Mai intai, pentru cine nu are rabdare, pozele sunt aici.
Pentru restul, multumesc pentru rabdare.
Vacanta mea a fost lunga si prea putin bogata in evenimente. Pentru ca nu am facut practica, am intrat in “vacanta” inca de la sfarsitul lui iunie. Si cum am avut grija sa iau toate examenele, m-am scutit de drumuri inutile la facultate. Altadata as fi fost foarte entuziasmata de atata timp liber pentru ca aveam cu cine-l petrece…
Acum insa n-a mai fost asa. Prietenul meu (de fapt e mult mai mult decat “prietenul meu”, dar hai sa-l numim asa) a fost plecat mai toata vacanta (pana la inceputul lui septembrie nu cred ca ne-am vazut mai mult de 2 saptamani de cand incepuse vacanta). Si ce-i mai trist e ca de-acum incolo asa va fi.
Si am avut 2 perioade: una de “zel” in care m-am pus sa invat C#, HTML(stiam doar chestiile de baza), CSS, un pic de Javascript si una total opusa de “fata de casa” in care stateam mai tot timpul pe la bucatarie (ajutand-o pe mama), incercand sa stau cat mai departe de calculator. Perioada din urma s-ar putea numi si faza de “negare”.
Insa toata vara nu m-am gandit decat la un singur lucru: sa ma duc la Bucuresti, la Andrei. De cand intrase la facultate imi povestise atat de multe despre locurile unde locuise, despre oameni, parcuri, localuri (KFC in speta 
:)), despre toate locurile pe unde isi imaginase ca o sa se plimbe cu mine, despre toate lucrurile pe care vroia sa mi le arate. Iar eu vroiam sa le vad nu atat pentru ca mi se pareau extraordinare, ci pentru ca el isi dorea atat de mult sa le imparta cu mine.
Prima zi, vineri
Deci dupa multe amanari si deznadajduiri, ajunsa la limita disperarii, am plecat spre Bucuresti vineri (08.09.2006) cu rapidul de 09:20. Bineinteles am fost condusa de cumnatul meu (doar nu era sa car eu bagajul (care era bineinteles 30% plin cu schimburi si cosmetice inutile)!!!). Peisajul (care peisaj?!) e unul foarte monoton si cum aveam 4 ore de mers cu trenul incepusem sa ma plictisesc. Dupa ce mi-am mancat covrigeii si am citit ce ma interesa din Jurnalul National, mi-am indreptat atentia spre vecinul din fata (barbat de 30-31 de ani) care isi ducea fetita de 4 ani jumate la spitalul din Berceni. Fetita era tare dulce asa ca am intrat in jocul ei. Vorbea cu toata lumea din vagon si era foarte politicoasa si atasata de “taticul ei”. Nu am scapat fara sa fac vreo 2 pagini de caiet dictando de “bastonase”… Tatal era si el ok, asa ca am conversat pana cand am ajuns in Gara de Nord. Ma intrebase la un moment dat daca sunt din Bucuresti, deoarece nu mai fusese cu metroul si nu stia cum sa ajunga in Berceni.
Si am ajuns. Panica totala! Am ajuns cu 10 minute mai devreme!!! Si mersesem cu rapidul! I-am oprit pe tata si fiica cu mine ca sa le dea cateva indicatii Andrei. Dupa mai multe bipuri, ma suna Andrei si-l vad in fata mea. Imbracat asa cum imi imaginasem (cu tricoul rosu care-i sta asa de bine si cu pantalonii trei-sferturi bej), venea sub forma Fat-Frumosului calare pe metrou de aceasta data… In drum spre metrou fetita (Ancuta) remarcase ca “baiatul ala” are ochelari, la care eu i-am zis ca ne potrivim si mandra a inceput sa zambeasca pe sub mustati… Agatata de mana mea, am luat-o in fata baietilor. Ne-am despartit repede deoarece trebuia sa ia un alt metrou. Mi-a parut rau sa ma despart de Ancuta. Poate o sa o mai vad.
