Archive for the 'Computer Science' Category

Live Blogging la Cisco Expo 2007

Wednesday, May 9th, 2007

Anul acesta la Cisco Expo s-a vrut “live blogging”, pe blogul de la CiscoBridges. S-a pus un laptop in hol si oricine se putea apuca sa scrie posturi pe acel blog (de fapt cred ca inca se poate… Alex, scoate inregistrarea userilor :P )

Nu cred ca a mers asa cum se asteptau cu totii, nu prea a fost nimeni entuziasmat ca poate sa scrie ceva, invitatii nu s-au inghesuit la laptop decat atunci cand a cazut DNS-ul de la UPC si toata lumea vroia acum IP-urile de pe unde aveau e-mail-ul :) . Totusi, au fost cativa care s-au ocupat cu spor de articolasele scrise pe apucate, prin salile de prezentari, pe hol sau pe unde puteau sta pe vine si printre ei m-am numarat si eu, desi nu am venit cu aceasta intentie, initial exprimata de Mikutzu care, a propos, a cam tras chiulul la capitolul asta :)

Ce a iesit puteti vedea aici (link).

Articolele mele sunt despre:

Cisco Unified Communications Solutions for the SMB

Metropolitan Outdoor Wireless

Design and Implementation of Secure and Reliable Networks

Nu le postez si aici pentru ca nu cred ca ar interesa pe cineva care nu a avut nico legatura cu CiscoExpo. Le gasiti la CiscoBridges.

Dependenti de Internet, la priza cu voi!

Friday, May 4th, 2007

Conform articolului de aici (link), China venit cu o idee nici noua si nici ne-ingrijoratoare ci doar cu meritul de a nu mai fi fost folosita pana acum la asa ceva, de a trata dependentii de Internet: socuri electrice.

Lasand faptele la o parte, nu pot sa inteleg de ce dependenta de Internet e mai mare intr-o tara ca China, unde, sa fim seriosi, nu e cea mai mare densitate de utilizatori si pe kilometru patrat, unde regimul politic oricum nu permite accesul la informatie (vezi povestile cu Google si Wikipedia) ca in restul lumii si unde populatia e preponderent formata din muncitori. Sau in SUA sunt considerati deja bolnavi incurabil?! Sau nu sunt considerati bolnavi?!?!

In fine, imi “place” si faptul ca cel care a fost pus sa se ocupe de acest “tratament” e cercetator militar care a tratat dependentii de heroina. Pe de o parte heroina e o nevoie a organismului iar Internetul e a creierului, iar pe de alta, nu cred ca vreau sa ma gandesc pe ce fac “cercetatorii militari” chinezi experimentele…

Pe mine ma cheama Linux

Monday, April 30th, 2007

Pentru ca in ultima vreme am inceput sa frec (in sensul productiv…) Linuxul ceva mai mult decat in perioadele cand stricam ceva in el si il lasam acolo sa zaca vreo 2 luni pana aparea o noua versiune care sa-mi dea motiv sa-l reinstalez, merita atentie si reclama urmatoare, cred ca cea mai ciudata pe care am vazut-o pana acum la un produs software (sa nu uitam si cele din seria Mac vs PC )

Enjoy.

Carnitza tanara

Tuesday, March 6th, 2007

Adica noile interviuri pentru CCNA1, de la Academia Cisco.

Iarasi oameni timorati, iarasi oameni ciudati, cativa care mai-mai sa isi ceara scuze ca au ajuns la interviu, dar si multi foarte entuziasti. Mai putin decat in primul semestru de facultate, ce-i drept, insa cei mai entuziasti au ramas tot studentii, poate putin dezamagiti de ceea ce le ofera facultatea. Poate putin spus.

Mai mult decat data trecuta s-au evidentiat cei cu adevarat experimentati (nu neaparat persoane juridice) care iti lasa impresia ca vor sa se apuce de CCNA1 de plictiseala. Oamenii care dupa 15 ani de munca in retelistica vin sa se apuce de un curs de la zero iti lasa prima oara o impresie buna, de genul “uau, uite ce cunoscuti am ajuns” dupa care te pun pe ganduri daca iti pui problema de ce au venit la nivelul cel mai de jos? S-au plictisit si vor sa para ca fac ceva care sa nu le streseze neuronii? Vrei sa ai un astfel de om in clasa? Ar avea el nevoie de tine la nivelul asta? Oamenii entuziasti se impart in cei care au o adevarata pasiune pentru ceea ce vor sa faca, iar de asta iti dai seama usor, pentru ca experienta lui nu conteaza, si oamenii care dupa o jumatate de viata de lucru in domeniu stiu sa epateze si sa para entuziasti cand, in realitate, ei vorbesc despre lucrurile de rutina pe care le-au facut ani de zile si poate ca nu le-au gandit decat o scurta perioada dupa angajare.

