Archive for October, 2006

Google si YouTube

Saturday, October 7th, 2006

Rasfoind feedurile rss am dat peste urmatorul zvon, al celor de la cnet:

http://cnews.canoe.ca/CNEWS/TechNews/TechInvestor/2006/10/06/1964343-ap.html

Care spune ca Google e in discutii cu YouTube in vederea cumpararii sale integrale cu un pret undeva in jurul a 1.6 miliarde USD. Iata cum banii cumpara si ideile si, poate, si un marketing prost al lui YouTube. Greu de crezut ca la un asemenea trafic nu ar fi putut castiga enorm, pe timp nelimitat si, evident, din ce in ce mai mult.

Pe de alta parte, din februarie 2005, de cand a fost fondat YouTube, adica intr-un an si jumatate… cine se mai poate lauda cu o asemenea valoare obtinuta intr-un interval atat de scurt?

Publicul cred ca s-a obisnuit cu tot felul de inovatii aparute la Google, dar care nu le apartin neaparat. Pentru inceput au avut idei, care au facut bani, iar acum banii alimenteaza ideile altora, care, in final, ajung sa le apartina, iar aici sta drept dovada toata suita de servicii care au fost cumparate de Google si au lasat pe spate publicul care a vazut “mama, ce a scos Google…”. Iata cat de mult poate schimba lumea o idee, o inovatie.

Atat de mult incat la un moment dat nici nu mai ai nevoie de idei ca sa o schimbi…

Noi nu avem nici creta, ei au asta…

Saturday, October 7th, 2006

…si cand ma uit la salile facultatilor si liceelor romanesti, tot ce pot simti este rusine si umilinta. Ieri am facut filosofia intr-o sala in care mesele erau luate dintr-un laborator de… sudura, poate, cu un geam complet spart, afara ploua, tavanul mai era doar 98%, creta a fost adusa de catre profesor, de acasa, podeaua scorojita, iar buretele era o carpa.


Bilant saptamanal

Saturday, October 7th, 2006

In primul rand as vrea sa mentionez ca nu as putea niciodata sa scriu un sau intr-un blog despre ceea ce fac zi de zi. Pur si simplu nu cred ca ar interesa pe cineva asa ceva. Si daca intereseaza pe cineva, atunci aceia fie sunt alaturi de mine de fiecare data, fie am eu grija sa le prezint lucrurile in lumina potrivita, care nu inseamna intotdeauna sa-mi fac viata publica. Pe de alta parte, cand voi face lucruri extraordinare (oare cand?), cine va trebuie sa stie de ele va sti inca de dinainte de a fi apucat eu sa scriu un articol. Dar, daca nu am fost eu sursa evenimentului extraordinar, inseamna ca nici nu e resoponsabilitatea mea si ca nici nu imi apartine. Atunci as scrie despre el. Oricum, acesta se vrea a fi un blog despre idei. Acesta ar fi un motiv. Iar ideile se leaga de al doilea lucru pe care nu l-as face: sa povestesc fapte fara a ma implica, fara a-mi spune o parere, fara a-mi lasa o amprenta subiectiva. Pentru ca scriu, nu transcriu, iar ceea ce precede scrisul e un proces de memorare care nu poate lasa informatia intacta, mai ales cand sta intr-un loc atat de aglomerat, prin care trec atatea fluxuri de informatie si atatea sentimente.


Col(12).jpg

Col(14).jpg

Col(15).jpg

Col(18).jpg

Col(19).jpg

Col(20).jpg

Col(23).jpg

Asadar, e vorba de un bilant de dupa prima saptamana de facultate si de dinaintea primului weekend asteptat si meritat. Dar, inainte de aceasta (pentru ca inca nu am idei), fapte ceva mai obiective, in limita orizontului meu pretentios.

