My Weblog

…5 minute de metrou.

N-am mai scris demult, dar nu a fost lene (ce era sa zic…). Cred ca de la o vreme incoace nu mai asociam scrisul pe blog decat cu o perioada demult apusa, cand nu aveam examene, cand puteam sa nu ma duc la facultate impacat fiind ca nu pierd decat o pierdere de timp, cand incercam sa ma conving ca ceea ce fac dupa capul meu e bun desi nu prea se vedea ce fac. Timp tot nu aveam desi incercam din rasputeri sa nu-l pierd. Acum daca ma uit in urma vad ca nu am stat chiar atat de rau… acum am impresia ca am fost de folos, ca nu am risipit niste bani investiti in mine, ca nu am pierdut un an de viata. Sau cel putin ca nu l-am pierdut asa cum aveam impresia ca ii pierdeam pana acum, la liceu. Noroc ca imi va trece senzatia asta si o voi lua de la capat, uitand ce am spus pana acum, propunandu-mi sa depasesc limita bunului simt in ceea ce priveste efortul si cautand motive pentru a ma convinge ca am "reusit sa incerc".

Bottom line is: paragraful de mai sus nu a fost un elogiu, ci 20% ironie, 20% transpiratie, 40% rasuflare usurata si 20% foame.

Revenind la titlu, dupa aproape o saptamana ma trezesc si eu sa anunt ca stau in Bucuresti inca vreo luna. Cea mai mare parte din timp probabil voi freca menta, dar sunt si motive pentru care frec menta de Ilfov si nu cea de lunca Dunarii. Absolut toti au intrebat de ce plec in timpul vacantei, dorind sa intrebe, de fapt, de ce plec de acasa in mijlocul vacantei, intr-un loc in care in mod sigur nu te duci ca sa iti petreci vacanta. Din acesti "toti", doua treimi au strambat din nas cand au auzit ca ma duc sa fac alte cursuri, sa dau alte examene si cand au vazut ca sunt foarte impacat cu situatia. Probabil din cauza asta o mica particica a ramas cu impresia ca am restante si nu si-au exprimat ideea considerand ca le vad ca pe o perfectionare si nu ca pe un esec. Deci, nu, nu am restante, doh…

Nu stiu daca e din cauza inertiei din timpul facultatii, dar cert este ca intr-adevar sunt impacat cu faptul ca am plecat de la "bine" la "obligatii". Si aceasta din cauza ca plecarea de la "bine", de acasa este puternic amortizata din cauza ca stau la Bogdan, un tip foarte, foarte de treaba (daca il vedeti pe strada, sa dati mana cu el, ca merita, chiar daca va crede ca aveti probleme de comportament… Bogdan, citesti cumva?). De curiozitate, stau in mijlocul acestei imagini. Iar pe de alta parte, "obligatiile" reprezinta cursurile de la Academia Cisco, la care, incepand cu joia trecuta, nu numai ca particip, dar si predau. Dar, asta in alt entry. In retelistica m-am implicat din curiozitate si am ramas din pasiune, paradoxal, simultan cu sentimentul de realizare a faptului ca e mai greu decat m-am asteptat. In rest, mai sunt niste Summer Activities tinute de catre Microsoft la noi, in Poli. De-abia s-a dat startul la ele si s-ar parea ca, in practica, va fi ceva mai putin cuprinzator si cu mai putina implicare decat s-a anuntat, in binecunoscutul stil Microsoft. Lucram in C#, pe care il invat pe paine de vreo luna incoace, invatam ce ne intereseaza din FCL-ul lui .NET, si s-a mai pomenit ceva si despre Avalon.

Si iata ca pana la urma am ajuns la 5 zile "lucratoare" pe saptamana (vinerea si duminica libere), deocamdata si 7 zile pe saptamana in care nu ma simt obosit. Parca incepe sa se sustina ceva din primul paragraf…

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Incep prin a fi sincera: motivul pentru care mi-am periclitat ratia pe un anumit tracker a fost in stransa legatura cu protagonistii acestui film: Colin Farrell (Arturo Bandini) si Salma Hayek (Camilla Lopez).