O replica des intalnite este “vreau sa imi iau o certificare” si se intalneste numai la cei care au un trecut cat-de-cat relevant in retelistica (sau in IT, mai general), niciodata la incepatori. Cei care vin in contact cu noi si cu ceea ce facem noi pentru prima data sunt fie cei care incearca marea cu degetul, fie cei care chiar vor sa invete si iti spun cu cea mai vesela voce ca nu au nici cea mai mica idee despre cum functioneaza echipamentele de retea, ca nu stiu de la ce vin initialele celor n-shpe mii de abrevieri, dar “uite ca stiu asta si am incercat sa fac asta”… oameni care vor sa evolueze. Din experienta, cei care vaneaza doar o certificare trebuie sa iti puna un semn de intrebare dupa ce vorbesti cu ei… de ce au nevoie de un document daca experienta lor se intinde pe atatia ani, atatea arii de expertiza si atatea continente? Acestia sunt oamenii pentru care experienta vorbeste doar prin ei, nu si de la sine. Care sunt problemele cu care se confrunta ei? Pentru ca, atat plictiseala cat si eventualele probleme la nivelul deschiderii lor, capacitatii si vointei de asimilare, vor deveni in foarte scurt timp problemele tale, daca pui pasiune si o mica vointa de a face lucrurile cat de bine cu putinta in munca ta.

Partea cu problemele pe care le iei asupra ta imi aminteste de bancul:

- Tata, vreau sa divortez. Am o problema: sotia mea e virgina.

Tatal, dupa un moment de gandire:

- Apoi, fiule, ce nu le-a trebuit altora nu ne trebuie nici noua.

The Sum of All Fears - Part trois - POO #1/6

Monday, February 26th, 2007

Atat pentru mine cat si pentru cei care vor mai incepe aceste materii si cei care cauta pe Google tot felul de informatii despre materii si profesori si ajung aici, am sa discut pe larg semestrul care tocmai s-a terminat.

Tineti cont ca sunt mai incisiv decat de obicei pentru ca am ocazia sa vad finalitatea acestor cursuri si a efortului de a fi trecut prin ele. Voi nu trebuie sa le incepeti cu aceasta atitudine pentru ca nu exista nimic fara parti bune. Si doar pentru ele ati venit aici.

Din materiile din semestrul al doilea, anul doi, de la facultatea de Automatica si Calculatoare, sectia (sau ce-o fi… ) Calculatoare:

POO (Programare Orientata Obiect) - Prof. Florian Moraru

Sau “poo”, pronuntat ca in engleza. Daca dupa un semestru de C mai-marii au considerat ca avem nevoie de o pauza in care sa nu mai exersam skill-urile programatorice (noroc cu C#-ul de la Microsoft din vara), acum a revenit, deloc in forta si absolut deloc spectaculos. Initial prinsesem o discutie intre profesori in care se stabilise ca, odata cu restructurarea anilor si materiilor, sa schimbe si continutul cursului de POO, astfel incat sa invatam si C++ si Java. In stilul nostru, clasic si totodata etern, nu s-a schimbat nimic si am ramas doar cu Java.