A continuat chiuling-spree-ul (pt cunoscatorii de UT) profesorilor si in zilele de pana la sfarsitul saptamanii. Interesant mi se pare ca unii chiar tin mortis sa faca prezenta la orice forma de adunare (curs, seminar) nu pentru evidenta personala (pentru ca nu ar fi motiv de lauda) ci pentru evidenta de la decanat. In teorie, absentele se contorizeaza in acest an pentru a clasifica profesorii dupa numarul de studenti care ii frecventeaza ceea ce implica automat schimbarea atitudinii profesorilor fata de listele "masluite" care arata 40 de studenti, desi in sala sunt doar 20, desi vorbim, totusi, despre aceste fractiuni dintr-o serie de 125 de capete luminate. In mod normal, prezenta se face de un sef de grupa care e ales dupa medie, de parca asta denota ca e prezent in cea mai mare masura (dimpotriva, stiinta este foarte aproape de a demonstra ca pentru a avea note maxime, nu trebuie sa mergi la facultate… iar acest nu "trebuie" e luat cu sensul de imperativ, nu optional). Profesorii, insa, fac singuri prezenta, atunci cand se sinchisesc sa vina la ore. Interesant este totusi ceea ce se deduce de aici, si, anume, valoarea acelui "top" al popularitatii profesorilor, care nu valoreaza nici cat negru sub unghie din moment ce nu intereseaza pe nimeni nici macar daca se fac orele, d-apoi ce mai contin listele acelea, si asa false.

Asadar nu s-au mai facut: un laborator de electronica, unul de analiza algoritmilor, altul de teoria sistemelor si un curs de asamblare, cam in bataie de joc.

De la electronica, nu ma asteptam sa nu se faca pentru ca, in general, cei care se ocupa de astfel de materii fac mare exces de zel si totusi am dat peste ignoranta in persoana care, din primul laborator, de familiarizare cu aparatura si cu programele de simulare pe calculator a facut un mare nimic, trantindu-ne in fata documentatia in 5 limbi a aparatelor si lasandu-ne o ora sa o citim, dupa care si-a dat seama ca devine penibil si ne-a lasat sa plecam, nu fara cateva misto-uri la adresa noastra. M-a mancat undeva sa il intreb ceva si sa il testez daca el stia ce scrie si ce nu scrie in manualele alea… Sa mai zic concluzia? Pentru temele de calculator trebuie sa cautam pe internet un document, nu se stie pe ce site, sau sa cumparam ceva, nu se stie de unde. Trebuie sa pregatim acele teme, nu se stie in ce masura si nu se stie ce trebuie sa facem la acel laborator pentru ca tot ce avem sunt calculatoare si aparate foarte sofisticate de masura. Da, intr-adevar, facultatea asta de invata sa te descurci, nu? Daca ei isi baga picioarele in propriile materii, noi de ce n-am face-o?

Pentru analiza algoritmilor imi pare rau, pentru ca am ratat ocazia unei introduceri mai "fine". Un laborator si un curs nefacute la teoria sistemelor se traduce in si mai multe oale sparte in capetele noastre, la o materie si asa mult prea dificila pentru timpul si pasiunea noastre. Cursul de asamblare mi-a facut cat-de-cat impresie buna, desi nu am invatat nimic nou din el. Din pacate am aflat ca mai tarziu se impute treaba si cursul devine inutil si prost predat. O ciudatenie mi s-a parut si faptul ca au fost aduse doua serii in aceeasi sala, care, in mod normal, nu ar fi putut sustine 250 de oameni, dar, noroc cu cei care stiu ca nu au la ce veni sau cu dezertorii la ASE. Iar data viitoare vor veni 3 serii. Amuzant mi se pare (prea multe tampenii ca sa mai fiu ingrijorat) ca insusi profesorul ne-a spus sa nu ne facem probleme pentru aglomeratie pentru ca "lumea nu va veni". Nu as putea sa dorm noaptea cu senzatia ca efortul meu de a invata niste oameni niste lucruri despre care am pretentia sa fie interesante si utile, sa nu valoreze nici macar cat timpul liber al acelora… adica sa imi vad studentii plecand din sala, pe masura ce trec saptamanile, sau, chiar orele (stie lumea despre cine vorbesc, din anul 1). Despre a preda niste lucruri pe care nu exista nici un om in sala care sa le iubeasca nici nu are rost sa mai mentionez pentru ca am observat o capacitate incredibila de a se dezvolta insensibilitatea la om.

