My Weblog

 Cat inca mai e timp, minti lucide, speranta ca inca mai arunca cineva un ochi pe calculatoare inainte de a se afunda in mancare, bautura, urlete si dantzuri, va urez La multi ani!

Sa ne fie mai bine, sa muncim si noi pentru asta, sa ne bucuram unii de altii si sa fim mai altruisti. Caci unii fara altii nu putem trai, asa ca am face bine sa ne intelegem.

Le mai multumesc inca o data tuturor celor care ma citesc, caci ei imi dau motivatia de a continua sa scriu, atat, putin, nesemnificativ, cat ma duce mintea. Voi continua sa scriu atata timp cat stiu ca la capatul celalalt e cineva care zaboveste cateva momente deasupra a ceea ce iese din manutele astea doua. Si le multumesc si celor care m-au criticat, caci am devenit mai incapatanat hotarat datorita lor.

Gata cu aerele de Oscar, ma duc sa imi iau premiul, adica sa ma distrez, sa ma imbuib cu bunatati si sa sper, zambind, la binele tuturor. Sa vedeti ca miroase altfel aerul in UE

Ne vedem pe partea cealalta

(ce obscen a sunat…)

Am facut update la pagina de About, corecturi si traducere in engleza (si apoi alte corecturi ).

In engleza
In romana

Nu e neaparat ca filmele cu prosti sa fie proaste, desi ar trebui sa se straduiasca mult ca sa reuseasca sa nu fie.

Aici este vorba despre un tip care ajunge sa fie cumva conservat intr-o capsula, pentru un experiment. Evident, este uitat acolo si se trezeste peste 500 de ani, intr-o groapa de gunoi (de fapt, munte) care invadase un oras american. Smart, eh? Elementul de originalitate debordanta, datorita caruia filmul a avut un astfel de succes incat a ajuns straight-to-dvd, este imaginea despre America de peste 500 de ani, care se vrea un mesaj transmis intregii lumi, un semnal de alarma pentru directia spre care evoluam, etc…

America de peste 500 de ani a involuat din cauza ca oamenii nu s-au mai concentrat asupra evolutiei tehnologice si culturale (bine, invers!) si, fiind atat de preocupati de nevoile primare, cum ar fi mancarea, distractia, sexul, caderea parului, s-au tampit si au ajuns un popor de retardati. Da, vorbesc despre americanii din film! Asa ca el, impreuna cu “una” care ajunsese cam in aceeasi metoda (si devenise prostituata intre timp…) se intalnesc si incearca sa se descurce cu probleme ca: udarea culturilor de cereale cu apa si nu cu (un fel de) Sprite, cum faceau ei pana atunci, aducerea pe linia de plutire a conducatorilor tarii, si ei dusi cu sorcova, muntii de gunoaie mai mare decat orasele si… cam atat.

L-am luat si am inceput sa derulez prin el ca sa vad ce e de capul lui, pentru ca in descriere se mentiona despre faptul ca personajul principal e cel mai inteligent om de pe planeta si eram curios sa vad in ce fel au prezentat asta. Se pare ca le-a fost mai usor sa-i faca pe toti ceillati prosti decat sa faca un personaj mai inteligent decat publicul. Astfel ca nu am vazut decat ultimele 40 de minute din film, ceea ce a fost mai mult decat suficient. Poate pentru cei cu IQ-ul corespunzator personajelor din film, e nevoie sa se ruleze filmul de la bun inceput, dar nu cred ca ar fi nici ei ceva mai castigati.

4/10 (pentru cateva poante bunicele si unii prosti credibili sau incredibil de prosti)

Distributie:

• Luke Wilson
• Maya Rudolph
• Dax Shepard

Si alte cateva mutre de ratati.

Dap, sunt fan nVIDIA

Extras de pe BBC

A geneticist, a philosopher and a chicken farmer say they have found the answer to a great evolutionary puzzle.

The experts looked at the evidence in the long-standing debate over which came first - the chicken or the egg - and opted for the egg.

Professor John Brookfield, a genetics expert from Nottingham University, said the first chicken must have started out as an embryo in an egg.

This means the organism in the eggshell would have the same DNA as the chicken.