Cursul a fost unul care a filtrat de la sine studentii entuziasti care participau la inceput. Cate unul, cate doi, cate trei, (cate eu), au inceput sa nu-l mai frecventeze, pentru ca nu faceai decat sa scrii cod orbeste, de pe tabla, pe alocuri gresit, puteai sa pui intrebari dar nu prea ti se raspundea si, in fine, ramaneai cu sentimentul ca daca ramai acasa si, in loc de 3 ore, citesti 30 de minute dintr-o carte chiar si a unui obscur profesor american, ramai mai castigat. Exista o carte, suport de curs, distribuita si ca pdf, dar care nu sunt decat spicuiri ale lui “Thinking in Java” a binecunoscutului Bruce Eckel. Spicuiri facute fara prea multa atentie, cu accentuari asupa elementelor nesemnificative (deja-vu Lb romana… liceu…) si explicatii sporadice acolo unde ai avea nevoie de mai mult; nu lipsesc si frazele lipsite de sens sau continut. Acum stiti de unde sa invatati. E recomandabil ca, totusi, macar o data la doua cursuri sa aruncati o privire pe notitele cuiva, macar pentru a avea o idee despre stilul profesorului, pentru ca exact aceasta va urmari si la examen, si in temele de laborator. Chiar daca stii mai mult si mai bine, keep it simple pentru nu ca vrei sa ai de dat explicatii indelungi despre ce si cum ai vrut sa faci intr-o bucata de cod scrisa pe hartie. Nu prea aveai cum sa ramai in urma cu materia pentru ca exista si…

Laboratorul, care vrand-nevrand, este cel care ne-a tinut pe linia de plutire si datorita efortului minimal pe care l-am depus acolo am ajuns sa stim (ceva) Java. Doua ore in ziua de dinaintea laboratorului sunt de ajuns pentru a stapani bine cam tot ce e interesant si deductibil. Exista variante vechi ale laboratoarelor prin retelele p2p si merita atentie deoarece multe se repeta. Laboratorul este tinut tot de profesor, dar sa nu te astepti sa ai parte de asistenta de specialitate in timpul lui: gasesti un fisier .txt cu subiectele si timp de doua ore te descurci cum poti si cum stii ca sa rezolvi acele probleme. De multe ori prea putine, de multe ori prea multe probleme, astfel ca notele de la laborator au fost foarte colorate pentru toata lumea. Daca grupa e ceva mai mare, vor sta si cate doi la un calculator, practica incurajata cam la toate laboratoarele din facultate pentru ca o echipa de doi nu e nici prea mica pentru a se impiedica de lapsusuri si nici prea mare pentru a se impotmoli in discutii. La POO, insa, trebui sa fii pregatit ca la o echipa de doi sa para ca lucreaza amandoi, iar cand spun sa para ma refer strict la cel care scrie la tastatura, pentru ca nu exista niciun mod prin care, mai apoi, sa convingi sursa notei ca au fost doua creiere si nu unul. Notarea e foarte subiectiva si, in stilul claselor primare, nu ti se zice nota. Dar poti sa tragi cu ochiul. Programele poti sa le arati pe scurt ca functioneaza, nu se uita nimeni la cod, si daca iti merge destul de bine gura poti sa treci si peste rulare si peste cod, chiar si peste un program nefacut.

Examenul se da pe hartie si, de regula, ti se da ceva destul de mare de facut incat sa nu ai timp sa testezi ceva pe calculator. Scrie cat poti, tranteste cod cat mai stufos, fa cate clase poti sa imaginezi, comenteaza codul caci un comentariu va spune ceea ce SIGUR face o bucata de cod, chiar daca nu face. Eu am scris 7 pagini de cod care au fost corectate in mai putin de un minut. Spuneti-mi voi ce a contat aici.

Se lucreaza cu Java 1.4 deci daca inveti de capul tau ai grija de unde. Nu te astepta sa ai auto-complete, dar te poti descurca cum stii: vii cu softuri de acasa, hackuiesti contul de administrare, vii cu laptopul. Impresia nu e una grozava. Dezinteresul e foarte mare, aproape palpabil. Trebuie, totusi, sa iti dai silinta sa treci peste prejudecatile cum ca o materie prost predata e si o materie inutila. Ai ocazia sa inveti ceva util si cautat si daca cel care e platit (mult) sa o faca nu isi face treaba, tu incearca sa ti-o faci pe a ta si sa folosesti cu cap acel timp petrecut acasa, din timpul cursului.

De ce Windows Vista nu e Mac OS X

Thursday, February 8th, 2007

E amuzant de urmarit chiar daca nu va intereseaza subiectul :)


Instalare Windows Vista

Saturday, January 20th, 2007

A durat aproximativ o ora. Adica ar fi durat o ora in mod normal. Modul anormal e descris mai jos.

“In-ce-pe, in-ce-pe!!!” cu boot-are.