Despre ce s-a facut, multe nu sunt de zis. Engleza se vrea la un nivel foarte inalt, cu o profesoara cu foarte mari pretentii ce cred ca vor scadea in timp, cu nume englezesc dar cu un accent ce tradeaza lipsa de engleza conversationala. Nu pot decat sa fiu multumit ca stiu engleza, ca sa nu trebuiasca sa scap vreo rautate la adresa ei. Cel putin e interesanta, iti tine atentia treaza, poate intr-o masura mai ridicata decat orice alt profesor pe care l-am mai intalnit vreodata (imi dau seama cat am dormit cu ochii deschisi la liceu…). Practic, e genul de profesoara pe care nu ti-ai dori-o la… franceza.

In fine, avem curs de filosofie. Seminarul nu l-am prins din cauza sedintei de la Cisco dar mi-a fost dat sa inteleg ca nu am pierdut nimic. Decat o lunga monotonie insirata de o profesoare care, probabil, crezand ca gandeste prea mult, ajunge la concluzia ca e imposibil ca si cei din jur sa gandeasca la fel, astfel ca ne trateaza ca pe idioti. Cursul, in schimb, l-am prins si am si incercat sa fac o impresie buna si sa mai deschid gura cu folos, desi eram de 10 ore la facultate. Interesant nu pot sa spun ca a fost in masura in care nu am adormit, adica nu am considerat eventualele vise mai interesante… Utilitatea este zero pentru ca se straduieste sa abstractizeze conceptele stiind (si lasandu-ne si pe noi sa intelegem, explicit) ca o face pentru ca suntem destepti si obisnuiti cu gandirea rationala, cu orizonturi deschise si minti obosite, iar rezultatul e o… balta de cunostinte care nu se leaga de nimic, care au la fel de mult sens in acea forma ca si in orice alta. Nu i-a cumparat nimeni cartea pe care ne-a aratat-o cu atata mandrie. Ei, din moment ce e profesor doctor inginer (ca, de altfel, toti profesorii nostri)… mai are el si altele si creste probabilitatea de a fi vandut macar una anul acesta. Si, cu ocazia filosofiei, am gasit cea mai urata sala pe care am vazut-o in viata mea in Politehnica. Nu-i public pozele ca mi-e si rusine ca se gaseste asa ceva intr-o facultate cu aproape o mie de calculatoare, cu Internet si la buda, care are ca parteneri toate firmele gigant, de IT, din lume, care a reusit anul trecut sa aduca oameni de la Microsoft, Google si pe CEO-ul de la Intel in salile noastre (cele bune).

Bilant? Pozitiv. Dar, in nici intr-un caz, nu s-a depasit planul.

PS: Pozele din dreapta reprezinta, de sus in jos: Cisco (1+2), Labul de electronica (3+4), cei 4 din 7 oameni de la engleza (5), cursul de PLAS (6), unul dintre oamenii caruia i se datoreaza multe lucruri bune din aceasta facultate (7).

PPS: Scuze pentru proasta asezare in pagina a pozelor, nu credeam ca daca nu le inserez manul, Wordpress-ul mi le va "smuci" in asa un hal… Dar mi-a fost lene sa le mai repar.

Scrise de Ea: A cincea zi: Inca una si ma duc…

Friday, October 6th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Asa… Dimineata trezirea la ora 5:45. Chioara de somn, am transcris ceva la ED (Electronica Digitala) si m-am pregatit de plecare. Afara, o vreme neprietenoasa in ciuda felului in care erau imbracate unele persoane in statie (o doamna purta o bluza subtire si pantaloni trei-sferturi de exemplu), iar eu stateam si ma “ghemuiam” in bluza mea roz-bombon de trening gandindu-ma cu oroare cum m-as fi simtit daca alegeam sa ma-mbrac cu sacoul.