He explained that the reason was due to the fact that genetic material does not change during an animal’s life.

Professor Brookfield said: “The first living thing which we could say unequivocally was a member of the species would be this first egg, so I would conclude that the egg came first.”

Adica, intai a fost oul, dar in niciun caz ou de gaina. Un ou, acolo…

Nu stiu daca imi va “iesi” asa cum doresc acum. In limita timpului si a inspiratiei, am sa incerc sa incropesc un photoblog in paralel cu entry-urile uzuale. Daca am sa vad ca nu ma chinuie talentul, am sa renunt. Pentru inceput, un demo:

Braila, Praktiker, apus de vacanta.

1GB alb pentru zile negre.

Autorii primei poze: omul si creatia sa

Am publicat acest text cu acordul lui Catalin Sandu pentru ca e prea realist ca sa il ocolesc (si ca el sa ma ocoleasca pe mine). Nu l-am trecut cu totul intr-un blockquote pentru ca sa nu devina un “carnat” vertical pentru cei cu rezolutii mai mici.

Deci, sa zicem ca aici intra un <blockquote>

A trecut ceva vreme de când un tip care-şi extrage inspiraţia şi verva din plicul cu praf alb, răspunzând totodată la numele de “Gheorghe. Andrei Gheorghe”, declara că inginerii nu pot fi consideraţi intelectuali. Suficientă vreme pentru a mă calma. Din păcate, un recent articol de presă (când am să găsesc referinţa am să o trec în această paranteză) separă iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeţi tâind o brazdă într-o groapă de bălegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puţin, că PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forţe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanişti avocaţii). Mă rog, afirmaţia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsă. Ce m-a enervat însă este că în articol au fost grupate câteva păreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legătură cu profesia de inginer, care încercau să explice această polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaţă (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisă de balena societăţii civile româneşti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiţie concisă, emisă, probabil, între două cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauşescu. Sau cam aşa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-işti, pentru că de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauşescu. În mod normal, aici ar trebui să bag o tiradă asupra utilităţii inginerului în societate, să-i sugerez doamnei Pipi-pipi să renunţe la computerul pe care îşi scrie emanaţiile (nu sunt sigur că foloseşte aşa ceva, totuşi), sau să-i sugerez că ar fi cu vreo două sute de kilograme mai slabă dacă ar merge pe jos în loc să folosească maşini sau alte mijloace de transport, sau că în lipsa inginerilor ea ar trebui să stea afară în frig, neîncăpând pe gura peşterii… Dar nu vreau să spun aceste lucruri, pentru că sunt prea simţit. În schimb, voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul.
Să începem cu începutul…

Şcoala generală şi liceul
Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective - poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi o mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.

Facultatea
Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate… deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.

Locul de muncă
Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasă. În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. “Lipsa lui de cultură”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de şoarece de laborator” nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura
Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândescă la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.

Etica
Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neaparat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!

Acasă
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi… cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un cablu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.

Rezultate
Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de specialitate… Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software… Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră). Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!

(Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare)

Si cu </blockquote> se incheie. In glorie.

… si,ca nicicand pana acum, sa primesti si ceva in schimb.

Mai exact, ceva-ul de mai jos:

Adica un Ferrari5000 pentru anumiti posesori de bloguri care au promovat produsele Microsoft de-a lungul anului, adica s-au aratat indeajuns de interesati fata de produsele Microsoft pentru ca the lords of the vista sa fie siguri ca nu numai toti prietenii, dar si cele cateva zeci de mii de cititori ai blogurilor respective vor afla ce cool e Microsoft, si, mai ales, cat de bine merge Vista pe sistemul care vine cu el preinstalat:

• AMD Turion 64 X2 (dual-core 64-bit) running at 2GHz, with 512KB L2 cache per core;
• 2GB RAM 667MHz DDR 2 memory configured in dual-channel mode;
• ATI Mobility Radeon X1600 graphics processor with 256MB;
• 15.4″ WSXGA or WXGA, 16 ms, widescreen;
• 160GB SATA HDD;
• HD-DVD R/W;
• Bluetooth 2.0;
• carbon fiber casing;
• 802.11 a/b/g wireless LAN;
• 5-in-1 media card reader built-in;
• 1.3 megapixel digital camera built-in.

