My Weblog

La sfarsitul primului semestru, prin perioada sesiunii, niste oameni luminati de prin Politehnica (pleonasm sau aberatie?!) s-au gandit ca parerile studentilor ar putea sa conteze si au infiintat un sistem online prin care profesorii primeau note si comentarii din partea studentilor carora le-au tinut cursuri in semestrul respectiv.

In vasta mea naivitate, alimentata de proaspata trecere a examenului de electronica, mi-am imaginat ca asta ar putea sa insemne ceva mai mult decat timp pierdut pentru a completa formulare. Imediat mai apoi am aflat ca nici macar nu au primit toti studentii acele conturi, desi ni s-a spus ca toti profesorii au acces la ele si ca trebuie sa le imparta. Ce repede devine unita lumea uneori…

In fine, eu mi-am facut datoria si am dat fiecaruia ce a meritat, pastrand limitele decentei si logicii. Am inceput sa ma astept la ceva, de exemplu la o regandire a cursurilor, mai ales din partea profesorilor care isi incep serviciul din al doilea semestru, pentru care vacanta de vara si anul care a trecut nu au fost de ajuns pentru a-si restructura materia de curs. Dar, surpriza, cei care nu au avut de suferit datorita “reformei” nu au vazut nici acum un motiv de a face vreo schimbare, iar cei afectati si-au restructurat materia cu aceeasi metoda cunoscuta, de genul venit-la-curs, uitat-pe-foi, strambat-din-nas, “hai sa va mai zic si asta…”. Dupa care incearca sa inveti dintr-o carte.

Mi se pare chiar o absurditate acum cand ma gandesc ca m-am asteptat la vreo schimbare atunci cand aceasta nu s-a produs nici macar cand a fost dictata din interior. Ma intreb daca a centralizat cineva datele acelea si daca acum, un profesor, macar din intentie buna, ar veni sa isi ceara statisticile, ar putea sa primeasca ceva. Si ma mai intreb cat va ma dura pana cand profesorii vor pleca acasa cu inima cat un purice avand la ei “scrisorile” a 3-4 sute de studenti, care i-au judecat la sange si datorita carora nu vor putea sa doarma noaptea sau ii va fi rusine sa dea ochii cu ei in ziua urmatoare pentru ca, intr-o lume ideala, vor fi inteles deja faptul ca nu e nicio diferenta intre a gandi si a spune. Ma si mir ca nu am vazut pana acum un comentariu de genul “Studentii din Politehnica au dat dovada de un neasteptat spirit critic.”.

Daca nu e nimeni surprins de ceea ce spunem, cui sa ii pese de ceea ce gandim? Gandim atat de diferit? Stilul cu care am fost obisnuiti ne-a tinut destul de mult in frau si sunt de parere ca am invatat sa nu gandim cereri absurde.

Dar, ca in orice relatie amoroasa, se mai si trece cu vederea…

TS (Teoria Sistemelor) - Prof. Serban Sever

Teoria Sistemelor era una dintre materiile asupa carora nu ar fi trebuit sa se intervina odata cu schimbarea programei. Cert este ca, totusi, schimbarea s-a petrecut, nu stiu daca in bine sau in rau, in principal din cauza faptului ca de acum se va face in anul 2 si nu 3, ca pana acum. Nu cred ca s-ar fi schimbat prea multe din punctul de vedere al studentilor (cu ce e mai pregatit un student de anul 3 decat unul de anul 2?) dar cineva a considerat necesara restructurarea cursului.

Materia e destul de neprietenoasa si nu e recomandabil sa intrebi pe cei din anii mai mari despre ce si cum se invata la TS pentru ca nu vei auzi nimic de bine. Iti vei da seama de ce inca din primele saptamani cand va incepe lupta cu motivatia si cu vesnica intrebare “la ce-mi foloseste mie asta?”. Una dintre partile sadice ale cursului este insusi raspunsul la aceasta intrebare, care iti este dat din momentul in care te uiti pe orar: “la teorie”.

