My Weblog

Despre seminariile NetStart de acum aproape o saptamana nu am avut timp sa scriu la momentul potrivit din cauza avalansei de teme si obligatii ce au cazut pe capul nostru, mai ales al nostru, cei care si-au luat mai multe raha… responsabilitati pe cap decat pot duce.

Ca sa fie clar pentru toata lumea, reamintesc faptul ca seminariile NetStart au fost tinute de catre firma Tornado (cei cu catalogul Twister) cu scopul de a “scana” potentialii viitori angajati dintre participanti si, evident, de a-si face si reclama cu aceasta ocazie. S-a vorbit despre telefonia IP, multimedia, in general (de la aparatura foto/video sau de imprimare pana la standarde video, rezolutii, tehnici de redare a culorilor si ceva teorie despre perceptia lor), QoS (Quality of Service) in retele wireless si cablate (desi wireless-ul nu prea era de gasit pe nicaieri prin prezentare), si SAN (Storage Area Networks) amestecat cu NAS-uri (Network Attached Storage) care au fost cam bleah (vezi imaginea).

Am mai dat un test, din subiectele discutate. Si, dupa cum subiectele discutate erau destul de generale si… subiective, cam asa arata si testul. Ei, una peste alta, m-am intors cu ceva de acolo, anume chestia asta (link). Asa ca multumesc, NetStart, desi nu am loc de ditamai multifunctionala aici si probabil o voi duce acasa.

From Blog Album

From Blog Album

Totusi, impresia generala a fost ca tipii de la Tornado sunt (sau par) mai profesionisti decat par (sau sunt). E ceva adevar in fraza asta, fara sa par (sau sa fiu) rau.

:D

From Blog Album

From Blog Album

From Blog Album

From Blog Album

Azi s-a tinut conferinta Net Ready, la America House. Incepe sa imi placa tot mai mult cladirea aceea pentru ca o tot asociez cu evenimente fericite si momente placute. Si poate si pentru ca Cisco Romania e acolo, la etajul 7 Acum am observat un fapt interesant, anume ca una dintre intrari, de care nu stiam, este chiar prin City Grill la care, a propos, preturile nu pareau chiar imense, dar n-am inteles de ce meniul e atat de mic, de parca bucatarul e student si angajat part-time.

Au venit destul de multe companii, care doreau absolventi de cel putin ccna. Fiecare si-a tinut o prezentare de companie, eventual suplimentata cu niste exemple/cifre/fapte reale sau studii de caz. A fost si amuzant, si util, am avut si exemple si contraexemple, a fost mai mult sau mai putin informativ. Ca si la CiscoExpo, singurul speaker care a vorbit in engleza a dat dovada de cel mai mult profesionalism. Si mai era si femeie. Asta e lauda, nu discriminare. Ne-au dat de baut si de mancat si iarasi nu stiu ce am mancat. Organizarea a fost ok, sala de conferinte nu prea impunatoare, dar potrivita pentru numarul de oameni invitati.

Ei au urmarit in primul rand sa ne arate cum putem deveni mai buni pe drumul pe care deja am pornit. Ne-au ridicat in slavi, ne-au laudat pentru cat de buni suntem (who wants to touch me?) dar in final tot va trebui sa invatam ceva marketing sau managementul afacerilor pentru ca, dupa cum spuneau si ei, toata lumea vinde cate ceva, indiferent de domeniul de expertiza. Sa zicem ca am vazut cam care e standardul unor astfel de companii care nu angajeaza dupa CV-uri de pe Best Jobs si nu cauta potentiali angajati prin articole din ziare.

Impresia pe care au lasat-o toti a fost una placuta sau macar suficienta, conform asteptarilor. Mai simplu spus, daca ai fi ales una dintre acele companii nu ai fi simtit ca ai fi avut de pierdut prea mult, in detrimentul alteia. Bineinteles ca aceasta e imaginea exterioara dar, pe de alta parte, asta e si singura imagine de care am avut parte si daca as putea spune ca o impresie a fost buna sau ca un speaker mi-a trezit interesul fatza de firma pe care o reprezenta, la asta m-as referi.

Agonie, teama, disperare, momente in care realizezi cat de incapabila este specia umana…

From Blog Album

“Da’ pa aia de ce nu i-a scos nimeni? Nemernicii stau de-atatia ani si sunt lasati sa fure cat vor!”

“… si porcu’ ala de Vadim… astia n-au frica de nimeni, dom’le!”

“Numa’ nenorocitu’ ala de Constantinescu e de vina! O stat patru ani si cand o plecat, o lasat tara in mizerie si saracie! Uite-acuma cine ne conduce!”