Si am ajuns la laboratorul de SO (Sisteme de operare), laborator pe care trebuia sa-l fac cu proful de la curs. Si am stat, si am stat… si surpriza mare, nu a venit nimeni! In lipsa de ocupatie m-am apucat sa-mi trimit pretioasele cursuri de Java care se gasesc pe intranet (se gasesc si pe o alta adresa care poate fi accesata extern, insa nu s-a obosit nimeni sa ne dea acces…). Intre timp am mai vorbit si cu Andrei aproape 30 de minute la telefon despre ce face el, despre ce fac eu, despre Java si despre cat de mult ne e dor unul de celalalt…

Apoi, dupa niste cumparaturi, pentru mine si o sarbatorita, a venit si momentul adevarului. Proful de SO nu a venit nici la curs… Sarbatorita mea (draga de ea) cred ca banuia ca aveam de gand sa-i iau un mic cadou (un set de manichiura frantuzeasca) pentru ca imi luase o ciocolata Milka. Nu ma asteptam “sa-mi faca cinste” cu nimic pentru ca stiu ce-nseamna sa n-ai cu ce… Asa ca am servit cu ciocolata pe unii dintre cei care asteptau cu noi (doar, doar ‘om face si noi cursul) si am indreptat baietii in directia sarbatoritei ca sa o pupe si sa o felicite (lumea vroia sa ma pupe pe mine, crezand ca e ziua mea :) ). Dupa 15 minute de asteptare inutila, am plecat “in lume” :) cu o alta prietena. Am trecut in revista magazinele de incaltaminte si apoi ne-am dus la libraria Humanitas (de langa Galeriile Romarta, vis-a-vis de WinMarkt) si am stat acolo cel putin jumate de ora. Am vazut cateva titluri interesante pe care mi le-am si notat. De asemenea “m-au fascinat” cartile pentru copilasii prescolari vizand alfabetul, numerele, formele, culorile… Deja ma gandesc cum o sa-mi invat si eu nepotica dupa una din cartuliile astea frumos colorate…

Si iar la curs. De data asta cursul de PLA (Programare in limbaj de asamblare) care a fost cu totul si cu totul dezastruos. De ce?! Pai e simplu de motivat. Respectivul prof (de fapt e asistent) a intrat in clasa, nu s-a prezentat, si-a instalat proiectorul, a constatat ca nu se vede aproape nimic si totusi a inceput sa citeasca dupa slide-uri, ca si cum ar fi vorbit pentru el. Fara pic de entuziasm, fara nici o prestanta, vorbele i s-au succedat monoton, smulse cu clestele parca, facand un efort ca sa vorbeasca. Intrebat daca avem un suport de curs, acesta a raspuns partial logic: “S-a schimbat structura cursului. Va dau schemele trase la imprimanta.” Prima oara cand am intrebat de un suport de curs, raspunsul a fost acelasi. Nevrand sa renunt, de data asta am facut o afirmatie. Cand i-am zis ca toti ceilalti profesori au suportul de curs pus pe internet, a facut o fata de zile mari. Cand am vazut cum a ramas, nu mi-a venit sa cred. Parerea sa nu aiba habar de asa ceva… Afland ca se poate si asa, am convenit sa nu mai scriem nimic pentru ca va pune si el cursul la dispozitia “publicului”. Si au urmat 2 ore de monolog neascultat de nimeni. Mi-e si rusine sa zic ce am facut in timpul acestui curs… am jucat “Vrei sa fi miliardar” pe celularul unei colege (jocul era in italiana asa ca amuzam incercand sa citim intrebarile si sa ghicim raspunsurile). Ca sa nu mai zic de faptul ca proful avea un obicei din a atinge monitorul laptopului cu degetul tot timpul…

Inca un seminar la PLDN (Proiectarea logica a dispozitivelor numerice) si ziua cea atat de “productiva” avea sa fie gata… Hiu! Intr-o sala cat pentru o grupa, eram 2 grupe! Si asa ca am facut prezenta si a urmat “exodul” pe rand: “fetele” din banca a 2-a (eram 4) au plecat primele (macar atata noroc am avut pe ziua de azi). Bineinteles ca printre “fete” s-au mai strecurat si vreo 2 baieti :) ).

Scrise de Ea: Cugetare

Friday, October 6th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Am citit foarte atenta cugetarea si cand am ajuns la final am izbucnit in ras pentru ca m-a prins pe nepregatite :) .

Meritul publicarii acestei cugetari apartine mamei lui Andrei.

