Prezenta de complezenta
|
Desi am fost invatat sa nu incep cu un citat, incep cu unul pentru ca e totodata si o concluzie (alta greseala…):
“[…] Forma de invatamant pe care Politehnica Bucuresti o promoveaza este aceea la zi, cu frecventa. In al doilea rand, invatamantul tehnic este un invatamant greu, dificil, iar la curs profesorul iti spune mai mult decat scrie in carte, iti povesteste si din experienta proprie. Si atunci este un plus de valoare, iar studentul invata mai mult. Deocamdata, am hotarat ca acest sistem sa se aplice un an, experimental, fara sanctiuni, ca o modalitate de a inregistra frecventa si pentru a analiza aspectele bune si mai putin bune. E posibil ca, la sfarsit, sa ne dam seama ca e gresit, dar e posibil si ca studentii sa se convinga ca e pentru buna lor pregatire profesionala. Nu am facut acest lucru impotriva studentilor, ci pentru cresterea calitatii in invatamant. “60% din cei mai buni studenti, de la Electrotehnica si Calculatoare, din anul II, lucreaza. Or, sa muncesti 8 ore cand esti student e prea mult. Ceea ce invata la serviciu este extraordinar de limitat, desi angajatorul, care urmareste profit, ii spune ca el acolo face scoala. Te intrebi ce va face studentul cu cariera”.
Citatul apartinei rectoritzei noastre si dateaza de ceva vreme, de cand s-a luat hotararea ca studentii si-au cam dat seama prea de tot cat de mult ii ajuta facultatea si au inceput sa chiuleasca. De fapt, probabil au trecut vreo 12 ani de la inceputul chiulului in masa pana la concluzia aceasta.
In orice caz, s-a tras concluzia ca studentii nu prea vin la cursuri si s-a cautat o solutie pentru aceasta. Perfect normal si logic. Ceea ce altcineva, care ar vrea cu adevarat sa rezolve o astfel de problema nu a mai gandit, este sa isi puna intrebarea de ce nu mai vin studentii la cursuri?. Dar, dupa cum se intampla de cele mai multe ori, autoritatea decide in numele ei si pentru ca e autoritate. Daca exista o problema, se gaseste sursa problemei, e imposibil sa existe un lant de probleme, e imposibil sa existe undeva un peste al carui cap sa se fi imputzit demult. Inca se spune de prea multe ori “trebuie” si se raspunde de prea putine ori la “de ce”: Suntem invatamant de zi, si studentii trebuie sa fie prezenti la cursuri, avem profesori, nu conteaza cat de competenti, ca doar suntem o institutie competenta, asa ca trebuie ca toti studentii sa vrea sa participe la acele cursuri. Care e problema studentilor? N-au sali destule? Arata ca dupa razboi? N-au bani si trebuie sa munceasca? Nu invata lucruri de actualitate? Niciodata nu veti prinde “autoritatea” pe picior gresit, fara raspuns la aceste intrebari. Chiar daca penibile, cel putin te vor face sa nu fi vrut sa pui astfel de intrebari, pentru ca, la un anumit nivel, ajungi sa nu te mai bucuri de faptul ca ai dreptate, ci sa te resemnezi ca degeaba ai dreptate, pentru ca nu ai autoritate.
Am vazut azi si “catalogul”, arma suprema tinuta de seful de grupa. Sef, care se alege in ordinea mediilor, desi s-a demonstrat in repetate randuri ca de la o anumita nota in sus, exista o proportionalitate inversa fata de note si prezenta la facultate. Prea multi profesori iau de buna lozinca despre facultatea care iti da o directie, dar sutul in *** trebuie sa ti-l dai singur… N-are rost sa spun cat de prost gandit si tiparit este, dar are rost sa spun ca anul acesta vor sa faca doar o simulare, sa vada cam cati studenti vin in mod normal la facultate (ar putea sa deschida usile pe la cursuri si sa numere… nu ar lua mai mult de 5 secunde sa numeri pana la 20), astfel ca atat utilitatea catalogului cat si insasi motivatia sefului de grupa sunt la pamant. In teorie, profesorii nu au voie sa tina cont la notare, de prezenta din acest catalog, dar in practica ei isi fac singuri prezenta. Si, ca intotdeauna, nu o fac pentru a binecuvanta pe cei care sunt prezenti, ci pe a avea pe cine astepta cu streangul in sesiune. In liceu eram ascultat ca sa vada ce nu stiu; aici e ceva mai diplomatic si cu efecte mai de durata. Bineinteles, ca ar trebui pornita o adevarata masinarie (sau industrie, cand ajung sa se produca… ) a prezentelor si, ca majoritatea lucrurilor made in Romania, ori ne facem ca le facem bine, ori ne facem ca le facem, punct.
Parerea de rau pe care o am este in faptul ca inca suntem vazuti ca niste turme, care nu au de ce sa gandeasca mai bine decat cei care cred aceasta, care inca nu stiu ce vor de la viata, carora li se confunda dorintele cu mofturile. Despre cei care au venit cu ideile, nu am multe de spus pentru ca nici nu ma asteptam de la mare lucru din partea lor. In general, eram obisnuit sa zica si sa nu faca, dar cu toate acestea, sansa de a zice si de a face prost, era pe cat de mare, pe atat de neasteptata.
Si cand te gandesti ca noi suntem acuzati de orizont ingust, prin faptul ca ne complacem limitarilor unui job. Cu totii uita faptul ca noi am venit voit la aceasta facultate si ceea ce se intampla acum se cheama plecare, tot voita. De ce n-au pus intrebarea de ce venim la facultate? De ce nu si-au facut atunci o problema din a investiga calitatea deciziilor pe care le luam? Eram mai maturi cand am terminat liceul decat am ajuns acum, dupa 1,2,3… ani de facultate? Atunci stiam ce vrem si acum nu mai stim? Pe scurt, daca nu venim la facultate, inseamna ca nu credem ca merita. Si nu e o idee preconceputa… chiar ii dam infinite sanse si avem asteptari din ce in ce mai decente, pana cand nu mai sunt deloc asteptari.
Un student poate sa vada departe in viitor pentru ca e obisnuit sa se gandeasca numai la el. Si, da, asta vrea, sa obtina un job bun. Dar faptul ca el alege ca drumul spre un job bun care trece printr-un job prost, mai degraba decat unul care trece printr-o facultate “mare si tare” nu pune nimeni pe ganduri? Daca ar fi cazuri izolate, ar merge, probabil ca nici nu le-ar pasa celor din conducere. Dar, pentru ei, problema cea mare e undeva atat de jos incat nici nu se mai vede din cupola rectoratului. Sau, cel putin, nu e prea mare efortul de a nu te uita la ea.
Post a comment