(About) Despre mine (RO)

View the English version of this page here.
Pentru versiunea in engleza a acestei pagini, intrati aici.

Da, am doar un blog, nu o inovatie, sorry!
Mi-a fost greu sa pornesc un blog pentru ca mi-a fost greu sa ma conving pe mine insumi de motivele din spatele deciziei de a-l tine. Mi-a luat mult timp pana am ajuns sa pot spune si altora ca am blog, pentru ca nu simteam nici o legatura intre mine si ceea ce reuseam sa scriu, din cand in cand. Acum, legatura e ceva mai stransa, dar lipsa timpului si pretul tot mai mare al sau imi inhiba si personalitatea, si posibilitatea de a o expune.

User-friendly CV
Nu cred ca era nevoie sa incep cu faptul ca ma numesc Andrei, pentru ca stiti deja aceasta din moment ce ati ajuns aici. Sunt si student, in Bucuresti, la Calculatoare (Politehnica), incepand cu toamna lui 2005.

Imi puteti spune Andrei, sau Mihai (prin DNS), mai raspund si la “ba” din cand in cand. M-am dezobisnuit de cateva porecle, dar daca insistati, “Mistretzu’”, “Mistretzu’ haotic” sau “Mistretzu poienar’” sunt de ajuns (multumesc, Alex, pentru felul in care m-ai “marcat”). Mai exista si o variatie, “Mitz pui”, dar pe asta folositi-o doar daca aveti extrem de multa incredere in voi. Nu dati search pe Google, nu stie Google ce inseamna “Mitz pui”.

M-am nascut in 1986, in seara lui 27 noiembrie, la Galati, si am copilarit la Suceava, intr-un altfel de oras decat cel care este acum, si care a ramas doar in amintirile mele. Din motive nefericite am ajuns in iarna clasei a 2-a, la Galati. Ce a urmat au fost doar efectele fericite, ce nici nu ar fi putut fi altfel, din moment ce acesta era cursul pe care trebuia sa-l ia viata mea.

Pe parcursul scolii mi-am schimbat de 3 ori clasa, ceea ce mi-a furnizat multe amintiri despre o multime de oameni, pe care le pretuiesc foarte mult. Am intrat la un liceu bun, cel pe care l-am ales, si nu am regretat niciodata alegerea. Inca nu sunt sigur daca liceul sau primii ani de viata pe care mi-i amintesc, reprezinta cele mai frumoase amintiri pe care le am. Nu va faceti ideea gresita ca as trai din amintiri; nu traiesc din ele, dar traiesc mai bine datorita lor, pentru ca sunt frumoase, pentru ca imi ofera motivatia de a construi noi amintiri frumoase din prezentul de acum. Pentru ca am invatat o multime din ele.

Am intrat la Politehnica Bucuresti si nu regret nici acest lucru. M-am adaptat si unui alt stil de invatare, si unui alt mod de trai intr-un oras strain.

Am avut dintotdeauna o pasiune pentru tehnica si, mai apoi, ca sa simplific lucrurile, s-a transformat in pasiunea pentru calculatoare. Mi-am dorit calculator de la 4 ani, am avut la 10 ani si ma joc cu ele pana in prezent, chiar acum, cand apas aceasta tasta punct. Am folosit calculatoarele pentru prea multe lucruri ca sa le pot enumera aici si inca ma chinui sa descopar noi utilitati.

Imi place, poate cel mai mult, sa calatoresc, si multumita multor persoane care ma iubesc, am avut ocazia sa calatoresc mult. Gasiti cateva calatorii surprinse in sectiunea de poze. Nu fac parte dintre cei care considera ca trebuie sa vezi toate frumusetile tarii noastre si de-abia apoi sa te uiti peste gard, din cauza ca am vazut deja o mare parte din Romania. Sau, mai bine, zis, am ajuns sa “cunosc” mai bine Romania si nu m-a impresionat. Intr-adevar, apusurile de soare sunt frumoase, dar peste tot apune soarele.

Fisa psihologica
In proprii mei ochi, sunt o persoana mediocra, din punctul de vedere al asteptarilor pe care le am fata de mine insumi. De fapt, din punctul de vedere al asteptarilor implinite. Imi place sa gandesc, eventual impreuna cu altcineva caruia sa-i placa. Imi place sa analizez, sa comentez, sa-mi dau cu parerea, pana la limita la care ar trebui sa ma opresc pentru a nu ajunge sa judec fara scrupule. Incerc sa fac bine cat de mult pot si, pentru ca cineva de la care nu ma asteptam, mi-a spus, odata, ca m-a luat drept exemplu, incerc sa fiu un exemplu pentru cei din jur. Pe cat posibil si, uneori, doar pentru cine cred ca merita. Nu-mi place sa ranesc oamenii, nu imi place nedreptatea, singurul lucru pe care il urasc este rautatea, ma abtin sa nu pedepsesc nesimtirea, si nu imi place sa “las balta”. Nimic si pe nimeni, chiar daca nu ar trebui sa ma mai intereseze.

De multe ori gasesc ceva sau pe cineva pe care sa-l infrunt, mai ales cand nu ar trebui si cand ar trebui sa accept si sa ma resemnez. Consider ca daca pot sa fac ceva bun, trebuie sa fac, iar daca nu reusesc, cel putin am dat un exemplu; poate vor reusi altii. Am avut mult mai mult de castigat decat de pierdut din aceasta atitutine si e putin probabil ca voi renunta intr-un viitor apropiat la ea.

Sper sa nu fiu vreodata multumit de mine insumi. Sper sa nu fie in jurul meu prea multi oameni multumiti, care sa ma induca in eroare. Nu am un scop, nici macar vis, de a ramane in istorie. Dar stiu ca am un scop in viata aceasta si vreau sa-l indeplinesc cat mai bine cu putinta. Si incep prin a vrea sa fiu bun.

In concluzie
Daca ati ajuns pana aici, va multumesc, dar sa nu va bazati pe ceea ce am scris mai sus. Nu spun ca nu am fost sincer, ci doar sa nu va bazati. Pentru ca o pagina ca aceasta e prea firava pentru o baza, iar eu sunt, totusi, o fiinta umana.
Ati mai vazut oameni cu fise tehnice? Eu nu sunt un astfel de om si aceasta pagina nu e o fisa, ci doar o coperta.

Numai bine!

Andrei


Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

  • Pages

  • Archives

  • Categories

  • Meta