 

Unul dintre foarte multele ecrane din timpul instalarii, care nu spun absolut nimic desprea ceea ce se intampla, in realitate. Daca ceva merge prost, nu stii pe cine sa dai vina, eventual primesti un mesaj de eroare pe care, daca-l cauti pe internet, gasesti ca se potriveste la atatea situatii ca si cheia de la dulap.

Am si eu mandria mea. Si serialul meu.

 

Bineinteles.

 

Adica “vrei sa-l pui peste ala sau langa?”.

 

Foarte draguta interfata de management al partitiilor. Poate ca ar fi trebuit sa o folosesc pe asta in loc de ….

 

Merge, merge…

 

Pana cand nu mai merge. Nu aveam decat vreun giga liber pe C: (C:-ul XP-ului). Nicaieri nu am fost anuntat de faptul ca am nevoie de SPATIU ca sa instalez un sistem de operare in afara spatiului de pe partitia pe care aveam de gand sa-l trimit. Nici installer-ul nu s-a sinchisit sa faca o verificare tampita care macar sa imi spuna Error 0xff0f04043 inainte de a porni instalarea. Nu, nu se poate, Microsoft nu crede ca exista oameni fara spatiu pe C:. De fapt nu crede ca exista oameni care sa nu vrea sa instaleze VIsta pe C:, in locul oricarui alt produs renegat, cum ar fi XP-ul. Asa ca am iesit si am sters manual mizeriile pe care apucase sa le copieze (cica “any changes that were made to your computer during the installation process will not be saved”). Si am intrat aici:

 

Adica in partea anormala. Unde am stat 4 ore ca sa mut un spatiu liber de la capatul unui hard, la inceputul lui.

 

In fine, dupa o masa de pranzi si apusul soarelui…

 

Vine si un loader urat.

  

Si un scandisk mai urat decat al XP-ului dar care scrie mai multe chestii, ca si cum utilizatorul ideal de windows ar fi cel care chiar intelege ce apare acolo pe ecran.

Loader, Linux killer.

 

Wizard…

 

…pentru…

 

…tonti.

 

Propaganda.

 

Ecran de login.

 

Ecran de startup, la care m-am gasit de multe ori intorcandu-ma atunci cand nu gaseam chestii foarte evidente, cum ar fi setarile de securitate.

 

Uraa.. avem si inregistrare.

 

Multumesc de multumiri.

 

Alta propaganda, adica ce frumoasa e viata cand iti inregistrezi windowsul.

 

Dar urmeaza si activarea.

 

Iarasi, de parca utilizatorul ideal de windows ar sti diferenta dintre activare si inregistrare. E perfect macar ca nu cere niciun fel de date in plus in niciuna dintre situatii.

 

Se coace.

 

Si, pentru prima oara in viata mea, vad si fac o activare de Windows. O lacrima din colt nu ma lasa sa scriu mai mult…

Emotii…

Vor urma si parerile dupa vreo 2 saptamani.

Hai si o imagine in splendoare:

Greu cu regula de trei simpla

Friday, January 19th, 2007

Eu l-am tras cu 10mbiti/s, ceea ce inseamna ca am… GPRS?

Experienta cu iGO 2006

Friday, January 5th, 2007

iGO (sau i-Go) este un soft de navigatie GPS. Cu alte cuvinte, daca ai aparatul care stie sa primeasca semnalele GPS de la sateliti, un soft este ceea ce ai nevoie pentru a-ti converti fluxurile numerice primite intr-o forma prietenoasa, cum ar fi o pozitie, o directie, vecinatati, viteza, altitudine, pe o harta.

Pentru cine nu stie, GPS-ul functioneaza in felul urmator (sariti mai departe daca stiti :) ): exista o retea de minim 24 de sateliti activi, distribuiti simetric pe orbita Pamantului, la o inaltime de aproximativ 17000 km. Un punct de pe sol (cu GPS receiver) primeste date constant de la acesti sateliti. Din moment ce punctul de pe sol nu emite, el trebuie sa stie sa interpreteze acele semnale. Mai exact, el trebuie sa stie unde se afla toti acesti sateliti, ca sa stie in ce fel va trebui sa intepreteze datele primite de la acestia. Pozitia o va calcula prin triangularizare si de aceea va trebui sa tina cont de intarzierile semnalelor receptionate. Adica are de calculat 4 necunoscute (3 coordonate spatiale si timpul) deci numarul minim de sateliti pe care trebuie sa ii “vezi” pentru a te localiza pe harta, este 4. Spun ca trebuie sa ii “vezi” pentru ca acolo unde ochiul tau nu vede, nici satelitul nu “bate”, deci poti perde temporar semnalul in tronsoanele dintre blocuri sau chiar si cand treci pe sub un pod. Totusi, nici noaptea si nici ceata sau norii nu au efecte negative asupra semnalului.