“Va zic eu: astora le e mai frica de popor decat de Dumnezeu!”

“Sa nu mai candideze? Dar pe Iliescu cum l-au tinut pana n-au mai putut?”

“Si toti aia cu mineriadele, si toti hotii, si toti astia care au furat si au distrus tara, de astia nu se leaga nimeni!”

“Inca de la revolutie, ma, astia nu ies niciodata vinovati si cum vine unul care nu-i de-al lor ii astupa repede gura.”

“Cu Basescu si noi toti / Noi scapam tara de hoti!”

Cam acestea, plus multe fie mai vulgare, fie mai epatante, se auzeau astazi in Piata Universitatii, in jurul orei 18:30, din multimea adunata pentru a-l sustine pe Traian Basescu, in urma deciziei de suspendare a sa, consecinta a 322 de voturi pro, majoritate clara.

Multimea incepuse adunarea inca de dimineata, cand se stransesera doar cateva zeci de batrani. Mai apoi, stirea a circulat prin forumuri si messenger-e, in scurt timp toata tara afland de mitingul pe cale de a fi organizat, desi neautorizat de catre primar (Videanu). La ora 18 masa de oameni, subiect potrivit pentru un referat la sociologie, era deja prea mare pentru a se mai controla singura, (ne)lasandu-se ghidata de valul de jandarmi ce impanzisera piata. Multi dintre slujbasii la jandarmerie ar putea multumi fotbalului si politicii pentru postul pe care il ocupa. Intr-un final se asternu linistea, deoarece presedintele nu era de vazut nicaieri, iar ragusitul de pe scena nu reusea sa instige prea multe in vocile celor mai multi, majoritatea veniti doar ca sa vada “despre ce-i vorba”.

Cei multi asteptau o anumita clipa, ca de Revelion, putin stingheri sa se uite tot timpul intr-o directie spre care nu era nimic de vazut, dar nelasandu-i inima sa plece. Pana si cei de la peste 150 de metri stateau cu privirea atintita spre scena improvizata, nestiind si neauzind ce se intampla acolo, dar asteptand un spectacol. Pentru prima oara in viata mea am putu sa vad babe cocotate pe bancile din fata Teatrului National, fluuierand si dand din maini sau fluturand hartiute de pe care nimeni nu putea citi injuriile la adresa… probabil a tuturor. Ziaristii misunau prin multime, fara nicio emblema a televiziunii sau ziarului de care apartineau, usor de identificat prin violenta cu care se imbulzeau, mai mare si decat a fortelor de ordine. In interes de serviciu sau nu, toti doreau sa pastreze cumva amintirea momentului, cu aparate foto, telefoane cu camera, chiar si reportofoane si carnetele (OTV?)… de aceea am si fost prezent acolo, pentru ca mi-am zis ca e un moment istoric si ar trebui sa particip la el.

Cand a aparut Basescu mi-am amintit de faptul ca romanul, in masa, pica examenul la geometrie si anticipare si brusc a eliberat zona scenei pentru a se imbulzi spre directia dinspre care venea presedintele Asadar am avansat lejer mult spre centru. Nu a fost un moment ca in 24, in care presedintele sa dea mana cu toti ci mai degraba ca o apropiere de tribunal, cu o multime de garzi ce faceau fata spartan dar fara scuturi, multimii care probabil ca l-ar fi ingropat de viu… din dragoste.

Nu a cuvantat mult, probabil ca si fost transmis in direct de televiziuni, dar a spus lucruri pertinente, fara de a da impresia de umplutura. Mai bine le vor prezenta presa. Shleahta (pardon…) a reactionat violent la fiecare “deget” intins de orator, huiduind si dracuind in cor pe toti cei pe care si-i aminteau si care se faceau (in mod sigur) vinovati nu numai de demisia lui Basescu, dar si de tot ce merge rau in tara. In momentele lipsite de rima auzeai ceea ce ascunde bancul cu “ura e in noi”, in primul rand din partea batranilor. Cei ca mine erau mai entuziasmati de puterea masei si de atentia de a nu pierde din detalii pentru a mai urla in gura mare in mijlocul unei multimi unde nu te mai puteai auzi nici pe tine insuti.

In final, presedintele a plecat si lumea s-a imprastiat. Reporterii cu mai putin material valoros intervievau pe cine apucau (m-am sustras ocaziei de a vorbi in numele a mai multi), ziarul distribuit gratuit astazi de catre Evenimentul Zilei incepea sa fie vandut de catre cersetori, iar iei care vindeau covrigi “pentru a nu vinde gogosi” au revenit la gogosi.