Cursul e stufos si cuprinzator, acopera o multime de subiecte, parcurge o buna bucata de matematica (de facultate) dar, din pacate, niciuna dintre aceste calitati nu contribuie la dragostea studentilor pentru curs. E bine structurat, ceea ce presupune si faptul ca iti usureaza tie munca de a structura materia cand o inveti dar mai implica si un mod de predare complet mecanic, automatizat. In teorie, poti sa pui intrebari cand vrei la curs, oricand ai ceva de comentat, totul ca sa pleci acasa cu lectia inteleasa. In practica, nu o vei face. Aici este locul unde se aplica practica si nu teoria.

Seminarul a fost doar seminar, desi se cerea si un laborator unde sa implementam in Matlab cate ceva ce invatam pe la curs. Tinut tot de catre profesor, neajunsul seminarului a fost faptul ca nu iti oferea o alta perspectiva asupra a ceea ce vroiai sa intelegi; singurul mod de a reduce discutia la nivelul acceptabil al studentilor era cel de a se sacrifica cineva prin a iesi la tabla si a indura acolo 20 de minute de… durere… oferindu-le in felul acesta celorlalti un ritm de rezolvare a exercitiilor acceptabil, cu intrebari care stateau ascunse in sufletul si in teoria tuturor. Materia e foarte abstracta si daca la predare nu se tine cont de acest lucru (si NU se tine cont!) singura scapare e sa vezi o aplicatie a teoriei si apoi sa gandesti restul teoriei cu acel exemplu micut si amarat, deloc universal, in minte. E si asta o metoda, daca tot nu ai pe cine sa intrebi. Cartile disponibile nu demitizeaza deloc teoria, mai degraba iti ofera o cunoastere… luciferica. E mai mult text dar si mai mult text de care nu ai nevoie. In final, atat la seminar cat si la temele de casa, ajungi sa retii un set de reguli pe care, eventual, poti sa le si legi unele de altele, sa le si explici, cu o multitudine de alte exemple din alte seturi de reguli si cam asta e ceea ce trebuie sa faci ca sa iei note mari: sa intelegi. Dar intelegerea va ramane aici, inchistata in perimetrul cursului, pentru ca nu vei putea sa legi ceva din teorie de o cerinta la un interviu, de o solutie pentru o problema reala si (culmea!) ti se va induce impresia ca teoria este universal aplicabila… desi se pomeneste ceva pe undeva despre un amestecator sau un fierbator… Ma intreb cine traseaza conturul Nyquist si calculeaza stabilitatea oricarei chestii invartitoare din lumea asta…

Examenul nu a presupus nimic mai mult decat doua subiecte din teoria de la curs si doua probleme asemanatoare cu cele de la seminar si de la teme. Se putea trece la fel de usor daca inspiratia iti dicta ce sa inveti precum se putea pica daca invatai toate celelalte 20 si ceva de subiecte. Impresia proasta pe care a lasat-o examenul a fost ca scopul materiei nu a fost cu nimic altceva decat trecerea examenului. Nu a interesat pe nimeni cat de mult s-a inteles, ca se mai puteau face proiecte, ca se poate invata din alte surse, ca se poate explica intr-un mod pamantesc si, mai ales, ca daca tot s-a schimbat materia, se putea face o schimbare avandu-ne in vedere si pe noi, studentii. Sa-mi fie cu iertare, dar cine e mai important la un curs? Un profesor sau 120 de studenti?

In 2005, cand am intrat la facultate, ajunsesem din intamplare pe un forum unde se discuta faptul ca in acel an, la sesiunea de restante, catedra de Teoria Sistemelor a avut de corectat 500 de lucrari. Si se stie ca nu toti ajung in anul 3, nu toti vin la restanta, si nu toti pica materia asta.

Din punctul acesta de vedere, anul prezent a fost un an bun.

