericita, tot ce trebuie sa faci este sa fii:
1. un prieten
2. un tovaras
3. un amant
4. un frate
5. o figura parinteasca
6. un profesor
7. un educator
8. un bucatar
9. un gradinar
10. un tamplar
11. un sofer
12. un inginer
13. un mecanic
14. un decorator
15. un stilist
16. un sexolog
17. un ginecolog/obstetrician
18. un psiholog
19. un psihiatru
20. un terapeut
21. un tata bun
22. un gentleman
23. bine organizat
24. ordonat
25. foarte curat
26. atletic
27. afectuos
28. amabil
29. atent
30. ambitios
31. ascultator
32. logic
33. indraznet
34. curajos
35. creativ
36. viteaz
37. politicos
38. capabil
39. hotarat
40. inteligent
41. imaginativ
42. interesant
43. cu bun simt
44. rabdator
45. politicos
46. pasionat
47. respectuos
48. dulce
49. puternic
50. descurcaret
51. intelegator
52. compatimitor
53. tolerant
54. ager
55. cineva caruia ii place sa faca cumparaturi
56. cineva care nu face probleme
57. cineva care nu se uita niciodata la alte femei
58. foarte bogat

IN ACELASI TIMP, TREBUIE SA FI SIGUR CA:
59. nu esti nici gelos nici dezinteresat
60. te intelegi bine cu familia ei, dar nu petreci mai mult timp cu ei decat cu ea
61. ii oferi spatiu, dar te arati interesat si ingrijorat de actiunile ei

MAI PRESUS DE TOATE ESTE FOARTE IMPORTANT SA:
62. nu uiti datele de:
* aniversare (nunta, logodna, prima intalnire, primul dans, prima inghetata, …)
* absolvire
* nastere
* menstruatie

Cu toate aceste, chiar daca respecti intocmai instructiunile de mai sus, nu esti 100% sigur ca va fi fericita, pentru ca intr-o zi s-ar putea simti coplesita de perfectiunea sufocanta din viata ei si va fugi cu primul salbatic boem-beat-de viata pe care il intalneste.

Acest articol este scris de Caffe au lait si este publicat cu permisiunea ei

Hiu… In sfarsit m-am apucat sa scriu… Desi stiu sigur ca o sa fac cel putin o pauza. Dar nici de data asta n-am putut rezista impulsului sa scriu. Cand trebuie, trebuie!

Ziua de ieri:

joi, 12.10.2006

Trezirea la 6 (deja a devenit o obisnuinta sa ma culc la 22:30-ca sa pot sa ma trezesc fara sa ma simt privata de caldura patutului meu). Primul curs nu avea sa fie o surpriza nici acum… EA (Electronica Analogica) nu ma atrage catusi de putin. Cat despre prof… face niste glume pe care doar el le intelege… deh! glume de electonist! Cum nu mancasem nimic, muscam dintr-un mar in timpul cursului ori de cate ori se intorcea proful si bineinteles sunetul produs imi starnea cate un ranjet ascuns.

Si de aici incolo a inceput si partea frumoasa a zilei. Cursul de PLDN (Proiectarea logica a dispozitivelor numerice) a fost poate cel mai frumos curs de pana acum. Am inceput sa facem despre algebra booleana care pana acum e foarte interesanta si usor de priceput. Ce imi place la proful asta (cu care facem si ED - Electronica Digitala) e ca pune accent pe calitate si mai putin pe cantitate. Nu se grabeste, inca are entuziasm, zambeste, are carisma si chiar stie despre ce vorbeste.

Si cum speranta moare ultima, iata ca spre uimirea mea ziua a continuat cu bine. Dupa o pauza mai lunga, laboratorul de EA de la care nu ma asteptam decat la ce e mai rau (dupa un an de facultate am invatat sa ma astept la ce e mai rau - pentru ca atunci cand ma intalnesc “cu ce e mai rau” sa fiu pregatita). Si totusi… a fost bine. In capul meu se mai facu lumina in ceea ce priveste osciloscopul, generatorul si altele de felul asta. Poate a fost primul laborator de electronica in care am inteles mai mult de 50%. Poate…

Si desi se facuse 17:20 mai aveam inca 2 ore. Laboratorul de PLA s-a dovedit foarte interesant (ne-am jucat cu Z80 Simulator IDE) si asistentul (care preda si cursul) e tanar si explica bine, are rabdare cu toata lumea, trece pe la fiecare.

