My Weblog

Atat pentru mine cat si pentru cei care vor mai incepe aceste materii si cei care cauta pe Google tot felul de informatii despre materii si profesori si ajung aici, am sa discut pe larg semestrul care tocmai s-a terminat.

Tineti cont ca sunt mai incisiv decat de obicei pentru ca am ocazia sa vad finalitatea acestor cursuri si a efortului de a fi trecut prin ele. Voi nu trebuie sa le incepeti cu aceasta atitudine pentru ca nu exista nimic fara parti bune. Si doar pentru ele ati venit aici.

Din materiile din semestrul al doilea, anul doi, de la facultatea de Automatica si Calculatoare, sectia (sau ce-o fi… ) Calculatoare:

POO (Programare Orientata Obiect) - Prof. Florian Moraru

Sau “poo”, pronuntat ca in engleza. Daca dupa un semestru de C mai-marii au considerat ca avem nevoie de o pauza in care sa nu mai exersam skill-urile programatorice (noroc cu C#-ul de la Microsoft din vara), acum a revenit, deloc in forta si absolut deloc spectaculos. Initial prinsesem o discutie intre profesori in care se stabilise ca, odata cu restructurarea anilor si materiilor, sa schimbe si continutul cursului de POO, astfel incat sa invatam si C++ si Java. In stilul nostru, clasic si totodata etern, nu s-a schimbat nimic si am ramas doar cu Java.

Cursul a fost unul care a filtrat de la sine studentii entuziasti care participau la inceput. Cate unul, cate doi, cate trei, (cate eu), au inceput sa nu-l mai frecventeze, pentru ca nu faceai decat sa scrii cod orbeste, de pe tabla, pe alocuri gresit, puteai sa pui intrebari dar nu prea ti se raspundea si, in fine, ramaneai cu sentimentul ca daca ramai acasa si, in loc de 3 ore, citesti 30 de minute dintr-o carte chiar si a unui obscur profesor american, ramai mai castigat. Exista o carte, suport de curs, distribuita si ca pdf, dar care nu sunt decat spicuiri ale lui “Thinking in Java” a binecunoscutului Bruce Eckel. Spicuiri facute fara prea multa atentie, cu accentuari asupa elementelor nesemnificative (deja-vu Lb romana… liceu…) si explicatii sporadice acolo unde ai avea nevoie de mai mult; nu lipsesc si frazele lipsite de sens sau continut. Acum stiti de unde sa invatati. E recomandabil ca, totusi, macar o data la doua cursuri sa aruncati o privire pe notitele cuiva, macar pentru a avea o idee despre stilul profesorului, pentru ca exact aceasta va urmari si la examen, si in temele de laborator. Chiar daca stii mai mult si mai bine, keep it simple pentru nu ca vrei sa ai de dat explicatii indelungi despre ce si cum ai vrut sa faci intr-o bucata de cod scrisa pe hartie. Nu prea aveai cum sa ramai in urma cu materia pentru ca exista si…

Laboratorul, care vrand-nevrand, este cel care ne-a tinut pe linia de plutire si datorita efortului minimal pe care l-am depus acolo am ajuns sa stim (ceva) Java. Doua ore in ziua de dinaintea laboratorului sunt de ajuns pentru a stapani bine cam tot ce e interesant si deductibil. Exista variante vechi ale laboratoarelor prin retelele p2p si merita atentie deoarece multe se repeta. Laboratorul este tinut tot de profesor, dar sa nu te astepti sa ai parte de asistenta de specialitate in timpul lui: gasesti un fisier .txt cu subiectele si timp de doua ore te descurci cum poti si cum stii ca sa rezolvi acele probleme. De multe ori prea putine, de multe ori prea multe probleme, astfel ca notele de la laborator au fost foarte colorate pentru toata lumea. Daca grupa e ceva mai mare, vor sta si cate doi la un calculator, practica incurajata cam la toate laboratoarele din facultate pentru ca o echipa de doi nu e nici prea mica pentru a se impiedica de lapsusuri si nici prea mare pentru a se impotmoli in discutii. La POO, insa, trebui sa fii pregatit ca la o echipa de doi sa para ca lucreaza amandoi, iar cand spun sa para ma refer strict la cel care scrie la tastatura, pentru ca nu exista niciun mod prin care, mai apoi, sa convingi sursa notei ca au fost doua creiere si nu unul. Notarea e foarte subiectiva si, in stilul claselor primare, nu ti se zice nota. Dar poti sa tragi cu ochiul. Programele poti sa le arati pe scurt ca functioneaza, nu se uita nimeni la cod, si daca iti merge destul de bine gura poti sa treci si peste rulare si peste cod, chiar si peste un program nefacut.