Personal, nu ascociez numele Salmei Hayek cu personajul Carolina din “Desperados”, ori cu cel al Ritei Escobar din “Wild Wild West” (nu mi-a placut acest film, de-abia l-am putut suporta pana la sfarsit!), ci cu imaginea Fridei Kahlo, din filmul autobiografic “Frida” care m-a “rascolit” (poate suna cam ciudat/nepotrivit, insa asta mi-a venit in minte)…

Aceasta actrita imi pare sortita pentru astfel de roluri. Frumusetea ei nu poposeste doar la nivel vizual, ci trascende dincolo de ecran si parca, parca te face sa te minunezi ca o asemenea femeie exista. Rolul din “Ask the dust” e unul potrivit pentru aceasta actrita minunata, punandu-i in valoare atat “proprietatile” fizice (da, da, da, filmul contine si unele secvente revelatoare… ), cat si capacitatea de a sugera prin mimica, tonalitate si limbajul corpului mult mai mult decat se releva explicit.

Acest film nu se bazeaza pe “actiune”, ci pe sirul trairilor interioare ale personajelor, deci daca doriti sa vizionati un film de dragoste facut dupa calapodurile bine stiute, nu va recomand acest film. Daca insa doriti ALTCEVA, sunt sigura ca o sa va placa.

Tema filmului vizeaza relatia dintre un tanar scriitor (Arturo Bandini) aflat in cautarea succesului in America tuturor posibilitatilor si o chelnerita mexicana cvasi-analfabeta care aspira la o casatorie cu un american care sa o scape astfel de stigmatul originii ei (actiunea e plasata intr-o perioada in care mexicanii, evreii si negrii erau inca blazati de rasism…).

Vizionare placuta!

M-am hotarat sa raspund aici la aceasta intrebare pentru ca nu e prima oara cand eu sau prietenii mei se confrunta cu aceasta problema. Deci nu era doar incompetenta mea de vina ca nu stiam pana acum…

Probabil e stiut ca in mod normal, downloadul lui Visual Studio Express Edition (deci varianta gratuita) se face pe baza unui installer unic pentru fiecare program din pachet, care, la randul sau, downloadeaza restul fisierelor programului. Deci daca nu ai conexiune la internet, nu poti avea decat un installer mic si inutil.

Installer-ele se gasesc la linkurile urmatoare:

• Download Visual Basic 2005 Installer
• Download Visual Web Developer 2005 Installer
• Download Visual C++ 2005 Installer
• Download Visual C# 2005 Installer
• Download Visual J# 2005 Installer

Am descoperit ca Microsoft pune la dispozitie spre download variantele “pachet” ale aplicatiilor din Visual Studio, in format .img si .iso

Deci, as simple as that. Mai jos sunt linkurile respective.

• Download .iso image for Visual Web Developer 2005
• Download .iso image for Visual Basic 2005
• Download .iso image for Visual C++ 2005
• Download .iso image for Visual C# 2005
• Download .iso image for Visual J# 2005

Download installation kit for SQL Server 2005 Express Edition SP1

Other SQL Server 2005 related downloads

.NET Framework-ul, versiunea 2, se downloadeaza de aici.

Am citit recent un articol conform caruia rezultatele unui studiu au aratat ca Bucurestiul e primul in top la badaranie, intre orasele lumii “civilizate” si ca la polul opus se afla orasele ca New York si Zurich (ah…). Legat de afirmatia asta pot spune ca Galatiul mi se pare mai “golanit” decat Bucurestiul, dar pe de alta parte nu prea m-am plimbat eu pe la periferia Bucurestiului si pe de ALTA parte, Galati nu e capitala (si asta nu inseamna ca trebuie sa se respecte? oricum nici capitala nu o face).

Ce am observat insa e ca printre lumea “culta” badarania si rautatatea gratuita se transforma intr-un egoism exacerbat si implicit o rivalitate cu tot ce te inconjoara. Daca cineva castiga mai bine, nu e exemplu, e concurent, daca cineva are un cerc mai mare de buni prieteni, atunci prietenii nu sunt demni de tine, daca cineva are o problema nu e de datoria ta sa-l ajuti ci sa te feresti sa ajungi ca el, samd. Iar ceea ce alimenteaza un astfel de comportament e o incredibila capacitate de scuza in fatza sinelui, de a gasi mijloace pentru a nu te simti vinovat nici macar cand le cauti, pentru ca o faci din instinct. Tu nu poti gresi, si cu aceeasi verva cu care cauti nodul din papura comportamentului altuia, cu aceeasi verva gasesti perfectiunea si latura scuzabila din propria prostie. Asta se concretizeaza in dovada ca tot mai putini oameni sunt in stare sa te asculte (si sa bage la cap ce spui) atunci cand le explici ca au gresit. Chiar daca nu ii incriminezi. Uneori chiar tonul amabil cauzeaza repulsia din partea celuilalt, pentru ca te vede prea increzator in tine, “prea te crezi tare” si revenim la viziunea de adversar care trebuie “tacut”.