---

Ziua de azi:

vineri, 13.10.2006

Acelasi 6 dimineata, aceeasi statie, aceeasi oameni… Si va prezint laboratorul de SO (Sisteme de operare): “am venit, v-am prezentat cum sta treaba si am plecat”. Cursul (cu acelasi prof de la laborator) nu numai ca a fost unul introductiv dar nu mi-a shimbat deloc viziunea despre SO. A generalizat foarte mult, atat de mult incat lucrurile expuse nu depaseau nivelul clasei a 9-a sa zicem. Plus ca are un stil numai bun de dormitat… Sa invatam bine! La cursul de PLA am sfarsit prin a juca x si 0 impotriva vointei mele… nu am apucat loc in fata si deci nu se vedea nici bine si nici nu prea se intelegea ce zice. De data viitoare am de gand sa fac tot posibilul ca sa stau in fata si sa ma concentrez.

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Si tocmai cand credeam ca nu o sa mai scriu asa de des… am primit leapsa de la Auras. Cum Auras a scris despre Galati si Bucuresti, o sa fac si eu la fel pentru ca anul asta am avut ocazia sa fac comparatie intre cele 2 orase.

3 locuri care imi plac in Galati

- Tiglina I (am facut CNMK-ul si am amintiri foarte frumoase legate de zona asta)
- Gradina Publica (acum ajung foarte des acolo cand am o fereastra…)
- Gradina Botanica (niciodata nu o sa ma plictisesc sa admir ceea ce e frumos) si Faleza Superioara

3 locuri care imi plac in Bucuresti

- Zona fantanilor din preajma magazinului Unirea
- Parcul Tineretului
- Parcul Herastrau

3 locuri pe care le detest in Galati

- Piata Rusilor din Micro 17 (plasata exact langa Biserica Sf. Ilie)
- Zona aceea cu caminele studentilor (arata si este jalnica…)
- Gara

3 locuri pe care le detest in Bucuresti

- Gara de Nord
- Fatada Universitatii
- magazinul Unirea

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Galati

- Restaurant Neacsu
- Corso
- Place (am iesit de multe ori cu colegii de liceu, asa ca ma duc intotdeauna cu drag)

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Bucuresti

- KFC Mall Plaza Romania
- Springtime
- Pe locul 3 as pune un club, dar n-am apucat sa ma duc in nici unul…

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Galati

- autobuzele “conserva” (alias: “Asteptati urmatorul autobuz pentru ca nu se-nchide usa!”) la ora 7:00 dimineata
- mizeria de pe strazi
- numarul mare de caini comunitari

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti

- strazile mereu in constructie (am avut ocazia sa vad cu ochii mei…)
- metrourile pline de cersetori
- discrepanta atat de evidenta dintre bogati si saraci

Cel mai de fitze cartier din Galati

- cred ca toate cartierele sunt “cu fitze” in Galati…

Cel mai de fitze cartier din Bucuresti

- Bld. Unirii (m-am uitat la fiecare bloc si balcon in parte… arata chiar bine)

Cel mai urat cartier din Galati

- de fapt 2 cartiere: 39 si 40 (nu numai ca sunt urate, dar majoritatea celor care locuiesc acolo se comporta ciudat tare… in special cei de varsta a 2-a si a 3-a)

Cel mai urat cartier din Bucuresti

- nu am ajuns sa-l vizitez inca, asa ca nu pot sa dau un verdict

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Asa… Dimineata trezirea la ora 5:45. Chioara de somn, am transcris ceva la ED (Electronica Digitala) si m-am pregatit de plecare. Afara, o vreme neprietenoasa in ciuda felului in care erau imbracate unele persoane in statie (o doamna purta o bluza subtire si pantaloni trei-sferturi de exemplu), iar eu stateam si ma “ghemuiam” in bluza mea roz-bombon de trening gandindu-ma cu oroare cum m-as fi simtit daca alegeam sa ma-mbrac cu sacoul.