Examenul se da pe hartie si, de regula, ti se da ceva destul de mare de facut incat sa nu ai timp sa testezi ceva pe calculator. Scrie cat poti, tranteste cod cat mai stufos, fa cate clase poti sa imaginezi, comenteaza codul caci un comentariu va spune ceea ce SIGUR face o bucata de cod, chiar daca nu face. Eu am scris 7 pagini de cod care au fost corectate in mai putin de un minut. Spuneti-mi voi ce a contat aici.

Se lucreaza cu Java 1.4 deci daca inveti de capul tau ai grija de unde. Nu te astepta sa ai auto-complete, dar te poti descurca cum stii: vii cu softuri de acasa, hackuiesti contul de administrare, vii cu laptopul. Impresia nu e una grozava. Dezinteresul e foarte mare, aproape palpabil. Trebuie, totusi, sa iti dai silinta sa treci peste prejudecatile cum ca o materie prost predata e si o materie inutila. Ai ocazia sa inveti ceva util si cautat si daca cel care e platit (mult) sa o faca nu isi face treaba, tu incearca sa ti-o faci pe a ta si sa folosesti cu cap acel timp petrecut acasa, din timpul cursului.

Sincer, postez doar ceea ce merita. Si, impotriva celor care procedeaza ca mine si intorc capul cand vad un post == video de pe youtube, intrati pe linkul de mai jos…

… adica aici.

Pur si simplu inspirat, original si actual.

Ma gandeam zilele acestea la o replica pe care o citisem pe un forum in vara in care am fost admis la Politehnica: “Daca termini Automatica si Calculatoare esti mai mult decat un inginer, esti un supravietuitor, un adevarat om.”

Ajuns aproape de jumatatea ei, sperand sa fi trecut deja prin jumatatea cea mai grea, azi, dupa o astfel de sesiune, parca nu imi vine sa cred prin ce am trecut. E greu sa descrii ce inseamna sa fii pe punctul de a ceda daca nu ai trait asa ceva. Si, evident, si mai greu sa intelegi. Nu e doar un moment in care iei o decizie de genul “nu-mi mai pasa de nimic”… eu nici macar nu am fost vreodata in stare de asa ceva. E un moment in care altceva din tine spune “nu!”, “stop!” si singurul mod de a i te impotrivi este acela de a merge mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, doar ca infinit mai greu, intr-un moment (ca si celelalte) in care pe nimeni nu intereseaza mijloacele, caile si greutatile, doar rezultatele. Mai rau e sa fii in locul meu, cel care nu vrea sa dezamageasca pe nimeni, nu din orgoliu, ci din frica de parere de rau.

Da, nici acum nu as fi luat alta decizie, de a fi intrat la o alta facultate. Am tot spus ca imi place sa aleg calea mai grea pentru a (o) dovedi ca pot mai mult decat altii sau decat puteam in trecut. Nu e deloc simplu, insa, pentru ca “greu”-ul, oricat de relativ ar fi, e greu pentru toti, e ceva pentru care ai la dispozitie toate resursele tale umane spre a te situa deasupra lui.

Nu stiu daca mi-ar fi fost atat de usor sa gandesc toate acestea daca nu s-ar fi terminat totul cu (ceea ce consider eu a fi) bine. Normal ar fi ca un esec sa te motiveze, sa te ridici cu mai multa fortza, dar in conditiile de mai sus, in jurul “punctului critic”, el te poate dobori. Acesta este, de fapt, adevaratul risc, care te asteapta la fiecare incercare.

Am riscat si am castigat.

E amuzant de urmarit chiar daca nu va intereseaza subiectul

In fine, parerea europeana despre ceea ce se intampla la noi:

Student representation is still a dream in Romania

There is a tradition in Romania to have great things on paper and not implement them into reality. This is the case of student participation in the decision-making process. Even though the Law of Education states that 25% of every Faculty Council or University Senate places must be filled by students, they actually are not participating. Using various means (accustomed during the communist period), the faculty leaderships takes care to maintain the representation mechanisms as obscure as possible by making regulations interpretable and restrictive and systematically minimising the role of students in the decision-making process. Sometimes the student places are filled with “convenient” students.

