Scrise de Ea: Prea saraci ca sa fim oameni?!
Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei 
Ziua a inceput promitatoare. Cu o Marie, Mariana si o Marilena in familie era clar ca va fi vorba de-a lungul zilei de numeroase cumparaturi ale caror efecte vor fi ameteli placute (de la vin si bere) si dureri de burtica de la aperitive prea incarcate… Pana aici toate bune si frumoase.
Inainte sa ma-ndrept spre Kaufland incerc sa ma spal… Dar nu reusesc!!! Apa rece si cea calda se opresc in momentul in care dau drumul la dus… Bine, imi zic! Nu-i nimic. Mergem mai departe….
Kaufland. Uppps, I did it again! Eram chiar in fata la Kaufland cand mi-am amintit ca nu am o moneda de 0.5ron si nici 1ron, ci doar bancnote. Cum ar fi trebuit sa merg o distanta considerabila unde as fi putut sa schimb o bancnota, m-am gandit sa-mi incerc norocul la vreun cetatean care si-a terminat cumparaturile si care ar fi fost dispus sa-mi inteleaga impasul…
Si aici am fost lovita de cruda realitate. Rog pe un domn pe la 40-45 de ani sa-mi cedeze carutul. Primul instinct este sa mi-l dea, insa dupa vreo 2-3 secunde isi aminteste ca are moneda de 0.5ron in el, asa ca imi zice:”Da! 5 mii de lei!!!”. ALO!!! E cineva acasa?! Cersetoare nu eram, cred ca era destul de evident! Daca ti-am cerut carutul era clar ca nu dispuneam de 0.5 ron, ca altfel ma duceam sa-mi iau un carut si nu-l mai rugam pe el sa mi-l cedeze!!! In fine, mai insist si mi-l da! Insa nu mi-l da din toata inima. Simt ca o face asa din sila. As fi putut sa-l las in pace, insa mi se pusese pata pe el si de aia am insistat.
Nu vreau sa comentez mai mult. Atat vreau sa zic. Daca cineva ar fi venit la mine si mi-ar fi cerut carutul cu moneda in el, nici nu m-as fi gandit o secunda sa nu i-l dau!!!De ce?! Pentru ca asa sunt eu! Dispusa sa fac un bine, fara sa ma uit la 0.5ron! Bineinteles ca dupa ce am terminat cumparaturile si am luat moneda, nu am pastrat-o la mine. Am dat-o cuiva care avea nevoie de ea mai mult decat mine. Nu as fi putut ramane cu moneda acelui om in buzunar. Cred ca mi-ar fi luat foc buzunarul, nu alta!
Concluzie… Frate, frate, da’ branza-i pe bani!!!