Am iesit acum cateva ore la o mica plimbare prin Bucuresti, cu cateva probleme in minte pe care aveam nevoie sa le rezolv, dar nu le-am rezolvat. Asa ca am continuat intr-o plimbare cu un semi-scop, cu parere de rau ca nu mi-am sunat cativa cunoscuti din preajma, sa iesim la o vorba goala si un pahar plin.
Ieri credeam ca stiu ce m-a facut sa imi placa iesirea, chiar si inainte de geek-meeting si, pe deasupra, mai eram si increzator. Astazi, increderea in propriile pareri a palit putin si nu se datoreaza in mod special unor evenimente de mare amploare. Sunt multe si marunte si am avut nefericitul prilej de a fi prezent la atat de multe, cand, in mod, normal, stiu sa ma feresc de ceea ce m-ar putea afecta. Si nu ma refer doar din punct de vedere fizic, ci si la acel nivel la care ajung sa scriu pe blog un entry ceva mai dramatic, cam ca acesta. In fine, nu are rost sa enumar evenimente din simplul motiv ca a face reclama la ceva rau nu are cum sa aduca nimic bun.
Am ajuns, intr-un final, in zona pietei constitutiei, unde se tinea concertul de protest impotriva unei legi ce urmeaza a fi votata de Parlament, cu referire la cenzura elementelor de defaimare… de fapt, mai bine cititi direct din textul legii:
“in Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase.”
Sa la luam putin pe rand. Mai intai, recunosc ca nu am stat decat vreo 20 de minute, ca sa aud ce au de zis, de cantat si sa studiez putin oamenii de pe acolo, eventual ce si cum vorbesc intre ei, si facand vreo 2 poze, ca dovada. Pentru ceea ce am sa afirm, am sa aduc argumente, deci daca voi deranja pe cineva si va vrea sa vina cu contra-afirmatii, rog sa vina si cu contraargumente. Termenul de protest ar putea fi considerat gresit ales, nu din cauza ca nu s-a aruncat cu sticle (cel putin nu in zona mea) sau nu s-a incaierat nimeni vizibil cu cei de la jandarmerie, ci din cauza ca participantii la protest, cei care ar fi trebuit sa vina infometati si sa plece indoctrinati, erau incredibil de pasivi. Cei mai multi care venisera nici nu stiau despre ce e vorba (sincer, nici eu nu stiam exact inainte de a ajunge acolo dar am vrut sa vad daca in 10 minute reusesc sa imi dau seama…n-a fost chiar asa), se asteptau la un concert rock, multi erau deranjati de discursurile lamentabile dintre melodii si majoritatea aveau pe fatza o expresie de parca venisera sa se uite la o bataie (“ce fac aia acolo?”). In rest, publicul se bucura cum putea de muzica: erau cativa in fatza scenei care regretau ca nu pot sa lesine la comanda, ca la Michael Jackson, iar restul stateau ceva mai departe, in bisericute, la taifas, nederanjati si neimpresionati de ce se intampla pe scena.
De pe scena, insa, am inteles la un moment dat la ce asistam. S-ar parea ca rock-ul din Romania este extrem de jignit pentru ingradirea libertatii de exprimare. Asemanau noul “regim” cu comunismul (“the new communism” scris pe scena), se dadeau tricouri cu secera si ciocanul si se faceau “strigari” la care publicul trebuia sa fie de acord cu scena sau, sa ridice degetul mijlociu spre Parlament, dupa caz. Se striga ca rockerii ar trebui sa se simta jigniti pentru faptul ca nu li se mai aplica democratia; se argumenta absurditatea celor de la conducere prin faptul ca ii considera pe toti satanisti (daca se interzic crucile intoarse si acolo nu era nici un satanist, nu inteleg pe cine au mai deranjat). De asemenea, mare durere era in sufletul organizatorilor faptul ca li s-a interzis sa consume bere in (auzi dom’le argument!) acelasi loc in care se tine festivalul berii. De asemenea, au fost atat de renegati incat nici macar jandarmeria nu a vrut sa vina sa pastreze ordinea. In plus, cei de pe scena tineau sa avertizeze impotriva pericolului de a se infiltra in public raufacatori cu interese politice, care sa boicoteze adunarea. Adevarul e ca lumea avea bere. Si nu adusa in buzunar, ci sticle de 2.5 litri (stim cu totii acele marci selecte care se vand la PET de 2.5 …), si jandarmii erau la locul lor, patruland prin multimea mofluza, politia dirija circulatia, iar pompierii erau si ei pe pozitii. Astfel ca mi s-au parut de-a dreptul stupide argumentele care ar fi trebuit sa ne trezeasca la realitate. Si e cu atat mai jalnic sa ajungi sa minti pe fatza publicul cand scopul unui astfel de concert era sa ii convinga pe toti ca trebuie sa ia atitudine. A propos, daca erau toti intr-un gand nici n-ar mai fi fost nevoie de un astfel de concert (despre care cativa din public spuneau “asta nu e concert”), asa ca singurul scop logic pe care-l gasesc este de a instiga acolo unde nu exista un motiv. Ceva de genul: “nu stii cum sa faci galagie si sa enervezi niste autoritati? hai la noi sa-ti dam motive!” ceea ce de la niste oameni cu capul pe umeri ca ei nu m-as fi asteptat. Pentru ca de la niste oameni care stiu sa ia atitudine ma astept sa si-o si suporte cumva.