A recent case at the Politechnic University of Bucharest at the Electrical Engineering Faculty, where the local student organisation organised elections for the student places in the Faculty Council. The Council refused to validate the elections although students respected all the regulations and there were no complains from students. Students suspect that the faculty preferred to pass its reform plans without students opposing the lack of flexibility in the new programmes.

This is one of the fortunate situations when the students are informed and have a position. The general situation is that students are not even aware of the planned changes. The same thing happens at the ministry level. The ministry asked a rector to nominate a student to be part of Romania’s official delegation for the Bergen Summit. The main cause is that in Romania the idea that students can and must play a role in the Higher Education design at all levels is not yet accepted and unfortunately the Bologna Process didn’t help. We look forward to the day when students in Romania will not hear from other stakeholders “Leave it to us, we know better”.

Mai multe detalii si comentarii la http://www.bologna.ro/

Universitatea Politehnica din Bucureşti
Credite în UPB
Ce înseamnă punctele de credite pentru studenţii din Politehnică? Sunt 3 perioade într-un an când studentul se gândeşte foarte serios la importanţa punctelor de credit.

Prima perioadă de sesiune, fie că e de iarnă sau de vară, dar mai ales în toamnă, când studentul îşi calculează numărul de puncte de credit pentru a trece anul. Atunci studentul politehnist acordă o importanţă extraordinară acestora, el se gândeşte cum să facă să îşi strângă creditele, examenele se numără în credite, studentul îşi face strategii: examene cu mai puţine credite, dar mai uşoare sau examene cu un număr mare de credite, dar mai greu de luat. Oricum ar fi el găseşte soluţia cea mai bună, are intre 25-30 puncte de credit lipsă: e ok, a trecut anul!

Bucurie mare în sufletul studentului politehnist pentru ca a trecut anul, dar nu ţine mult pentru că punctele de credit se transformă în bani: 1 punct de credit = 30 RON. Acum studentul îşi analizează situaţia din nou: câte restanţe sunt pe semestrul I, câte pe semestrul II, câte din ele vor fi lăsate pe toamnă şi ce se mai adaugă în decursul acestui an. Şi astfel studentul politehnist îşi face strategia punctelor de credit pe un an! Dar şi de aceasta data sigur găseşte cea mai bună soluţie, doar a fost învăţat să se descurce. După calcularea creditelor în bani, studentul revine la credite ca un număr, deoarece îi trebuie şi loc în cămin. Cei cu până la 25 credite lipsă stau liniştiţi. Ştiu că perseverenţa e cea mai bună soluţie şi până pe 4 octombrie au loc în cămin. Cei cu mai mult de 25 de puncte de credit lipsă sunt mai îngrijoraţi, îşi petrec mai multe ore în facultate, la uşa prodecanului pe social. Dar dacă sunt isteţi vor avea şi ei în maxim 2 săptămîni loc în cămin. Dupa ce au rezolvat şi această problemă punctele de credit se transformă iar în bani: 10 puncte de credit = 300 RON, 15 puncte de credit = 450 RON, dacă plătesc restanţa trebuie să iau şi examenul , îl pot lua acum sau îl las pentru la anul?! Oare când vor afla studenţii politehnişti că punctele de credit înseamnă volumul de muncă depus de student pentru a atinge obiectivele cursului?

Universitatea „Dunărea de Jos” - Galaţi
Comisia de asigurare a calităţii
În 2005 la Galaţi a apărut, în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, Comisia de alitate, care a avut ca obiectiv „îmbunătăţirea calităţii activităţilor universitare prin introducerea sistematică a mecanismelor interne şi corelarea lor directă cu asigurarea externă a calităţii”. Din aceasta nou înfiinţată comisie făcea parte şi un student reprezentant, în conformitate cu Comunicatul de la Bergen din 2005, în care se precizează că „mai trebuie făcute eforturi pentru a progresa mai ales din punct de vedere al implicării studenţilor”.

Ceea ce nu se ştie însă cu privire la activitatea acestei comisii este dacă ea s-a întâlnit vreodată în cadrul unei şedinţe. În urma activităţii întreprinse, nu s-a găsit nici un document referitor la modalitatea de asigurare a calităţii din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”.