Cugetare a filozofului chinez Chang Ying Yue:

Cel care, toata ziua
E activ ca o albina,
E puternic ca un taur,
Munceste precum un cal,
Si care seara se-ntoarce rupt de oboseala precum un caine,
Ar trebui sa consulte un veterinar, caci este foarte probabil sa fie un bou.

Pentru cei tari de inger…

Thursday, October 5th, 2006

Iata poza cainelui care a castigat concursul international de cel mai urat caine din lume.

Inca mai aveti o sansa, sa va razganditi…

Oh, the pain, the horror

Ways to shoot yourself in the foot

Thursday, October 5th, 2006

Dupa cum se spune, "oldies but goldies". Pentru cei din domeniul calculatoarelor, enjoy :)

How do you shoot yourself in the foot:

C
You shoot yourself in the foot.

C++
You accidentally create a dozen clones of yourself and shoot them all in the foot. Providing emergency medical assistance is impossible since you can’t tell which are bitwise copies and which are just pointing at others and saying, "That’s me, over there."

JAVA
After importing java.awt.right.foot.* and java.awt.gun.right.hand.*, and writing the classes and methods of those classes needed, you’ve forgotten what the hell you’re doing.

Ruby
Your foot is ready to be shot in roughly five minutes, but you just can’t find anywhere to shoot it.

PHP
You shoot yourself in the foot with a gun made with pieces from 300 other guns.

ASP.NET
Find a gun, it falls apart. Put it back together, it falls apart again. You try using the .GUN Framework, it falls apart. You stab yourself in the foot instead. (corect!)

SQL
SELECT @ammo:=bullet FROM gun WHERE trigger = ‘PULLED’; INSERT INTO leg (foot) VALUES (@ammo);

Perl
You shoot yourself in the foot, but nobody can understand how you did it.
Six months later, neither can you. (via Andy)

Javascript
YOu’ve perfected a robust, rich user experience for shooting yourself in the foot. You then find that bullets are disabled on your gun.

CSS
You shoot your right foot with one hand, then switch hands to shoot your left foot but you realize that the gun has turned into a banana.

FORTRAN
You shoot yourself in each toe, iteratively, until you run out of toes, then you read in the next foot and repeat. If you run out of bullets, you continue anyway because you have no exception-handling ability.

Modula2
After realizing that you can’t actually accomplish anything in this language, you shoot yourself in the head.

COBOL
Using a COLT 45 HANDGUN, AIM gun at LEG.FOOT, THEN place ARM.HAND.FINGER. on HANDGUN.TRIGGER and SQUEEZE. THEN return HANDGUN to HOLSTER. CHECK whether shoelace needs to be retied.

LISP
You shoot yourself in the appendage which holds the gun with which you shoot yourself in the appendage which holds the gun with which you shoot yourself in the appendage which holds the gun with which you shoot yourself in the appendage which holds the gun with which you shoot yourself in the appendage which holds ..

BASIC
Shoot yourself in the foot with a water pistol. On big systems, continue until entire lower body is waterlogged.

FORTH
Foot in yourself shoot.

APL
You shoot yourself in the foot, then spend all day figuring out how to do it in fewer characters.

Pascal
The compiler won’t let you shoot yourself in the foot.

SNOBOL
If you succeed, shoot yourself in the left foot.
If you fail, shoot yourself in the right foot.

Concurrent Euclid
You shoot yourself in somebody else’s foot.

HyperTalk
Put the first bullet of the gun into the foot of the left leg of you.
Answer the result.

Motif
You spend days writing a UIL description of your foot, the trajectory, the bullet, and the intricate scrollwork on the ivory handles of the gun. When you finally get around to pulling the trigger, the gun jams.

Unix
% ls
foot.c foot.h foot.o toe.c toe.o
% rm * .o
rm: .o: No such file or directory
% ls
%

Paradox
Not only can you shoot yourself in the foot, your users can too.

Revelation
You’ll be able to shoot yourself in the foot just as soon as you figure out what all these bullets are for.

Visual Basic
You’ll shoot yourself in the foot, but you’ll have so much fun doing it that you won’t care.