Si am ajuns la laboratorul de SO (Sisteme de operare), laborator pe care trebuia sa-l fac cu proful de la curs. Si am stat, si am stat… si surpriza mare, nu a venit nimeni! In lipsa de ocupatie m-am apucat sa-mi trimit pretioasele cursuri de Java care se gasesc pe intranet (se gasesc si pe o alta adresa care poate fi accesata extern, insa nu s-a obosit nimeni sa ne dea acces…). Intre timp am mai vorbit si cu Andrei aproape 30 de minute la telefon despre ce face el, despre ce fac eu, despre Java si despre cat de mult ne e dor unul de celalalt…

Apoi, dupa niste cumparaturi, pentru mine si o sarbatorita, a venit si momentul adevarului. Proful de SO nu a venit nici la curs… Sarbatorita mea (draga de ea) cred ca banuia ca aveam de gand sa-i iau un mic cadou (un set de manichiura frantuzeasca) pentru ca imi luase o ciocolata Milka. Nu ma asteptam “sa-mi faca cinste” cu nimic pentru ca stiu ce-nseamna sa n-ai cu ce… Asa ca am servit cu ciocolata pe unii dintre cei care asteptau cu noi (doar, doar ‘om face si noi cursul) si am indreptat baietii in directia sarbatoritei ca sa o pupe si sa o felicite (lumea vroia sa ma pupe pe mine, crezand ca e ziua mea ). Dupa 15 minute de asteptare inutila, am plecat “in lume” cu o alta prietena. Am trecut in revista magazinele de incaltaminte si apoi ne-am dus la libraria Humanitas (de langa Galeriile Romarta, vis-a-vis de WinMarkt) si am stat acolo cel putin jumate de ora. Am vazut cateva titluri interesante pe care mi le-am si notat. De asemenea “m-au fascinat” cartile pentru copilasii prescolari vizand alfabetul, numerele, formele, culorile… Deja ma gandesc cum o sa-mi invat si eu nepotica dupa una din cartuliile astea frumos colorate…

Si iar la curs. De data asta cursul de PLA (Programare in limbaj de asamblare) care a fost cu totul si cu totul dezastruos. De ce?! Pai e simplu de motivat. Respectivul prof (de fapt e asistent) a intrat in clasa, nu s-a prezentat, si-a instalat proiectorul, a constatat ca nu se vede aproape nimic si totusi a inceput sa citeasca dupa slide-uri, ca si cum ar fi vorbit pentru el. Fara pic de entuziasm, fara nici o prestanta, vorbele i s-au succedat monoton, smulse cu clestele parca, facand un efort ca sa vorbeasca. Intrebat daca avem un suport de curs, acesta a raspuns partial logic: “S-a schimbat structura cursului. Va dau schemele trase la imprimanta.” Prima oara cand am intrebat de un suport de curs, raspunsul a fost acelasi. Nevrand sa renunt, de data asta am facut o afirmatie. Cand i-am zis ca toti ceilalti profesori au suportul de curs pus pe internet, a facut o fata de zile mari. Cand am vazut cum a ramas, nu mi-a venit sa cred. Parerea sa nu aiba habar de asa ceva… Afland ca se poate si asa, am convenit sa nu mai scriem nimic pentru ca va pune si el cursul la dispozitia “publicului”. Si au urmat 2 ore de monolog neascultat de nimeni. Mi-e si rusine sa zic ce am facut in timpul acestui curs… am jucat “Vrei sa fi miliardar” pe celularul unei colege (jocul era in italiana asa ca amuzam incercand sa citim intrebarile si sa ghicim raspunsurile). Ca sa nu mai zic de faptul ca proful avea un obicei din a atinge monitorul laptopului cu degetul tot timpul…

Inca un seminar la PLDN (Proiectarea logica a dispozitivelor numerice) si ziua cea atat de “productiva” avea sa fie gata… Hiu! Intr-o sala cat pentru o grupa, eram 2 grupe! Si asa ca am facut prezenta si a urmat “exodul” pe rand: “fetele” din banca a 2-a (eram 4) au plecat primele (macar atata noroc am avut pe ziua de azi). Bineinteles ca printre “fete” s-au mai strecurat si vreo 2 baieti ).