La finele anului 2006 la Galaţi a fost înfiinţată Comisia de asigurare a calităţii, care o înlocuieşte pe cealaltă. A fost ales un nou student reprezentant. Această comisie a pornit practic de la zero, timp de doi ani nerealizându-se nimic cu privire la asigurarea calităţii în Universitatea „Dunărea de Jos”.

Universitatea Politehnică din Bucureşti
Drumul către inginerie?!
La 19 ani, când intri la facultate, îţi iei viaţa în mâinile tale, mai ales dacă faci facultatea în alt oraş decât cel natal. Vii plin de energie într-un loc nou şi începi să-ţi creezi o viaţă nouă. Îţi imaginezi cum va fi să studiezi ingineria, cum în 4 ani vei fi format inginer. Dar entuziasmul dispare în cele mai multe cazuri după o saptămână… în care mergi la toate cursurile să-ţi cunoşti formatorii. După câteva cursuri nu mai vezi lucrurile la fel, nu te mai gândeşti la formarea ta, începi să te întrebi doar cum iei examenul. Întrebările pe care şi le pun studenţii de anul I colegilor mai mari sunt: „Se copiaza la profu’ X? Cum se poate lua examenul? Ce dă la examen?”, deşi la începutul anului aceeaşi studenţi aveau aceea sclipire în ochi şi erau pregătiţi să înveţe… că doar de asta au venit la facultate.

De ce se întâmplă asta? Deoarece volumul de informaţie pe care trebuie să-l reproducă în sesiune este foarte mare, informaţie pe care de multe ori profesorul o citeşte de pe foi. Şi aşa trece an după an, termini facultatea şi îţi dai seama că ”nu ştii să foloseşti nici măcar pistolul de lipit”. Dar în schimb ai rămas cu câteva amintiri: cantina care se transformă în sală de lectură în timpul sesiunii, profu’ care poate scrie şi şterge tabla în acelaşi timp, colegii de cămin care în sesiune te cunosc cel mai bine, profu’ de fizică, care la sfârşitul cursului îşi dă seama că a uitat un “c” în formulă - era doar viteza luminii, secretarele care ştiu cel mai bine, dormitul pănâ seara pentru că noaptea sunt activităţile cele mai importante, job-ul din anul 2 sau 3, care îţi va asigura pensia la bătrâneţe.

Mai multe detalii si comentarii la http://www.bologna.ro/

Cu cateva zile in urma am dat peste o varianta noua a “Cartii negre” a procesului de la Bologna, care este, citez:

o colecţie de exemple de implementare greşită sau insuficientă a reformelor Procesului Bologna în Universităţile din România

Mai mult sau mai putin oficiala, ideea din spatele acestui material este de a marca felul in care functioneaza o mare parte dintre universitatile din Romania, de a evidentia contrastele dintre ceea ce ar fi trebuit sa fie si ceea ce este. Mai mult, ceea ce vrem sa parem sa suntem si ca avem cu ocazia intrarii in Europa. Am selectat cateva articole care ar putea interesa, pentru ca vorbesc de la sine (pot avea o tenta personala in modul de a prezenta faptele pentru ca sunt scrise de anumiti membri implicati local, in astfel de activitati).

Universitatea Politehnică din Bucureşti
Studenţii – parteneri în Procesul Bologna

Mai 2005 – Consiliul Facultăţii de Inginerie Electrică din UPB urma să voteze noua programă, de care urma să beneficieze prima generaţie de “studenţi Bologna”. În facultatea noastră existau în acel moment trei propuneri de programă de studii:
• O programă realizată prin studiul standardelor americane ABET şi a celor europene, compatibilă cu acestea, care oferea posibilitatea nelimitată de alegere a cursurilor, creştea rolul tutoratului şi permitea flexibilitate maximă studenţilor. Costurile faţă de vechea organizare nu erau mai mari. Unul dintre “dezavantaje” era faptul că introducea multe schimbări şi punea în pericol locul multor profesori. Această propunere a fost prezentată studenţilor şi a generat mult entuziasm din partea noastră datorită flexibilităţii şi centrării ei pe student.
• A doua propunere era de fapt o colecţie de idei care nu se constituiau într-o propunere de sine stătătoare.
• A treia propunere aparţine Comisiei Profesionale. Aceasta era bazată pe principiile programei vechi, faţă de care erau scoase anumite materii şi altele erau mutate între anii de studiu. Această programă presupunea compactarea materiilor. De exemplu, în loc de a studia analiză matematică pe 2 semestre, se va studia pe un singur semestru (la fel şi matematici speciale). Principalul atu al acestei propuneri este acela de a fi fost negociată între catedre în vederea împărţirii echitabile a punctelor de credit.