Fericita. De-abia ajunsesem si deja aveam totul. Nimic nu lipsea. Mai trebuia doar sa ajungem “acasa”. Acasa inseamna un apartament cu o camera, foarte dragutel (mi-a placut tare mult baia )), cu suficient spatiu pentru cele doua persoane care locuiesc de regula acolo. Am mancat rapid vreo trei bucati de pui pané (mie imi plac alea fara oase, lui Andrei ii plac cele cu oase), am mai stat un pic si ne-am dus la cumparaturi deoarece in frigider sulfa vantul (deh… baieti…) si mai trebuia totusi sa mancam si acasa. Si am mers o statie pana la Cora Lujerului unde nu mai puteam sa ies din raioanele de ingrijire intima. M-am limitat totusi la 2 geluri de dus si o lotiune demachianta. Si asta pentru ca Andrei ma zorea sa iau ce vreau, pentru ca altfel luam si mai putin. Si ne-am uitat, si ne-am uitat… la un moment dat ma gandeam cum de are Andrei atata rabdare sa se uite peste tot, ca sa nu mai vorbim ca trecuse ceva timp si noi tot nu cumparasem de mancare. Ne-am luat mancare pe saturate, ca sa nu fim nevoiti sa trecem prin asta in fiecare zi. Am ajuns acasa (cu metroul) la 19:00 (plecasem la 13:30) , am papat (oua, rosii, branza) si ne-am indreptat spre pat.
Am vazut primele 2 episoade din sezonul 2 din Desperate Housewives, am baut bere, mancat seminte si…etc. Ne-am culcat la 00:00 si am avut un somn tare ciudat, pentru ca aveam senzatia ca dorm si sunt treaza in acelasi timp. Oricum, amandoi ne-am trezit binedispusi si optimisti.
A doua zi, sambata
Ne-am trezit mai devreme insa am lenevit pana pe la 08:00. S-a materializat si micul dejun (pate, icre si supa de ciuperci), am frecat menta pana pe la 13:00 si ceva cand am plecat in Mall Plaza Romania. Afara era cam innorat insa am luat-o incetisor pe jos. Nu asa imi imaginasem eu drumul spre mall. Era doar mult praf. Pe scurt: Beauty Shop (cumparat rimel 18ron de la Maybelline, testat parfumuri scumpe, vazantoare nice), Bamboo (cumparat prostii pentru familie), chiorat prin Body Shop (cumparat alte prostii pentru par), dezamagita de Swatch, Zara, Cellini (scumpe si urate), T!nar, Jolidon (foarte scumpe, intentii de a cumpara un sutien, renuntat la intentie), alte magazine. Si dupa ce am intrat in aproape toate magazinele si ma plictisisem de atatea preturi absurde si de-acum de-a dreptul indecente, oaza de fericire a aparut sub forma pranzului la KFC-ul de la etajul 2. Inainte de a ne indrepta spre mult ravnita masa, ne-am intalnit cu un coleg de-al lui Andrei, pe care-l cheama tot Andrei si baietii au schimbat impresii despre Titan Quest in timp ce eu ma “agatam” cu ochii de tavan, prefacandu-ma interesata de arhitectura mallului. Andrei e disperat dupa KFC. Asa ca ne-am luat doua portii de crispy strips (cate 5 de fiecare, portii mari de cartofi si suc). De foame ce imi era am mancat in acelasi timp cu Andrei. Intr-adevar, abia atunci am inteles de ce imi tot spunea ca o sa ma ingras la Bucuresti… Nu puteam sa ocolesc baia (mai ales dupa sucul baut!) asa ca am fost tare fericita sa realizez ca poti sa te duci la o toaleta publica fara servetele nazale pe post de hartie igienica!!! In Galati nu plec de-acasa fara servetele in geanta pentru ca cele mai multe toalete publice au ramas ca pe vremea lu’ bunicu’: fara sapun lichid, fara hartie igienica, fara uscator si chiar mai mult… fara igiena!!! Nu de multe ori mirosul din asemenea toalete te face sa nu te mai intorci in locul respectiv… Tot in Mall ne-am uitat si prin Diverta unde m-am distrat racolind printr-o multime de plusuri (preferata mea era o rata galbena foarte pufoasa pe care o strangeam de gat) si am urmarit un trenulet ce mergea pe sine… ce frumos… as fi vrut si eu asa ceva cand eram mica. De fapt… as vrea si acum unul! Si am ajuns si la standurile de carti, unde m-am uitat la niste carti de autoeducare. Una clasifica barbatii in mai multe tipuri si spunea ce sa-i gatesti fiecarui tip de barbat. Bineinteles ca am inceput sa-i citesc lui Andrei cu glas tare tocmai pentru ca stiam cat de interesat era de subiect (poate ca nu sunt normala, insa uneori imi place cand il sacai si vad ca ma ignora cu bunavointa – asa cum probabil fac si eu uneori cand vine vorba de ale lui). Ne-am uitat si dupa pda-uri insa n-am gasit nimic. Am plecat pe la 19:00 din Mall, ne-am abatut din nou la Cora pentru apa si seminte si din nou in pat, la film, Xmen the last stand, chipsuri, suc si s-a facut 00:00 din nou. Somn tare odihnitor a urmat. Ce bine adorm langa Andrei. Nu pot sa dorm dupa-amiaza. Insa daca e el langa mine, dorm fara probleme. Noapte ce sa mai zic. De-abia imi vine sa ma scol din pat. As sta acolo pana as muri de sete si de foame.