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Am citit foarte atenta cugetarea si cand am ajuns la final am izbucnit in ras pentru ca m-a prins pe nepregatite .

Meritul publicarii acestei cugetari apartine mamei lui Andrei.

Cugetare a filozofului chinez Chang Ying Yue:

Cel care, toata ziua
E activ ca o albina,
E puternic ca un taur,
Munceste precum un cal,
Si care seara se-ntoarce rupt de oboseala precum un caine,
Ar trebui sa consulte un veterinar, caci este foarte probabil sa fie un bou.

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Nu pot sa nu scriu cateva randuri despre ceea ce ma framanta de cand am intrat la aceasta facultate. Aceasta facultate care m-a ales pe mine si nu eu pe ea…

Nu am ales-o eu, pentru ca nu aici as fi vrut sa-mi “irosesc” 4 ani din viata, insa nu am avut incotro din motive meschine, usor de dedus. Dar nici asta nu ma mai deranjeaza pana la urma. Ce sa-i faci?! Vorba zicalei: “Ai intrat in hora, acuma joaca!”. Ce ma framanta e diferenta dintre calitatea invatamantului practicat aici si cel de la “Automatica si calculatoare” din Bucuresti. Ei sunt slaviti, iar noi suntem improscati cu noroi. Chiar azi un profesor ne-a zis ca acolo se invata “pe bune”, ca sistemul de notare pune accent pe teme, pe proiecte si pe activitatea de la laborator (precizand ca acesti studenti sunt ocupati tot timpul, chiar si weekendul si ca de muncit nici n-ar fi vorba), neuitand sa sesizeze faptul ca studentii de la Galati trec prin facultate “prea usor”. Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre cele spuse de respectivul profesor pentru ca nu ar schimba cu nimic situatia din “ograda” mea de la Galati.

Indignarea mea are alta sursa. Bine, bine… daca vezi ca la altul e mai bine, de ce nu facem si noi asa?! Si cine sa dea studentului teme si proiecte?! Studentul?!

“Ca la noi nu se respecta regulile…”. De ce nu se respecta regulile?! Ca sa-si mai ia cate un profesor vreun laptop, sa-si mai plateasca rata la Logan?! De ce?! Le e frica ca or sa se lase prea multi de facultate?! Ca nu o sa mai aiba cui preda?! Sunt tot felul de interese la Galati. Asta e adevarul. Avem prea putini profesori care mai au entuziasm si reusesc sa te faca sa te duci la curs de drag.

Poate ca intra-adevar la Bucuresti e numai miere si lapte si la noi “miroase”… Vina e de ambele parti. Recunosc ca am si colegi care vor sa copie si sa ia si note mari. Sau care vor “sa-si traiasca viata” si prin asta inteleg sa aiba un job de 8 ore si sa dea “darul” la examene sau sa copie prin cele mai “originale” metode la care nici cu gandul nu ganditi (microfoane minuscule in urechi sustinute de fire trecute prin urechea gaurita special pentru acest “eveniment”… si bineinteles firele vopsite de culoarea pielii!!!)

Da… am ramas cu un gust amar. Sa am un an universitar bun!

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

In primul rand vreau sa atrag atentia ca fiecare post din acest blog poate fi scris de unul dintre cei doi autori: de catre Andrei - “lord and master” al acestui blog atat de drag mie si de catre mine, o oarecare fata din Galati cu pseudonimul Caffe au lait. Posturile mele se diferentiaza de cele ale lui Andrei prin “semnatura” lor (fiecare post are in titlu mentiunea “Scrise de ea” si sub titlu se regaseste “Posted on October 2nd, 2006 in Diverse, Scrise de Ea by Caffe au lait” unde iarasi se poate vedea cine e autorul postului).