Contrar legilor mass-mediei, informatia cum ca acest object valoreaza $2299 o am dintr-o singura sursa. V-am avertizat. Oricum nu era greu de dedus.

Evident ca acest lucru a starnit mai multi invidiosi decat laudarosi, dar tinta a fost atinsa… nu conteaza daca Microsoft este injurat sau laudat, atata timp cat i se pronunta numele…

Vezi, daca-i scrii mosului care trebuie si apesi post entry cu grija si cumintenie…

Am o anumita pasiune, bine intemeiata, pentru filmele de animatie “moderne”, care incep sa fie din ce in ce mai raspandite. Am aceasta pasiune pentru ca aceste filme nu sunt destinate unui interval de varsta de maxim n ani, ci tuturor, intregului public, dovada fiind ca, nu de putine ori, am avut filme de animatie in topurile box office-ului american, totodata si rated “R” pentru “Crude humour and sexual references”. Ei, exact acest mod de adresare catre publicul larg pune aceste filme in fata unei misiuni grele, aceea de a multumi simultan doua categorii de public, care inteleg in doua moduri diferite ce inseamna un film satisfacator.

Pentru un film de animatie ai nevoie de un buget rezonabil, de la bun inceput. Exista deja niste standarde destul de ridicate ale industriei filmelor facute pe calculator, ca sa nu iti permiti sa lucrezi cu incepatori (eventual studenti politehnisti romani), o conditie complet opusa necesitatilor celor ce se refera la filmele cu “carne si oase” (cum suna…). Cu gandirea atipic romaneasca, e normal sa iei decizia de a face un lucru bun, valoros si productiv, la randul sau, atunci cand ai posibilitatea sa il faci. La polul opus, bineinteles, orice rahat cu ochi pe care l-ai filma se poate transforma intr-un film artistic (lunga provenienta de la “arta”). Vezi Bottom 100 de pe IMDB, in care apar cateva zeci de filme noi in fiecare an sau intrebarea “Cat a costat-o pe Paris Hilton propriul “film”, pe care si l-a mai si furat singura dintr-un magazin?”…

Majoritatea filmelor de animatie alterneaza elementele “cute” cu subintelesurile (in stil Shrek, Ice Age) pentru a nu crea frustrari legate de efortul de intelegere si pentru a face un film sa fie apreciat prin sine insusi, nu prin interpretarea celui care vizioneaza. Exista si adulti care nu se impaca prea bine cu subintelesurile si prefera sa spameze messengerul cu interogari (din partea mea monologuri) care incep cu “vreau si io un film mijto/marpha/comedie belea/comedie cu negri” si care, totodata, considera filmele de animatie ca fiind inferioare in fata aprecierilor critice ale ochiului versat in ale lui Bottom 100. In ultima vreme am avut parte de o adevarata explozie de filme cu soricei, vacute, masinute, maimute, ursuleti, furnicute, albinute, si alte chestii, care mi se pare ca au dat o nota de autosuficienta in domeniu, desfiintand intr-o anumita masura nivelul extraordinar al asteptarilor care ofereau inca inainte de lansare, potential multor filme de acest gen, mentinandu-se apoi prin dovada vie, filmul care nu dezamagea asteptarile. Intr-adevar, probabil ca tehnica pentru crearea animatiei pe calculator a devenit extrem de avansata si totodata usor de implementat pentru orice idee, dar acest lucru s-a realizat intr-un moment in care variatia la nivel de scenariu si idei (spre deosebire de cea de la nivel tehnic) isi reia rolul arhicunoscut in industria filmului. Adica a cazut cam prost.