A treia zi, duminica
Parul meu nu-mi da pace. Nu vrea sa stea in nici un fel. Suvite rebele peste tot. Ma scol la 6:30 ca sa ma spal pe cap si sa-mi fac dus (bineinteles ca am atipit ulterior pana la 9:00). Ne-am luat masa obisnuita deja (oua, pateu, parizer, rosii) si am inceput “gatitul” pentru mersul in Herastrau. Pentru ca statusem pe perna cu parul umed, aveam o suvita ondulata in partea stanga care ma stresa indeosebi. In sfarsit, dupa ce am reusit sa-l disper si pe Andrei, am plecat la 11:00. La distanta de 3 metrouri (am intrat prin piata Charles de Gaulle) s-a ivit si parcul foarte mare si frumos. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa intram la o expozitie de pictura. Apoi atentia mi s-a indreptat iremediabil spre podurile care nu stiu de ce au un efect atat de linistitor asupra mea. Imi plac tare mult. Si bancutele au avut parte de interesul meu (foarte frumoase si comode), impreuna cu pietrisul alb care stralucea frumos in lumina soarelui. Lacul si ratele au fost si ele atractii principale. Un alt loc in care m-am “poticnit” a fost o chestie a UE prezenta in poze.
M-am amuzat pe seama domnilor, unii fiind de-a dreptul bonomi infatisati.
Ceva la care nu m-am asteptat a fost muzica de promenada care se desfasura in fiecare duminica de la orele 11:00-13:00 in perioada 24mai-24septembrie sub auspiciile primariei Capitalei. La un moment dat (chiar ultima sau penultima melodie) au interpretat si o melodie de-a Thaliei foarte cunoscuta. Se stransese destula lume sa-i aplaude. Adevarul e ca vremea impreuna cu muzica crea o atmosfera de bunastare molipsitoare. Era sa uit sa pomenesc despre un “individ” imbracat de-a dreptul obscen!!! Domnul (care era pe role) purta o camasa rosie descheiata la 2-3 nasturi si o pereche de colanti (cu greu i-as numi pantaloni) atat de scurti incat nu se vedeau de camasa (care evident era lasata afara). Daca nu te uitai atent ai fi putut sa juri ca nu are deloc pantaloni! Intre timp am facut si cateva poze ca sa imortalizam privelistile mai acatari. In unele poze ma regasesc si eu… Lasand podurile in pace, am iesit pe la Arcul de Triumf de unde am luat metroul spre Piata Victoriei. Aici am luat pranzul la Spring Time unde ne-am luat cate o pizza. Eu am vrut pizza traditionala (parca sunt obsedata de felul asta de pizza!) iar Andrei a luat alt fel (nu mai stiu cum se chema). Dupa pizza mergea si o bere asa ca ne-am luat cate o bere. Dupa ce am vorbit 15 minute la telefon cu fratelele meu si dupa ce mi-am terminat berea, ne-am ridicat de la masa (la care in sfarsit ma oprisem dupa a 3-a sau a 4-a incercare) si am mers pe bd. Lascar Catargiu pana in Piata Romana, unde am admirat diferite ambasade, consulate si am vazut si mult vestitul ASE unde se gasesc fete de toate felurile pentru si mai mult vestitii baieti de la Poli… Apoi am urmat sfatul celor de la Spitalul de Urgenta si ne-am plimbat pe Magherul cel strajuit de magazine de firma (asemanatoare celor din Mall). Tot aici am dat si peste un Kenvelo din care mi-am luat o bluza de trening roz bombon (“toata numai gesturi” – replica fratelui meu cand m-a vazut mai tarziu cu ea). Apoi a urmat Piata Universitatii cu Universitatea (doh!) a