Azi am vrut sa fiu si harnicuta, dar nu prea mi-a iesit… Am pus ceasul la 7 si m-am sculat din pat la 7 jumate. Mi-am facut ordine in camera, m-am dus la baie si m-am trezit ca se facuse 8:30. Am renuntat sa mananc pentru ca in bucatarie se faceau sarmalute matinale (si eu stiu sa fac sarmale:)). Dupa multa foiala din casa (ca de obicei) am plecat pe la 8:55 din casa. Bineinteles, autobuzul era full si de-abia s-au inchis usile in spatele meu. Ca sa nu mai zic ca am mai coborat de 2-3 ori ca sa fac loc celorlalti sa treaca. Si am ajuns si la laboratorul de TPD (vezi postul precedent). Asistentul cel tinerel si dragutel ne-a anuntat ca o sa facem in Matlab, fapt ce m-a bucurat pentru ca am mai avut 2 cursuri in anul I la care am facut Matlab si deci stiu cu ce se mananca. Ne-a dat o foaie cu niste chestii introductive si dupa ce le-am facut pe alea am plecat (nu cred ca mai e nevoie sa zic ca eu si cu un coleg am plecat ultimii…). Si cum mai aveam o ora pana la cursul de Java ne-am dus pana la biblioteca la Universitate ca sa cautam o carte si sa-mi vizez permisul (2 ron m-a costat).

Cursul de Java de la 11:30 m-a dezamagit… Sala a fost neincapatoare pentru cele 4 grupe, iar profei i-au luat 30 de minute sa instaleze proiectorul! Si ne-a citit de pe proiector chestii introductive (caracteristicile Java (aici intra si diferentele dintre Java si C++), despre JVM, despre API, despre procesele de compilare si rulare). Am mai aflat ca o sa lucram cu JSE si nu cu JEE. Motivatia pentru aceasta alegere a fost cea obisnuita deja: “Ajunge pentru cat facem noi.”. Asa… nu care cumva sa ne largim orizontul! Fereasca sfantul! Ne-a aratat si un prim programel Java de tipul celui care afiseaza “Hello world!”. Programel pe care l-a compilat si executat in linie de comanda (sugerandu-ne sa facem si noi la fel - adica sa nu lucram intr-un mediu de programare integrat- pentru a intelege cum functioneaza). O alta sugestie a fost sa consultam mereu API

Ne-a avertizat din start ca lucrurile nu or sa fie simple… Examenul va consta dintr-o parte teoretica si una practica. Vom avea de facut si un proiect asa ca presupun ca va conta si acesta la nota finala. Am mai aflat ca de-abia de la jumatatea semestrului o sa facem ferestre, butoane, meniuri, frame-uri. Aaaa… la un moment dat a prezentat si 2 capturi din 2 medii de dezvoltare Java si am avut impresia ca multi dintre cei din sala vedeau pentru prima data ceva asemanator… Trist. Nici eu nu stiu prea multe dar macar am habar si am vazut cum arata asa ceva.

Deci am ajuns la concluzia ca si acest curs nu e asa cum “ar trebui” sa fie. E facut in dulcele stil clasic… citesti de pe proiector si gata! Chiar profa a marturisit ca 99% din ce zice ea se gaseste in suportul de curs. Eu ce sa-nteleg de aici?! Ca aportul ei e de 1%?!?

Cam asa arata o prima zi de facultate la Galati, Calculatoare.
Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Iata orarul meu:

(TPD) Tehnici de procesare a datelor
(ED) Electronica digitala si circuite de comutatie
(PCLJ) Programarea calculatoarelor (lmj. Java)
(EA) Electronica analogica
(PLDN) Proiectarea logica a dispozitivelor numerice
(SO) Sisteme de operare
(PLA) Programare in lmb de asamblare

Prima zi a fost asa cum de fapt presimteam ca o sa fie… Asistentul de la Java nu a venit la laboratorul de la 7:30 si deci m-am trezit degeaba la 6:30… Uf! Si m-am dezlipit asa de greu de patul meu caldut…