Un avantaj important al faptului ca GPS contine “G” in el (Global) este si faptul ca oriunde te-ai afla, nu esti in niciun fel dezavantajat de semnalul pe care il primesti. Satelitii, fiind distribuiti uniform, iti ofera aceeasi sansa de a avea vizibilitate oriunde. Daca satelitii ar fi apartinut anumitor state, in mod sigur Romania nu ar fi beneficiat de niciunul, iar Germania ar fi avut 24 doar ai ei.

In fine, iGO furnizeaza harti si o multime de alte optiuni utile. In primul rand, e important de mentionat ca astfel de harti sunt gandite pentru reteaua de strazi si autostrazi, nu pentru locurile accesibile pietonilor. Poate sa iti calculeze rute, sa le recalculeze in cazul in care te abati de la traseul stabilit de el, stie sa te atentioneze inaintea tuturor intersectiilor, cunoaste limitarile de viteza dar, din fericire, poti sa dezactivezi notificarile de genul “ati depasit viteza legala” sau “mergeti pe contrasens”. Ca sa fie multumiti si est-europenii.

Romania poate parea, la o prima vedere, suprinzator de detaliata in harta lui iGo. Toate orasele medii si mari sunt detaliat reprezentate, cu strazi si stradute, plus toate numerele de pe ele. Suprinderea creste si mai mult, dar in directia opusa cand iti dai seama ca tot acest detaliu este cuprins intr-un fisier de 7 MB. Pardon, suprinderea intervine cand vezi ca harta Frantei are 180 MB. Deci, oricat de bine am sta… in fine, de retinut ca restul lumii nu sta, ci merge inainte. Pentru soferul obsnuit cu drumurile noastre, iGO poate sa fie de multe ori dezorientat, pentru ca el nu poate sa conceapa faptul ca pe acolo pe unde nu e drum, romanul poate, totusi, sa treaca. Astfel ca, o fundatura pe harta lui poate fi o straduta terminata cu un petic de pietris batatorit deja de zecile de masini care trec pe acolo zi de zi. Cum, ala nu e drum? De asemenea, bagatul picioarelor in tot ceea ce se adreseaza Romaniei se vede si aici, hartile nefiind ajustate fin, manual, pentru corectia erorilor, existand o sansa ca din cand in cand sa te trezesti ca, de fapt, mergi pe straduta paralele din dreapta, nu pe cea de sub roti. Mi se pare amuzant faptul ca Bulgaria, spre exemplu, are o harta de numai 240 KB, ceea ce pentru un strain ar parea dovada ca nu te poti rataci intr-o astfel de tara. Dar de asta au grija bastinasii. Pentru Macedonia cu ai ei 74 KB se poate scoate direct un pliant.

Una peste alta, softul e destul de bun si se mai si lucreaza constant la el, la imbunatatirea erorilor de pe harti si la cresterea detaliilor. Din cate am inteles, se va lansa o versiune care va putea instiinta soferii de prezenta radarelor dar ma indoiesc ca Politia romana are o evidenta a radarelor publica intr-o baza de date mondiala, actualizata in timp real. Adevarata imbunatatire pe care as vedea-o in viitor ar fi dotarea tuturor taxiurilor cu astfel de aparate, ca sa afli de la inceput si distanta si costul pana la destinatie, dar asta ar necesita nu numai o investitie mare ci si o mare munca de convingere a soferilor de taxi care vor afla intr-un final ca nu pot inlocui algoritmul lui Dijkstra pentru calcularea rutelor cu algoritmul “mancatz-as banii” 2007…

The nVIDIA way of being priceless…

Saturday, December 30th, 2006


Dap, sunt fan nVIDIA :D