carei fatada lasa muuuuuuuuuult de dorit… Inteleg ca e enorma si veche si de-abia se “misca” saraca … Dar chiar nu s-au gasit fonduri de nicaieri pentru a-i restaura fatada?! Ar arata asa bine! In fine… Am recunoscut si standurile cu carti vechi pe care le vedeam adesea la stiri. Teatrul national nu m-a impresionat cu nimic, Intercontinentalul il mai vazusem de cateva ori in scurta excursie de anul trecut, am trecut si pe langa Pizza Hut cea mult prea scumpa, am suspinat dupa Hotel Capsa si am tras cu ochiul la Sheriff’s. Piata Unirii m-a scos din monotonie si mi-a infatisat… fantanile!!! Care mergeau toate si la care de-abia te puteai uita datorita soarelui… Dupa atatea cladiri si localuri cu renume, am stat si am admirat apa care se juca facandu-ne in ciuda parca… Tot aici ne-am intalnit si cu Diana, o colega de facultate a lui Andrei. Ne-am urmat cu hotarare itinerariul asa ca am luam metroul pana la Carrefour Orhideea. Am intrat direct intr-o farmacie, unde, printre altele am baut si apa (ambii suntem niste setosi )). Apoi ne-am uitat la acvariul cu pestisori, am admirat o mitza mica si am remarcat lipsa cateilor (pe care Andrei ii vazuse cu alta ocazie). Am vizitat rapid si Flanco si iar nu am gasit pda. Dupa ce am trecut in revista magazinele din stanga, am intrat propriu-zis in magazin. Dupa ce ne-am facut cumparaturile care au constat in principal din dulciuri si o pereche de pijamalute pentru nepotica mea si am schimbat 2 metrouri, am ajuns la 21:00 acasa. Aici ne-am pus serios pe mancat (icre, pateu, parizer, chipsuri, bere, inghetata de fistic, seminte) si am terminat la 22:26 si notitele pentru ceea ce am scris pana acum.
A patra zi, luni
Am plecat spre Cismigiu la 11:00. Aici am apreciat multitudinea bancutelor si nenumaratele denumiri de alei (Aleea Indragostilor fiind una din ele). Destul de scurtut, Cismigiu ramane un loc bun de agatat. Desi porumbeii sunt frumosi, mizeria lasata de ei pe bancii si pe asfalt nu mi-a picat bine de loc. Fomisti din nastere, iar ne-am dus la KFC, de data asta la cel de pe Magheru, unde ne-am luat aproximativ acelasi lucru. Urmatoarea tinta a fost Parcul Tineretului care mi-a placut enorm. Destul de mare, sunt numeroase carari pe care le poti explora fara a intalni pe cineva. Ca sa nu mai zic ce peisaj frumos am putut vedea aici. Mi-a placut mult mai mult decat Cismigiu si poate chiar si decat Herastrau. Bila alba pentru Parcul Tineretului a fost structura si intimitatea oferita. Dupa un scurt popas la Cora, ne-am delectat cu Sillent Hill si Over the Hedge. In ciuda faptului ca filmul (Sillent Hill) era captivant (horror) pe la jumatea filmului simteam cum mi se inchid ochii. Cred ca am pierdut 2-3 faze, insa Andrei ma certa cu patima, imputandu-mi ca nu-s in stare sa stau treaza la un film asa de bun, care pe deasupra mai era si horror!!! Asa ca mi-am adunat puterile si am reusit sa termin filmul. Over the Hedge e un desen animat dragutel, pe care insa nu l-am putut vedea decat pana la jumate. Cu capul sprijinit de Andrei (adica foarte comod asezata:)) nu imi mai puteam tine ochii deschisi. Auzeam insa, asa incat la sfarsitul filmului eram inca constienta. Ne-am culcat la 02:30.