Asa se face ca pe la 8:00 am plecat spre Gradina Publica. Daca nu ar fi fost praful de la lucrarile care se efectuau in zona as putea chiar spune ca a fost frumoasa plimbarea. Bineinteles, nu m-am plimbat singura ci cu “fetele mele”, o colega de la cealalta grupa de calculatoare si sora ei (anul II la ASE). Pe drum m-am intalnit cu proaspat maritata colega a mea (”Casa de piatra!”) care a facut pasul cel mare cu un student la teologie. Dupa ce am interogat-o despre toate cele, ne-am despartit doar ca sa ne vedem la 9:30 cand incepea urmatoarea ora. Am ales intr-un final o banca cu vedere la soare si am vorbit vrute si nevrute.

La 9:15 eram iar in corpul D (”la Mecanica”) in asteptarea “Tehnicilor de procesare a datelor”. Proful (are 4 fete) vorbeste destul de incet si prezinta de pe proiector. Nu ca s-ar vedea mare lucru… Dar nici asta nu conteaza pentru ca exista un suport de curs (pe care ni l-a si dat). Prezenta nu e obligatorie, spaga nici atat (deoarece citez: “la usa mea nu o sa vedeti studenti”) iar notiunile prezentate vor fi mai mult descriptive. Inginerul nu trebuie sa stea doar la birou, trebuie sa faca si munca practica, trebuie sa admiram pe cei care si-au facut vile si au Mertan datorita muncii lor… Am apreciat sinceritatea si faptul ca respecta pauzele.

A prezentat ceva numit (cred) DSP care era un fel de chestie care putea sa memoreze aproximativ 250 de cuvinte, cuvinte care ii erau dictate de catre cineva (un student a dictat 4 cuvinte alese de “boborul” din sala). Si dispozitivul respectiv le-a memorat si dupa aia la repetarea unuia din cuvinte, o voce feminina spunea numarul cuvantului. Faza distractiva a fost cand a memorat cuvantul masina si i-a cerut si modelul la care studentul a zis Logan…

Urmatorul curs, “Electonica digitala si circuite de comutatie” am inteles ca e nou infiintat si e in stransa legatura cu “Procesarea logica a dispozitivelor numerice” (de aceea le facem cu acelasi prof). Surpriza la aceste 2 cursuri a intervenit in modul de notare. La primul curs colocviul va conta 20% (va fi oral) si examenul 80% care va fi… ORAL! Lucru nemaintalnit de foarte mult timp la noi! Proful si-a justificat doleanta: “Ajung multi la examenul de licenta si nu stiu sa vorbeasca in fata unei comisii…” Asa ca dragul de el ne ajuta…

PLDN beneficiaza si de laborator si de un fel de seminar la care vom avea un proiect. Nota:20% colocviu+20% proiect+60% examen scris. De precizat ca la PLDN vom face algoritmi iar la ED o sa vorbim de lucruri sfinte pentru unii (si aici ma numar si eu)…

Si cum cealalta semigrupa avea laboratorul de Java la 13:30 m-am dus si eu in speranta ca poate, poate o sa se faca! Dar nu!

Si am ajuns pana la “Trei Star” foarte comod cu taxiul si m-am dus cu inca o prietena (Adriana) la Elena (o prietena maritata si insarcinata). Si ne-am pupat, am vorbit, ne-am mai incins, ne-am tachinat, ne-am pupat si ne-am despartit fericite.

Si am ajuns acasa si-a-nceput sa ma doara capul! Lucru curios pentru ca aproape niciodata nu ma doare capul…

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Tocmai am aflat ca toti studentii cu taxa (cei care inca nu renuntasera din anul I… adica vreo 7) de la specializarea Calculatoare, facultatea Stiinta Calculatoarelor din Galati (adica de la mine) au trecut automat la buget deoarece ramasesera multi repetenti…

P.S. Eu sunt si am fost la buget de la-nceput… Sa nu creada careva ca ma numar printre acei fericiti…