Prolog
You tell your program you want to be shot in the foot. The program figures out how to do it, but the syntax doesn’t allow it to explain.

Ada
After correctly packaging your foot, you attempt to concurrently load the gun, pull the trigger, scream and shoot yourself in the foot. When you try, however, you discover that your foot is of the wrong type.

Assembly
You try to shoot yourself in the foot only to discover you must first reinvent the gun, the bullet, and your foot. After that’s done, you pull the trigger, the gun beeps several times, then crashes.

370 JCL
You send your foot down to MIS with a 4000-page document explaining how you want it to be shot. Three years later, your foot comes back deep-fried.

Python
You try to shoot yourself in the foot but you just keep hitting the whitespace between your toes.

Scrise de Ea: A patra zi: “Stiinta Calculatoarelor” din Galati e la pamant?!

Thursday, October 5th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Nu pot sa nu scriu cateva randuri despre ceea ce ma framanta de cand am intrat la aceasta facultate. Aceasta facultate care m-a ales pe mine si nu eu pe ea…

Nu am ales-o eu, pentru ca nu aici as fi vrut sa-mi “irosesc” 4 ani din viata, insa nu am avut incotro din motive meschine, usor de dedus. Dar nici asta nu ma mai deranjeaza pana la urma. Ce sa-i faci?! Vorba zicalei: “Ai intrat in hora, acuma joaca!”. Ce ma framanta e diferenta dintre calitatea invatamantului practicat aici si cel de la “Automatica si calculatoare” din Bucuresti. Ei sunt slaviti, iar noi suntem improscati cu noroi. Chiar azi un profesor ne-a zis ca acolo se invata “pe bune”, ca sistemul de notare pune accent pe teme, pe proiecte si pe activitatea de la laborator (precizand ca acesti studenti sunt ocupati tot timpul, chiar si weekendul si ca de muncit nici n-ar fi vorba), neuitand sa sesizeze faptul ca studentii de la Galati trec prin facultate “prea usor”. Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre cele spuse de respectivul profesor pentru ca nu ar schimba cu nimic situatia din “ograda” mea de la Galati.

Indignarea mea are alta sursa. Bine, bine… daca vezi ca la altul e mai bine, de ce nu facem si noi asa?! Si cine sa dea studentului teme si proiecte?! Studentul?!

“Ca la noi nu se respecta regulile…”. De ce nu se respecta regulile?! Ca sa-si mai ia cate un profesor vreun laptop, sa-si mai plateasca rata la Logan?! De ce?! Le e frica ca or sa se lase prea multi de facultate?! Ca nu o sa mai aiba cui preda?! Sunt tot felul de interese la Galati. Asta e adevarul. Avem prea putini profesori care mai au entuziasm si reusesc sa te faca sa te duci la curs de drag.

Poate ca intra-adevar la Bucuresti e numai miere si lapte si la noi “miroase”… Vina e de ambele parti. Recunosc ca am si colegi care vor sa copie si sa ia si note mari. Sau care vor “sa-si traiasca viata” si prin asta inteleg sa aiba un job de 8 ore si sa dea “darul” la examene sau sa copie prin cele mai “originale” metode la care nici cu gandul nu ganditi (microfoane minuscule in urechi sustinute de fire trecute prin urechea gaurita special pentru acest “eveniment”… si bineinteles firele vopsite de culoarea pielii!!!)

Da… am ramas cu un gust amar. Sa am un an universitar bun!

Modele de management

Thursday, October 5th, 2006

Nu am putut sa rezist tentatiei de a publica aceasta. Creditul revine mamei mele, iar dreptul de autor… cui se simte :)

Modele de management

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci.
Vinzi una si cumperi un taur.
Cireada se inmulteste iar economia prospera.
Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci.
Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte
cit pentru patru.
Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci.
Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de
zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca
de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii,
numite Cowkemon, si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca
100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga
singure

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci.
Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt.
Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci.
Le numeri si afli ca ai 5 vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.
Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de
vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine.
Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci.
Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si
arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi
bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte
5, dai faliment si dai vina pe bou.

