Trenuri si obiceiuri romanesti
Pare sa se intample ceva ciudat cu CFR-ul, de la o vreme. Pana nu demult, orice schimbare aparuta insemna o crestere de tarif, o greva, blocarea unei linii in vederea modernizarii, care mai avea sa fie repusa in folosinta peste mai mult decat putea cineva estima rational, samd. Pe de alta parte, nu e ceva de neasteptat sa te trezesti intr-un tren in care se inghesuie oamenii ca vitele (rectific, sunt inghesuiti), mai exact, mai rau ca vitele care folosesc metroul si se cred atat de importante, ca si cum metroul ar pleca mai repede sau mai tarziu in functie de cat de “cu talent” se reped la intrare sau iesire. Prea lunga divagarea si n-o rectific.
Dar, totusi, nu surprinde pe nimeni faptul ca metoda romaneasca de a transporta mai multi calatori decat de obicei, nu implica alte rute, mai multe trenuri, de fapt, nu implica nimic, in afara decat ceva mai putine vagoane decat in mod normal. Imi si imaginez inginerii politehnisti de la transporturi, formati in iepoca de aur, care ar fi in stare sa prezinte o explicatie de genul “masa trenului ar fi prea mare pentru vagoane suplimentare, tocmai din cauza vitelor”. Eu as traduce-o prin “las-o, bai, ca merge-as(e)a”.
Momentan, s-au dat trei bilete pe loc. Oricat de incredibil ar parea, chiar s-au sinchisit sa dea bilete cu locuri, ca sa aiba si calatorii motiv de cearta, ca timp au destul. In restul timpului, ar putea admira noile vagoane, care, din ce am vazut pana acum, vin in doua modele. Primele sunt supraetajate, cu loc minuscul pentru bagaje, in care se potriveste de minune romanul cu 3 bagaje, unul in fiecare mana, cu aer conditionat excesiv (ca si clima de la noi,dupa cum se invata la geografie), necontrolabil, in care devine aproape penibila pozitia picoarelor fata de cel din fatza, mai ales daca nu-l cunosti. Daca nu, cel mai probabil ca ai sa ajungi sa-l cunosti pentru ca CFR apropie oamenii intre ei… Cea de-a doua categorie e cea in care ma aflu acum, cu vagoane mai spatioase (nu si cu 3 pe loc), mese intre locuri si miros de “nou”, singurul lucru care m-a facut sa nu privesc cu ochi mijiti de neincredere inscriptia care mentiona ca sunt produse la Arad, in 200…6, cu chiu, cu vai, 6-le fiind suprascris cu vopsea, peste nu-se-stie-ce realitate.
Interesanta este, insa, mentalitatea romanului (chiar si a romanului tanar) care, in ambele situatii, a intrebat mai intai, si in repetate randuri, daca “asta-i clasa intai?”. Cred ca s-ar bucura cativa de la caile ferate sa auda asa ceva, nu pentru a se simti maguliti, ci pentru a trage concluzia ca daca publicul larg nu se asteapta la schimbari (sau, in fine, dupa cum suntem obisnuiti, adica nu cu schimbari menite a ne bucura noi de ele) poate ca nici n-ar mai fi nevoie de ele. Exista destui care, chiar daca n-ar marturisi fatzis ca nu vor schimbari, ar fi de acord sa se complaca la orice, pe motiv ca putea fi si mai rau. Cu alte cuvinte,ar putea fi de acord sa traiasca intr-un colt de iad, multumiti fiind ca, macar nu traiesc in centru… Daca am exagerat, extrageti ideea din context si se mai atenueaza.
Revenind cu picioarele pe plasticul albastru, remarc un lucru total neasteptat, anume prezenta a cate 2 prize de curent la fiecare 4 locuri, pe care se specifica foarte simpatic ca se folosesc pentru telefoane, laptopuri si pda-uri. Asta ca sa nu vina romanasul inventiv sa-si incarce bateria de la Dacie intre Bucuresti si Galati. A mea, insa, pare stricata… Si mai sunt si lumini individuale, in cazul in care s-ar stinge lumina principala, ceea ce nu se intampla.
Nu stiu cat vor rezista noile investitii vandalismului coroziv. Poate ca voi avea ocazia sa vad cum arata si acele vagoane clasa business (degeaba comparatia cu avioanele, sinele sunt tot mai proaste ca golurile de aer).
Laser, frate!