The Hole - video powered by Metacafe

Stiu ca la inscriere am avut de ales “plain text” sau “HTML” dar nu cred ca trebuia sa presupun asta…

Adica noile interviuri pentru CCNA1, de la Academia Cisco.

Iarasi oameni timorati, iarasi oameni ciudati, cativa care mai-mai sa isi ceara scuze ca au ajuns la interviu, dar si multi foarte entuziasti. Mai putin decat in primul semestru de facultate, ce-i drept, insa cei mai entuziasti au ramas tot studentii, poate putin dezamagiti de ceea ce le ofera facultatea. Poate putin spus.

Mai mult decat data trecuta s-au evidentiat cei cu adevarat experimentati (nu neaparat persoane juridice) care iti lasa impresia ca vor sa se apuce de CCNA1 de plictiseala. Oamenii care dupa 15 ani de munca in retelistica vin sa se apuce de un curs de la zero iti lasa prima oara o impresie buna, de genul “uau, uite ce cunoscuti am ajuns” dupa care te pun pe ganduri daca iti pui problema de ce au venit la nivelul cel mai de jos? S-au plictisit si vor sa para ca fac ceva care sa nu le streseze neuronii? Vrei sa ai un astfel de om in clasa? Ar avea el nevoie de tine la nivelul asta? Oamenii entuziasti se impart in cei care au o adevarata pasiune pentru ceea ce vor sa faca, iar de asta iti dai seama usor, pentru ca experienta lui nu conteaza, si oamenii care dupa o jumatate de viata de lucru in domeniu stiu sa epateze si sa para entuziasti cand, in realitate, ei vorbesc despre lucrurile de rutina pe care le-au facut ani de zile si poate ca nu le-au gandit decat o scurta perioada dupa angajare.

O replica des intalnite este “vreau sa imi iau o certificare” si se intalneste numai la cei care au un trecut cat-de-cat relevant in retelistica (sau in IT, mai general), niciodata la incepatori. Cei care vin in contact cu noi si cu ceea ce facem noi pentru prima data sunt fie cei care incearca marea cu degetul, fie cei care chiar vor sa invete si iti spun cu cea mai vesela voce ca nu au nici cea mai mica idee despre cum functioneaza echipamentele de retea, ca nu stiu de la ce vin initialele celor n-shpe mii de abrevieri, dar “uite ca stiu asta si am incercat sa fac asta”… oameni care vor sa evolueze. Din experienta, cei care vaneaza doar o certificare trebuie sa iti puna un semn de intrebare dupa ce vorbesti cu ei… de ce au nevoie de un document daca experienta lor se intinde pe atatia ani, atatea arii de expertiza si atatea continente? Acestia sunt oamenii pentru care experienta vorbeste doar prin ei, nu si de la sine. Care sunt problemele cu care se confrunta ei? Pentru ca, atat plictiseala cat si eventualele probleme la nivelul deschiderii lor, capacitatii si vointei de asimilare, vor deveni in foarte scurt timp problemele tale, daca pui pasiune si o mica vointa de a face lucrurile cat de bine cu putinta in munca ta.

Partea cu problemele pe care le iei asupra ta imi aminteste de bancul:

- Tata, vreau sa divortez. Am o problema: sotia mea e virgina.

Tatal, dupa un moment de gandire:

- Apoi, fiule, ce nu le-a trebuit altora nu ne trebuie nici noua.

EEA (Elemente de Electronica Analogica) - Prof. Nicolae Cupcea

EEA-ul ar fi trebuit sa fie o materie noua pentru noi, generatia de sacrificiu pe care se testeaza toate schimbarile din programa Politehnicii. Practic, pentru ca raman in invatamant mult mai multi oameni din domeniul fizicii/automatizarilor decat strict din domeniul calculatoarelor, oricate schimbari s-ar efectua, pe ici pe colo, prin punctele esentiale, de departe (de pe la ultimul etaj al cladirii rectoratului, spre exemplu) ar trebui ca totul sa arate cam la fel. Probabil ca sa para ca totul merge (bine) ca inainte. Daca inca se inghesuie studentii la Politehnica inseamna ca ceva tot trebuie sa mearga bine si daca nu ne dam seama unde merge ceva bine hai sa nu schimbam nimic… poate va merge in continuare la fel.