Ce m-a deranjat a fost forma stupida. Vrei sa arati ca nu esti de acord cu ceva, foarte bine, ai dreptul acesta (sustinut si de jandarmerie, chiar daca nu vrei sa crezi…), dar sa crezi ca cea mai buna metoda pentru a schimba ceva e a irita si mai mult pe cei care te-au acuzat? Chiar credea cineva ca stau parlamentarii (sambata seara, hah!) la geamurile Parlamentului, uitandu-se la o multime pleostita, si gandindu-se ca trebuie sa faca ceva? Si, sincer sa fiu, nu am vazut decat manifestari grosolane, de genul celor care vor fi mai apoi temele unor noi acuze, poate. Proababil ca jumatate din populatia Romaniei nu e de acord cu felul in care se conduce tara (includ in cealalta jumatate si o mare parte de ignoranti) si, in consecinta, unii incearca sa schimbe conducerea iar altii se consoleaza, bucurandu-se ca nu e mai rau. Si tot nu se schimba nimic. Iar sa crezi ca un concert rock, facut in spiritul “eu am dreptate…. de aia!!!”, si niste injurii adresate unei cladiri care tot de neclintit e si daca e populata, ar putea schimba ceva, mi se pare de-a dreptul idiotenie.
Daca eram rocker si as fi fost afectat de aceasta lege (care, la urma urmei, nu acuza cine stie ce aberatii) ar fi trebuit sa imi pun intrebarea daca nu cumva ar trebui sa ma aliniez cu societatea, cel putin pana la nivelul la care nu sunt contra legii. Daca eram de partea legii si m-as fi uitat printr-un geam al cladirii Parlamentului, nu as fi vazut decat un motiv in plus pentru legea aceasta. Sau, poate, as fi vazut si un articol in plus, convins fiind ca “o merita”. Dar, dupa cum sunt de partea logicii, am vazut ceva gresit exact din aceasta perspectiva.
PS: Auzisem din zbor, de la intalnirea de ieri, ca ar veni Phoenix si Taxi, dar nu m-am nimerit in acele momente. Am nimerit in timp ce canta Luna Amara, pe care nu i-am mai auzit niciodata in concert si poate de asta nu stiam la ce sa ma astept, dar au cantat ingrozitor de fals.
PPS: Atat in prima parte cat si in a doua, am explicat ce inseamna “praful din noi”. A fost un entry prea pragmatic pentru un titlu evident.
De regula, inainte de a cauta sa vad cat de bine (sau rau) e cotat un film si comentarii la adresa acestuia, il deschid si vad cateva faze la intamplare. Memoirs of a geisha a fost “dragoste la prima vedere”, mi-a placut imediat. Eu l-am vazut acum ceva timp, inainte ca filmul sa fie apreciat si cartea omonima sa devina un bestseller.
In mod normal as spune ca un o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte, asa ca cel mai bun mod de a va convinge despre un film ar fi sa-l vedeti pur si simplu, eventual prin vreo metoda prin care nu platiti decat timp. Nu e si cazul de fata, unde NU va recomand sa vedeti “Hostel” decat dupa ce v-ati documentat bine in prealabil.