Am urmarit cu greu Flushed Away, pentru ca singura impresie pe care mi-a lasat-o a fost cea de profitor fata de valoarea scenei incununate de indeajuns de multe filme de calitate. Nu am gasit niciun pic de originalitate, exagerari nelalocul lor, elemente muzicale care se potrivesc ca nuca-n perete, pana si niste soareci care numai a soareci nu semanau, lucruri oarecum surprinzatoare din moment ce ideea vine de la producatorii lu Wallace and Gromit (in toate formele lor). De apreciat elementul pe care l-au remarcat si cativa critici, un gandac citind “The Metamorphosis”. Nu dati search, e a lui Kafka si … sa zicem ca are legatura

Probabil ca pe langa avantajul de a crea fiecare detaliu si, implicit, de a-l gandi cum se cuvine, vine si dezavantajul de a nu lucra indeaproape cu actorii (de multe ori cu renume) care nu isi ofera decat vocile. Nu m-am obisnuit sa vad scapari in filme de animatie ci, dimpotriva, sa nu receptez tot ce mi se transmite subtil pana la a doua vizionare, dar regula se dovedeste a nu mai fi regula.

Intr-adevar, spune “Flushed Away” si trage apa.

5/10 care era initial 4/10, dar… “i-am dat ca l-am mai vazut pe la cursuri“

Distributie:

• Kate Winslet
• Hugh Jackman
• Ian McKellen
• Andy Serkis
• Bill Nighy
• Jean Reno

Oameni cunoscuti… nu meritau asa ceva.

“Scula” este Windows Live Writer, alta tentativa de la Microsoft de a se baga in sufletele pure ale bloggerilor care fie isi scriau post-urile cu rich editor-ul din Wordpress si obtineau 100% overhead de cod HTML, fie scriau codul manual (me, me, pick me!).

Despre Live Writer, Microsoft e sincer si afirma ca e inca in stadiul de beta. Poate chiar mai sincer decat Google, care spune despre lucrurile la care lucreaza intens ca sunt beta, nu despre cele care merg prost, dar nu mai sinceri fata de ei insisi, mai exact divizia care se ocupa cu suita Office, fata de a carui facilitate de a scrie pe bloguri este, totusi, net superior.

Postul despre animatie a fost scris tot cu Live Writer, la care am ajuns din intamplare, cautand o modalitate de a modifica marimea default a thumbnailurilor din Wordpress, fara prea multa bataie de cap, in conditiile in care scriu pe un calculator care nici sa zbiere n-ar mai avea putere, daca i-as pune in carca Office 2007. Per total, e multumitor, pare sa stie sa lucreze bine cu categoriile si cu multe alte optiuni ale post-urilor, stie sa insereze tag-uri si harti de pe Windows Live, pare sa se descurce bine si cu drafts-urile iar eficientele html-ului si a css-ului sunt rezonabile.

Problema cu redimensionarea thumbnailurilor am rezolvat-o cu “scula” de fatza, care, pe langa cateva efecte, mai putine decat in Office, poate sa seteze suficiente atribute ale imaginilor, linkurilor si thumbnails-urilor, inclusiv adaugarea de watermark-uri (netestata). Necesita putina atentie setarea marimilor imaginilor, din cauza unei dispuneri neintuitive dar descrise corect a preset-urilor; altfel, riscati sa va treziti cu poze mai mari decat cele pe care le-ati uploadat. O idee interesanta si implementata cu succes este cea prin care se downloadeaza stilurile de pe site si ai ocazia sa scrii intr-un mediu care “resembles” exact spatiul in care va aparea postul, dupa publicare. Interesant, dar nu din cale-afara de util, decat, poate, pentru un layout fix, dar asta nu am cum sa o stiu.

Un oarecare dezavantaj implementat in Office 2007 dar uitat aici (Microsoft pare dezbinat…) este posibilitate de a (nu) insera tabele. Asa ca, probabil in mod special pentru propria mea placere, voi avea ocazia (feature, not bug) sa mai scriu si ceva cod manual, ca in bancul:

Cum merge webdesginerul cu trenul?

<td>, </td>, <td>, </td>, <td>….

Fisierele vor fi create intr-un subdirector al lunii curente, cu un nume oribil de lung in cel mai pur stil .NET, iar imaginile vor fi uploadate acolo cu un nume usor modificat, practic fara niciun sens. Daca doriti sa il testati, nu uitati ca xmlrpc.php se gaseste in root-ul sitului, chiar daca nu stiati ca e acolo, iar pentru download aruncati un cursor pe http://windowslivewriter.spaces.live.com/ .

Sa vedem si Windows Vista, nume de cod “Beta”…