A cincea zi, marti
De data asta nu mai aveam un orar prestabilit. Ne-am trezit la 10:00, am plecat la 13:00. Am luat metroul pana in Piata Unirii de unde am mers pana in Piata Alba Iulia (tur-retur). Apoi am vizitat rapid magazinul Unirea (doar asa ca sa nu zic ca nu am fost) care seamana izbitor cu magazinul Win Markt (Modern – cum il stie toata lumea) din Galati. Si cum nu imi place sa ma duc in Modern, nu mi-a placut nici Unirea. Mi-am luat totusi o clamita (3ron) si un puf de prins parul (2 sau 3ron) care e foarte bun. Pranzul ne-a gasit tot la KFC (din Unirea). Ultima oprire pe ziua de marti a fost la Media Galaxy unde ne-am jucat la un PSP, ne-am chiorat la cuptoare cu microunde si la aparate de epilat Braun. Evenimentul cel mai insemnat a constat in gasirea unui card SanDisk de 2Gb la doar 150ron (cel mai ieftin pret pe care-l gasisem pana atunci… ulterior el a gasit si mai ieftin) si a unei imprimante HP convenabile. Si in tot acest timp ne-am intrebat cum de mai supravietuieste Media Galaxy avand in vedere ca erau mai multi angajati decat clienti… La 18:30 (adica foarte devreme) eram deja acasa. Ramasesem in urma cu vazutul pozelor de pe alte meleaguri, asa ca asta ne-a luat o mare parte din timp. La sfarsit am vazut si pozele noastre, am mai facut poze, le-am vazut si pe astea. La ora destinata filmului am ales Cinderella Man (vazusem trailer la VH1). La fel ca si in seara trecuta, instalata si mai comod pe Andrei, iar ma imbia somnul… Prinsa cu matza in sac, am urmarit restul filmului de pe scaunul de la birou, “ca sa nu mai stau asa comod…”. Mdea… La 00:30 stingerea.
A sasea zi, miercuri
Greu tare. Nu vreau sa ma intorc acasa. Dar nu mai pot sa stau. Pun ceasul la 7 fara un sfert ca sa ma spal pe cap si sa fac dus (nu am uscator de par – ma scol devreme ca sa nu ies cu parul ud). Nu reusesc sa ma scol, il pun la 7 si un sfert. Ma scol cu greu, desi as vrea sa raman langa Andrei. Dupa ce am iesit intr-un final din baie, am adormit din nou pana la 09:10. Am mancat (putin tristi) si la 10:35 am iesit pe usa ca sa mergem sa luam bilet. La intoarcere am luat si 2 ziare Compact (prima oara cand prindeam si noi ziarul:))). La 12:30 eram din nou acasa. Lucrurile mele erau deja aranjate, mai ramanea sa le pun efectiv in bagaj. Bagaj care acum nu mai era usor, ca la plecare… Am terminat de scris notitele, am mai stat jumate de ora in pat (cand a sunat ceasul atipiseram amandoi) si am plecat la gara la 14:00.
The rest is history. M-a asteptat tot cumnatul meu. Pe drum (in maxi-taxi) mi-a povestit ce telenovele fusesera acasa: se stricase apa la bucatarie, era sa se inunde, se stricase bateria de la baie… Acum nu mai eram cu Andrei, nu mai eram fericita. Doar pregatita. Acasa mama s-a bucurat sa ma vada… mi-a zis ca: “ai luat proportii”!!! Si totusi… am luat doar 1 kg jumate in greutate. Surplus care pe jumate l-am dat jos deja. Acum nu vreau sa se-nteleaga gresit! Nu sunt o miss. Nici pe departe! Si inainte sa vin la Bucuresti eram “pufoasa” (2 persoane imi zic ca sunt pufoasa: Andrei si fratele meu), doar ca greutatea mea nu variaza vizibil de regula si de asta mama a sarit pe mine… Urat din partea ei oricum!
Concluzii: Astea 6 zile au facut sa dispara toata plictiseala, dezamagirea si disperarea din tot timpul in care nu am fost cu Andrei. Si mi-am dat seama (inca o data!) cat de norocoasa sunt pentru ca am pe cineva care ma iubeste asa de mult si care in ciuda tuturor defectelor, a nazurilor si a rautatii mele ocazionale, dupa 5 ani, inca ma mai considera frumoasa si desteapta!
P.S. Am dormit asa de bine!!!