Nu stiu cat de mult s-a furat din buzunare, dar e clar ca unii care au crezut ca vor avea castiga de cauza scandand impotriva lui Basescu au iesit (cam) batuti. De aia nu e bine sa se amestece suporterii. Daca ar fi fost Tariceanu acolo cred ca se ajungea si la grenade lacrimogene.

Imaginile de acolo mi-au adus aminte de secventele din “saptamana de ura” din 1984 de George Orwell, doar ca aici oamenii au inceput sa isi arate ura atunci cand nu au fost instigati, poate dintr-un plictis al reactiei la aceleasi discutii semi-contradictorii din metrourile de weekend. Aici, oricine nu era de acord cu ceva era de-al tuturor. Fiecare avea identitate, dar spiritul de turma era singurul care le-o canaliza. Asa uita romanul de ceea ce e drept, asa nu stie romanul ce voteaza, dar se bucura ca o face.

In final, vocea unora…

“Demisia, ba? Pai da’ ce p**a mea l-am votat pe asta?! A… l-au dat afara, maa… e, atuncea, na…”

Sau simbolul dragostei noastre. Asa dragoste, asa simbol.

A durat aproximativ o ora. Adica ar fi durat o ora in mod normal. Modul anormal e descris mai jos.

“In-ce-pe, in-ce-pe!!!” cu boot-are.

Unul dintre foarte multele ecrane din timpul instalarii, care nu spun absolut nimic desprea ceea ce se intampla, in realitate. Daca ceva merge prost, nu stii pe cine sa dai vina, eventual primesti un mesaj de eroare pe care, daca-l cauti pe internet, gasesti ca se potriveste la atatea situatii ca si cheia de la dulap.

Am si eu mandria mea. Si serialul meu.

Bineinteles.

Adica “vrei sa-l pui peste ala sau langa?”.

Foarte draguta interfata de management al partitiilor. Poate ca ar fi trebuit sa o folosesc pe asta in loc de ….

Merge, merge…

Pana cand nu mai merge. Nu aveam decat vreun giga liber pe C: (C:-ul XP-ului). Nicaieri nu am fost anuntat de faptul ca am nevoie de SPATIU ca sa instalez un sistem de operare in afara spatiului de pe partitia pe care aveam de gand sa-l trimit. Nici installer-ul nu s-a sinchisit sa faca o verificare tampita care macar sa imi spuna Error 0xff0f04043 inainte de a porni instalarea. Nu, nu se poate, Microsoft nu crede ca exista oameni fara spatiu pe C:. De fapt nu crede ca exista oameni care sa nu vrea sa instaleze VIsta pe C:, in locul oricarui alt produs renegat, cum ar fi XP-ul. Asa ca am iesit si am sters manual mizeriile pe care apucase sa le copieze (cica “any changes that were made to your computer during the installation process will not be saved”). Si am intrat aici:

Adica in partea anormala. Unde am stat 4 ore ca sa mut un spatiu liber de la capatul unui hard, la inceputul lui.

In fine, dupa o masa de pranzi si apusul soarelui…

Vine si un loader urat.

Si un scandisk mai urat decat al XP-ului dar care scrie mai multe chestii, ca si cum utilizatorul ideal de windows ar fi cel care chiar intelege ce apare acolo pe ecran.

Loader, Linux killer.

Wizard…

…pentru…

…tonti.

Propaganda.

Ecran de login.

Ecran de startup, la care m-am gasit de multe ori intorcandu-ma atunci cand nu gaseam chestii foarte evidente, cum ar fi setarile de securitate.

Uraa.. avem si inregistrare.

Multumesc de multumiri.

Alta propaganda, adica ce frumoasa e viata cand iti inregistrezi windowsul.

Dar urmeaza si activarea.

Iarasi, de parca utilizatorul ideal de windows ar sti diferenta dintre activare si inregistrare. E perfect macar ca nu cere niciun fel de date in plus in niciuna dintre situatii.

Se coace.

Si, pentru prima oara in viata mea, vad si fac o activare de Windows. O lacrima din colt nu ma lasa sa scriu mai mult…

Emotii…

Vor urma si parerile dupa vreo 2 saptamani.

Hai si o imagine in splendoare:

Electronica in mainile in care nu are viitor.

Oferta, dar nu se ofera.

Galati, anul nou si night mode. 

Nu stiu daca imi va “iesi” asa cum doresc acum. In limita timpului si a inspiratiei, am sa incerc sa incropesc un photoblog in paralel cu entry-urile uzuale. Daca am sa vad ca nu ma chinuie talentul, am sa renunt. Pentru inceput, un demo:

Braila, Praktiker, apus de vacanta.

1GB alb pentru zile negre.

Autorii primei poze: omul si creatia sa