Another day in paradise

Tuesday, October 3rd, 2006

E atat de evidenta incat devine aproape batatoare la ochi diferenta dintre inceputul de an intai, de acum un “veac”, si inceputul de ieri si de azi. Parca toate autoritatile supreme au grija sa ne menajeze neuronii nestresati, inca sub inertia vacantei, sa ne simtim ca suntem studenti intr-o facultate… facultativa. Si pentru ei, deopotriva.

Asa ca, luand-o incetisor, incetisor, am facut si deschiderea diminetii cu o trezire de la 6:30 ca nici o (sau nicio?) alta de pana acum, simtindu-ma intr-adevar ca un student, prins in mrejele… statului si privat de libertatea de a alege, pana la varsta la care voi avea capul destul de bine infipt intre umeri pentru a alege. Oricand ar fi aceea, dar nu acum. A propos, dimineata, dusul cald/fierbinte e mult mai inviorator decat unul rece si inviorator prin definitie, deoarece in timpul noptii temeperatura corpului scade si astfel vine si starea de somnolenta si dormim bine. Daca, insa, dupa trezire, temperatura corpului nu e crescuta fortat, prin gimnastica sau un dus cald, vom pastra inca vreo 2-3 ore acea stare de somnolenta. In plus, afara tot frig este si e ultimul lucru pe care ti-l doresti atunci cand trebuie sa te misti.

Am mai facut cunostinta cu un profesor si un curs: analiza algoritmilor. Cineva ne-a spus ca acesta e cel mai bine predat, datorita profesorului, si cel mai util curs din aceasta facultate, datorita subiectului. Si, chiar daca nu as fi stiut aceasta, tot as fi fost dispus sa dau multe sanse si sa ma astept doar la ceea ce stiu ca primesc. O parere, in afara de cea cum ca mi s-a parut ceva mai mult decat ok (are potential, sa vedem daca nu s-a saturat sa-l aplice, de atatia ani) inca nu pot sa-mi fac, dar vor fi multe si detaliate pareri la sfarsitul semestrului. Stiu ca nu intereseaza pe nimeni detalii de genul proportiilor din care se calculeaza nota sau in ce fel se face laboratorul, dar sunt curios daca va reusi sa exceleze la toate capitolele. De acolo de unde stiu ca se poate, ma astept si eu la mai mult.

Facultatea, per ansamblu, s-a trezit, in sfarsit, la viata, cand si-au revenit si cei retinuti din cauza cazarilor prost facute si prea “pe fatza” alterate neregulamentar, cand au ajuns in Bucuresti si cei care credeau pe buna dreptate ca lunea nu se face scoala, in fine, cand au inceput sa vina si profesorii.

Dar totul e aproximativ si relativ (la superior). 2 laboratoare, cu ambele semigrupe, nu s-au facut, desi multi si-au rupt din inima si din somnul de dupa amiaza pentru a fi prezenti.

Ma intreb daca si la anul 1 sunt aceleasi fenomene, pentru ca entuziasm exista si mi-ar parea rau sa fie stins chiar de catre profesori. Cand mai apuci sa vezi lume inghesuita la secretariat, si optimista, care nu baga in seama replicile nesimtite ale secretarelor, mai multi oameni adunati in fata salilor de seminarii decat par ca ar putea incapea inauntru, cand mai vezi oameni grabiti sa ajunga la facultate si sa-si gaseasca salile prin acel labirint 3D, in afara zilelor de examen, cand toti vaneaza locurile strategice?

Iar alte noutati ar fi ca avem mai multe “kiosk”-uri cu ziare si mancare, un BCR in interiorul facultatii (ca un BRD si un Raiffeisen nu ajungeau), o multime de calculatoare noi (sa vedem…), reteaua wireless in extindere in Rectorat si pe afara, ceva imbunatatiri de imagine prin Regie, un bar in renovare, o biblioteca impozanta dar in constructie de prea multi ani si preturi ca o functie crescatoare de gradul intai.

Politehnica Bucuresti e vie si plina de oameni increzatori, iar altii capabili dar care nu vor sa o arate intotdeauna. Merita sa mergi pentru ca, la urma urmei, oamenii sunt cea mai importanta lectie, cea mai interesanta noutate si au cea mai captivanta evolutie.

Un an perfect!