Sfarsit de activitate
Astazi am ajuns si la captul predarii cu prima clasa de Cisco la care am tinut ore. Lumea a dat examenul final, si cati l-au dat atatia l-au si luat (inapoi?!) asa ca pot fi pe jumatate multumit, sperand sa fiu pe deplin data viitoare, cand ar trebui sa termine toti cu bine. Am vazut ce inseamna, pentru prima data, sa stai si sa astepti o clasa sa dea teste… e o plictiseala sora cu tortura. Acum inteleg profesorii de matematica ce nu intra in sala de examen fara ultimele 3 ziare din ziua respectiva, eventual cu un laptop, cu windows, cu solitaire.
Trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat nici un moment, inainte de a incepe clasa, ca studentii sa fie interesati, mai ales ca formau o clasa foarte “pestrita”, provenind dintr-o varietate de medii si locuri de munca si, poate cel mai important, putini dintre ei veniti din propria dorinta de a invata la academie. Am avut foarte placuta supriza sa gasesc interes, bunavoie si oameni cu care sa imi placa sa vorbesc. Poate ca mie, in locurile si joburile lor nu mi-ar fi fost atat de usor sa ma adaptez la niste lucruri noi (mai mult sau mai putin, pentru unii) care sa necesite efort intelectual la nivel de predare-invatare, satul fiind, poate, de stresul a 16-17 ani de invatamant dezorganizat si lipsit de finalitate, satul poate si de un job la care n-a contribuit in prea mare masura invatamantul romanesc (si nu va contribui nici vice-versa).
Mi-am dat seama vara aceasta ca pot sa ma descurc binisor daca sunt lasat de capul meu. Si asta nu inseamna ca am facut mare lucru, nu in comparatie cu idealul meu de eficienta si luciditate, dar mi-am dovedit ca pot sa ma descurc pot sa imi iau pregatirea pentru o cariera in propriile maini, intr-o mai mare masura decat mainile zbarcite ale invatamantului care aproape ca m-au crescut cu atata drag. Inca am sperante din multe locuri: de la al doilea an de facultate, de la acei oameni extraordinari pe care ma asteptam sa ii gasesc la tot pasul, de la mine ca voi putea sa schimb ceva in bine sau macar pe cativa. Nu, nu mai vorbeam despre Cisco.
Nu e inca sigur ce clasa vom primi sub aripa in semestrul de toamna, dar acum mi-e mai drag sa tin o lectie decat mi-era inainte putina teama. Plus ca nu dau niciodata inapoi de la placerea de a cunoaste oameni, pentru ca fiecare iti da un exemplu sau un contraexemplu. Si sper ca niciodata sa nu gasesc o persoana la fel ca mine care sa imi demonstreze ca sunt autosuficient, pentru ca nu vreau sa stagnez in timp ce altii se misca si imi arata lucruri pe care as putea incepe sa le ignor.
Asadar, continui, ca sa (mai) invat si eu ceva, pentru ca e infinit mai placut sa inveti atunci cand inveti doar ceea ce apreciezi… si poate si atunci cand inveti de acolo de unde altii nu stiu sa invete.