N-am sa mai dezvolt ideea aceasta pentru ca nu spun nimic nou. Si daca i s-a parut cuiva ca spun ceva nou, inseamna ca ma adresam lui.

O simpla intamplare de astazi, de la un ghiseu, m-a facut sa imi amintesc sa scriu despre asa ceva. Fiind la coada si permitandu-mi sa ma bucur de luxul de a avea timp de pierdut (pana la o limita), m-am gandit sa dau un exemplu fetzelor incruntate, obosite, enervate, ingrijorate si nerabdatoare (portret robot al Romaniei) din jur si sa o las pe “doamna” din spate in fatza mea, spunandu-i politicos ca daca se grabeste pot sa o las inaintea mea din moment ce eu aveam destul timp. Foarte grabit mi-a raspuns ca nu e nevoie, foarte mirata de o astfel de oferta (iarasi proasta obisnuinta). Ok, nu aveam de gand sa ma mai rog de ea. Culmea, insa, cand mi-a venit randul, a zbughit-o din spatele meu si a ajuns odata cu mine la ghiseu, facandu-ma sa par, fiind cel mai tanar, ca eu sunt ala grabit si nesimtit, care nu las “doamnele respectabile” (respecta…”bil(a)”…. asta inseamna ca “poate fi” respectat(a), nu?!?!). Si dupa asta mi-a trantit si un zambet, de data aceasta tamp, care in traducere insemna “e vreo problema? eu nu vad nici o problema! tu de ce te uiti la mine?”.

Am lasat-o in fatza mea si in plata Domnului…

Cand am inceput facultatea, desi aveam medie mare de admitere, nu am putut sa intru in camin. Renovare si iar renovare, totul spre binele nostru, dar daca treceai prin fatza caminelor tot ce vedeai erau muncitori care in nici un caz nu faceau ceva care sa le castige numele. Doar renumele, poate.

Camera am primit-o ca dupa razboi plus o bataie cu vopsea intre copii de 5 ani. Apoi pretentia administratiei a fost de a ne teroriza cu controale subite si amenzi la fel, pentru ca, acea gaura, numita camera, trebuia pastrata, conform contractului, in forma in care a fost primita. Vai de capetele noastre daca am fi respectat contractul.

Am avut parte de tot felul de lipsuri si de neajunsuri, s-a simtit intr-un final ca renovarea a fost facuta doar pentru a arata mai frumos caminul de afara si eventual de a li se parea acelasi lucru si studentilor din interior. Maxim 2 generatii, dupa care nepasarea si treaba prost facuta converg spre un singul lucru "forma canonica" a caminelor din Regie.

Trebuie sa recunosc ca am avut conditii mult mai bune decat majoritatea studentilor. Dar dupa cum omul (poate) sfinteste locul, caci de cele mai multe ori nu-l sfinteste deloc, s-a format un echilibru. Asa cum nu am reusit sa intru in camin cand am vrut, nu am avut voie nici sa plec cand am vrut, din cauza unor legi interne idioate, stabilite de cineva care crede ca are sub conducere un lagar. Asa ca nu am dat doi bani pe Miss Admin 2005-2006, mi-am indeplinit datoriile mai putin aceea de a pupa in fund si de a ma supune unei birocratii inutile. Poate ma tine minte la anul. Mi-as dori mult.

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Sesiunea e o perioada ciudata. In ciuda faptului ca am terminat de-abia doar primul an de facultate, ma-ndoiesc ca mai e vreo “metoda” de a acumula creditele necesare trecerii anului (in cazul facultatii mele minimul e de 30 de credite pentru taxa si 40 pentru buget).