Asadar, cu toate ca ma repet, in stilul pur romanesc de “Las-o bai ca merge-asa”, spaima facultatii de Automatica si Calculatoare a primit un nou nume, o noua blana de oaie, ascunzand acelasi lup, putin imblanzit dar nici pe departe castrat… Ceea ce insemna inainte DCE (Dispozitive si Circuite Electronice) si CIL (Circuite Integrate Liniare) a fost comprimat intr-un singur semestru de electronica analogica, iar ca sa nu para chiar o comprimare absurda, i s-a pus si un “Elemente” in fata.

Cursul nu a atras multi nici macar prin evidenta prezentelor pentru ca prea putini au avut o motivatie atat de puternica incat sa suporte zeci de ore de copiere de pe tabla a unor lucruri neinteligibile care nici macar nu emanau o aura care sa trezeasca un interes sau o curiozitate. E cat-de-cat normal sa nu intelegi multe lucruri la primul contact, dar nu e chiar normal sa nu intelegi macar 25% din 3 ore de curs. Cei mai multi au plecat cu ideea ca “n-am nevoie de asta, nu invat asa ceva”. In realitate, nu strica nimanui niste elemente de electronica, dar nu in forma execrabil de prost structurata in care s-a predat. Inca n-am uitat in dulcele proces de uitare a materiei si vad ca ceea ce am invatat este atat de particular si low-level in viata reala incat nu-i vad utilitatea in viata de zi-cu-zi in care unui om nu i-ar trebui mai mult decat niste “elemente” de electronica pentru a repara o telecomanda sau un radio. Se intelege ca timpul a fost mai scurt dar nu inteleg de ce programa a trebuit sa prezinte aceleasi subiecte mai sporadic si mai lipsit de explicatii. Din toate cate putin si, in final, nu stii ce stii.

Laboratorul a trecut aproape invizibil. Ni se dadeau niste scheme dintr-o carte si niste circuite pe care ar fi trebuit sa le legam ca sa iasa ceea ce era desenat in carte. Sincer pot spune ca nu a functionat absolut nimic din ceea ce am construit. M-am amagit la inceput cand imi imaginam o similaritate cu exemplul studentului de anul 1 care, la primele laboratoare de programare spune ca “e stricat compilatorul, de aia nu-mi merge programul” si are nevoie uneori si de 10 ani ca sa isi dea seama ca nu era asa. Aici, din pacate, am avut drepate, chiar erau stricate aparatele… Dar ne-au trebuit cam toate laboratoarele ca sa ne dam seama de asta. A fost o notare de picat/trecut; daca se dadeau note picam cu totii.

Seminarul a fost util mai mult prin materialele de seminar decat prin prezenta pentru problemele de la examen si, teoretic, si pentru problemele de la temele de casa. Aici chiar se mai incercau niste explicatii si chiar se mai prindea ceva si de noi.

Examenul a constat in doua probleme si trei subiecte de teorie. Cine a picat, a picat din cauza teoriei, pentru ca a fost enorm de mult de invatat, greu de retinut din cauza slabelor legaturi ale subiectelor intre ele si, in general, a aspectului general al subiectelor de teorie, care nu iti dadea impresia ca inveti ceva cu cap, coada si scop bine definite. E laudabil faptul ca la una dintre probleme am putut sa rezolvam o problema la alegere, dar candva trebuie sa se schimbe si modul de evaluare al teoriei. De ce s-or simti profesorii multumiti de ei insisi daca reusesc sa faca o turma de studenti sa memoreze pentru cateva ore un teanc de cursuri?