Din păcate programa care a entuziasmat studenţii cel mai tare nu a ajuns în Consiliul Facultăţii pentru a fi prezentată, deoarece a fost respinsă de Biroul de Conducere pe motiv că nu sunt resurse pentru acest tip de programă. Conducerea facultăţii, prin intermediul reprezentanţilor studenţilor (din Consiliul Facultăţii) ne-a rugat să le comunicăm ce cursuri considerăm noi că sunt inutile şi am dori să fie scoase din noua programă. Astfel, se spune, studenţii au fost consultaţi cu privire la realizarea noii programe.

Eram la cursul de Maşini Electrice I când reprezentantul anului nostru în Consiliu a dat o foaie să circule prin amfiteatru. Deoarece ştiam de existenţa celorlalte programe care nu sunt cunoscute de studenţi şi dacă tot ni s-a cerut părerea, spunând că se va ţine cont de ea, lam rugat pe domnul profesor (care participase la negocierea celei de-a treia propunere) să organizeze o întâlnire cu studenţii şi să se prezinte toate propunerile de programă de studiu, iar studenţii să îşi spună opinia. Au urmat 50 de minute de explicaţii cum că studenţii nu ştiu ce cursuri le sunt necesare pentru formarea lor ca viitori ingineri şi că dacă dorim să organizăm prezentarea să ne adresăm conducerii facultăţii. Programa votată de Consiliul Facultăţii a fost cea propusă de echipă din care făcea parte şi domnul profesor de Maşini Electrice I, fară ca celelalte propuneri să ajungă măcar în Consiliul Facultăţii. Reprezentantul Organizaţiei Studenţilor din Electrotehnică a fost insistent invitat să părăsească şedinţa de consiliu în care urma să se voteze programa. În urma refuzului acestuia, decanul a propus să se voteze prezenţa acestuia în sală. Din fericire votul a fost favorabil.

Acesta este modul în care parteneriatul cu studenţii a fost călcat în picioare în Facultatea de Inginerie Electrică şi interesul unei părţi a profesorilor a fost apărat cu ferocitate în detrimentul interesului studenţilor.

Universitatea ”Dunarea de Jos” Galaţi
Relaţia între profesorul şi studentul gălăţean

La Galaţi relaţia între profesor şi student este bazată de la inceput pe un raport desuperioritate, în acest caz a profesorului faţă de student.Prima frază pe care o aude un student din anul I din partea unui profesor, în prima săptămână de facultate, sună cam aşa: „O să vă lăsaţi singuri de facultate, n-o să vă lăsăm noi.” sau „Dacă o să treceţi 15 în anul doi e bine”. În aceste condiţii încă de la început se creează un raport de inegalitate în relaţia profesor-student şi, astfel, studentului îi va fi frică pe tot parcursul anului să se exprime liber în activitatea de curs şi seminar.

Aceste fraze nu fac altceva decât să creeze doua tipologii de student:
• unul care refuză din start să mai meargă la cursul sau activitatea didactică organizată de respectivul profesor;
• al doilea tip de student care merge la fiecare curs sau activitate didactică a acelui profesor, încearcă să scrie fiecare cuvinţel rostit de profesor pentru ca, mai apoi, să recite la examen în scris sau oral tot ceea ce profesorul a rostit pe tot parcursul anului.

Drama cea mai mare în relaţia student-profesor apare atunci când în mintea studentului se naşte iluzia că acel examen nu se poate lua decât prin mituirea profesorului, asta în cazul în care profesorul nu a cerut deja bani, alte mici atenţii sau chiar cadouri. Astfel, studentul nu are ocazia să audă fraze de genul: „La sfarşitul cursului studentul va putea să …” sau „rolul acestui curs sau laborator este acela de a vă forma următoarele abilităţi…”. Astfel de fraze auzite de către un student de la un profesor nu ar face altceva decât să îi stimuleze interesul, mai exact i-ar oferi o motivaţie să inveţe şi să vină la cursuri, laboratoare sau seminarii.

Mai multe detalii si comentarii la http://www.bologna.ro/