Majoritatea muncesc si in sesiunea curenta iau numai acele examene “de luat” (pe care le ia tot omul…), altii copie la majoritatea si astfel reusesc de regula sa ia note intre 5-7, insa mai sunt si exceptii cand se ajunge chiar si la 9! O alta parte invata la toate examenele insa cum “sansa” de a lua un examen nu tine numai de a “invata” ci si de capacitatea de a retine, de a intelege conceptele, de a fi in stare sa ajungi la ultimul curs si sa apuci sa mai treci o data prin materie. Si nu in ultimul rand, conteaza sa AJUNGI la examene. O colega mi-a povestit azi ca nu a ajuns la examenul de Fizica (Fizica dispozitivelor electronice) pentru ca s-a culcat tarziu (la 3 a.m.) si nu s-a putut trezi la 6:30 si deci nu a mai ajuns la examenul care era la ora 8:00. Si invatase… si avea sanse reale de a lua examenul. Ca sa nu mai pomenim de acea categorie care in liceu s-au descurcat foarte bine datorita volumului restrans de informatie, iar acum cand au dat de greu pica examenele datorita lenei si a prostiei (isi scapa fituicile pe jos!!!). Si ultimii, dar nu si cei din urma sunt aceia care se “inhama” la 4 saptamani de stres si de “ingurgitat” tot felul de “atrocitati” pentru creierul ce ravneste la orizonturi mai frumoase, in deplina concordanta cu specializarea: Calculatoare.

Ar fi culmea sa ma plang de sesiunea care-a trecut pentru ca dupa ce ca le-am luat pe toate, le-am luat si cu note decente. Insa nu-mi asum meritul, ci ma minunez inca o data cat de mult ne iubeste Cel de sus. Daca ne-am aminti asta mai des, am fi mai fericiti.

Acum aproximativ o luna am aflat despre un proiect de tip scoala de vara (mai redus ca timp, ce-i drept), tinut de Microsoft prin laboratorul Microsoft de la Automatica si Calculatoare.

Aceste activitati sunt de fapt orientate spre studentii din anii mai mari (>=2) care au nevoie de adeverinta de practica. Si cum un proiect de genul stat_pe_capul_profului_vesnic_nemultumit pare la fel de neatragator ca si practica la Carrefour, spre exemplu, multi se orienteaza spre acest tip de mini-stagii care ofera pe langa o pregatire adecvata in domeniul respectiv si ocazia de a lucra efectiv fie la un proiect ceva mai amplu (ca in cazul de fata) fie in cadrul unei companii. In oricare dintre cazuri, vezi ce inseamna sa te implici, sa "pui mana" si totodata capul la contributie.

Si ar trebui sa iti aduca si o multumire personala fiindca reusesti sa faci ceea ce iti place. Cui nu-i place nimic, e problema lui, e o luna de vacanta pierduta. Ca si facultatea, in general. Optiuni sunt destule, si in sfarsit simt(i) libertatea de a alege pregatirea pe care o vrei, nu cea care ti se baga pe gat. Oamenii din echipa sunt de incredere, prieteni buni (sau in devenire…). Inevitabila e si partea de competitie intre echipe, dar atata timp cat nu ne dam in cap unii altora e genul de competitie constructiva in care pana si cel care a muncit cel mai putin are de castigat din simplul fapt ca a muncit. Caci altfel… ce face omul fara job si fara restante intr-o luna de vara?

Intr-adevar, o adeverinta de practica e un formalism. La fel poate fi si un entry pe CV daca ceea ce ai facut acolo ai facut din obligatie sau optiunea a fost mai degraba o lipsa de optiuni degenerata dintr-o lipsa de interes. Dar, la urma urmei, la fel poate fi si experienta unui job sau chiar si cea de freelancer. Eu inca mai cred ca in tara asta poti face ceea ce iti place si fara sa mori de foame. Ba dimpotriva. Watch me.

A, ce facem noi acolo: ne jucam cu C#, facem un programel si vom fi indoctrinati de platforma .NET.

Abia astept

Iata si lista. Asa, sa ramaneti in istorie si in indexul lui Google

1. Laurentiu Cocanu, Lucian Adrian Grijincu, Alexandru Mocanu, Bogdan Prisacari

2. Diana Cojocea, Corina Filimon, Catalina Manolache, Andrei Radulescu

3. Alina Simion, Mihai Borobocea, Laura Ionita, Dragos Sbirlea

4. Cristian Gratie, Teriş Liviu, Puiu Mihaela, Andrei Tamazlacaru

5. Cristina Iftimia, Aniela Carbunaru, Irina Borozan, Andreea Carmen Soare

6. Alexandru Marinescu, Stefan Oancea, Cristian Ocnarescu, Cristian Sandescu

7. Ciorba Andrei-Mihai, Vinatoru Ana-Maria, Stefanescu Andrei, Baranga Silviu-Horia

8. Anca Manea, Vlad Georgescu, Nicolaie Marian

9. Drenea Alexandru, Itoafa Liviu, Margarit Andreea

10. Mara Ovidiu, Stancescu Traian, Teodoru Gabriel

11. Cotfas Liviu, Croicu Catalin, Dinu Vlad