In primul rand as vrea sa mentionez ca nu as putea niciodata sa scriu un sau intr-un blog despre ceea ce fac zi de zi. Pur si simplu nu cred ca ar interesa pe cineva asa ceva. Si daca intereseaza pe cineva, atunci aceia fie sunt alaturi de mine de fiecare data, fie am eu grija sa le prezint lucrurile in lumina potrivita, care nu inseamna intotdeauna sa-mi fac viata publica. Pe de alta parte, cand voi face lucruri extraordinare (oare cand?), cine va trebuie sa stie de ele va sti inca de dinainte de a fi apucat eu sa scriu un articol. Dar, daca nu am fost eu sursa evenimentului extraordinar, inseamna ca nici nu e resoponsabilitatea mea si ca nici nu imi apartine. Atunci as scrie despre el. Oricum, acesta se vrea a fi un blog despre idei. Acesta ar fi un motiv. Iar ideile se leaga de al doilea lucru pe care nu l-as face: sa povestesc fapte fara a ma implica, fara a-mi spune o parere, fara a-mi lasa o amprenta subiectiva. Pentru ca scriu, nu transcriu, iar ceea ce precede scrisul e un proces de memorare care nu poate lasa informatia intacta, mai ales cand sta intr-un loc atat de aglomerat, prin care trec atatea fluxuri de informatie si atatea sentimente.
Asadar, e vorba de un bilant de dupa prima saptamana de facultate si de dinaintea primului weekend asteptat si meritat. Dar, inainte de aceasta (pentru ca inca nu am idei), fapte ceva mai obiective, in limita orizontului meu pretentios.
A continuat chiuling-spree-ul (pt cunoscatorii de UT) profesorilor si in zilele de pana la sfarsitul saptamanii. Interesant mi se pare ca unii chiar tin mortis sa faca prezenta la orice forma de adunare (curs, seminar) nu pentru evidenta personala (pentru ca nu ar fi motiv de lauda) ci pentru evidenta de la decanat. In teorie, absentele se contorizeaza in acest an pentru a clasifica profesorii dupa numarul de studenti care ii frecventeaza ceea ce implica automat schimbarea atitudinii profesorilor fata de listele "masluite" care arata 40 de studenti, desi in sala sunt doar 20, desi vorbim, totusi, despre aceste fractiuni dintr-o serie de 125 de capete luminate. In mod normal, prezenta se face de un sef de grupa care e ales dupa medie, de parca asta denota ca e prezent in cea mai mare masura (dimpotriva, stiinta este foarte aproape de a demonstra ca pentru a avea note maxime, nu trebuie sa mergi la facultate… iar acest nu "trebuie" e luat cu sensul de imperativ, nu optional). Profesorii, insa, fac singuri prezenta, atunci cand se sinchisesc sa vina la ore. Interesant este totusi ceea ce se deduce de aici, si, anume, valoarea acelui "top" al popularitatii profesorilor, care nu valoreaza nici cat negru sub unghie din moment ce nu intereseaza pe nimeni nici macar daca se fac orele, d-apoi ce mai contin listele acelea, si asa false.
Asadar nu s-au mai facut: un laborator de electronica, unul de analiza algoritmilor, altul de teoria sistemelor si un curs de asamblare, cam in bataie de joc.
De la electronica, nu ma asteptam sa nu se faca pentru ca, in general, cei care se ocupa de astfel de materii fac mare exces de zel si totusi am dat peste ignoranta in persoana care, din primul laborator, de familiarizare cu aparatura si cu programele de simulare pe calculator a facut un mare nimic, trantindu-ne in fata documentatia in 5 limbi a aparatelor si lasandu-ne o ora sa o citim, dupa care si-a dat seama ca devine penibil si ne-a lasat sa plecam, nu fara cateva misto-uri la adresa noastra. M-a mancat undeva sa il intreb ceva si sa il testez daca el stia ce scrie si ce nu scrie in manualele alea… Sa mai zic concluzia? Pentru temele de calculator trebuie sa cautam pe internet un document, nu se stie pe ce site, sau sa cumparam ceva, nu se stie de unde. Trebuie sa pregatim acele teme, nu se stie in ce masura si nu se stie ce trebuie sa facem la acel laborator pentru ca tot ce avem sunt calculatoare si aparate foarte sofisticate de masura. Da, intr-adevar, facultatea asta de invata sa te descurci, nu? Daca ei isi baga picioarele in propriile materii, noi de ce n-am face-o?
Pentru analiza algoritmilor imi pare rau, pentru ca am ratat ocazia unei introduceri mai "fine". Un laborator si un curs nefacute la teoria sistemelor se traduce in si mai multe oale sparte in capetele noastre, la o materie si asa mult prea dificila pentru timpul si pasiunea noastre. Cursul de asamblare mi-a facut cat-de-cat impresie buna, desi nu am invatat nimic nou din el. Din pacate am aflat ca mai tarziu se impute treaba si cursul devine inutil si prost predat. O ciudatenie mi s-a parut si faptul ca au fost aduse doua serii in aceeasi sala, care, in mod normal, nu ar fi putut sustine 250 de oameni, dar, noroc cu cei care stiu ca nu au la ce veni sau cu dezertorii la ASE. Iar data viitoare vor veni 3 serii. Amuzant mi se pare (prea multe tampenii ca sa mai fiu ingrijorat) ca insusi profesorul ne-a spus sa nu ne facem probleme pentru aglomeratie pentru ca "lumea nu va veni". Nu as putea sa dorm noaptea cu senzatia ca efortul meu de a invata niste oameni niste lucruri despre care am pretentia sa fie interesante si utile, sa nu valoreze nici macar cat timpul liber al acelora… adica sa imi vad studentii plecand din sala, pe masura ce trec saptamanile, sau, chiar orele (stie lumea despre cine vorbesc, din anul 1). Despre a preda niste lucruri pe care nu exista nici un om in sala care sa le iubeasca nici nu are rost sa mai mentionez pentru ca am observat o capacitate incredibila de a se dezvolta insensibilitatea la om.
Despre ce s-a facut, multe nu sunt de zis. Engleza se vrea la un nivel foarte inalt, cu o profesoara cu foarte mari pretentii ce cred ca vor scadea in timp, cu nume englezesc dar cu un accent ce tradeaza lipsa de engleza conversationala. Nu pot decat sa fiu multumit ca stiu engleza, ca sa nu trebuiasca sa scap vreo rautate la adresa ei. Cel putin e interesanta, iti tine atentia treaza, poate intr-o masura mai ridicata decat orice alt profesor pe care l-am mai intalnit vreodata (imi dau seama cat am dormit cu ochii deschisi la liceu…). Practic, e genul de profesoara pe care nu ti-ai dori-o la… franceza.
In fine, avem curs de filosofie. Seminarul nu l-am prins din cauza sedintei de la Cisco dar mi-a fost dat sa inteleg ca nu am pierdut nimic. Decat o lunga monotonie insirata de o profesoare care, probabil, crezand ca gandeste prea mult, ajunge la concluzia ca e imposibil ca si cei din jur sa gandeasca la fel, astfel ca ne trateaza ca pe idioti. Cursul, in schimb, l-am prins si am si incercat sa fac o impresie buna si sa mai deschid gura cu folos, desi eram de 10 ore la facultate. Interesant nu pot sa spun ca a fost in masura in care nu am adormit, adica nu am considerat eventualele vise mai interesante… Utilitatea este zero pentru ca se straduieste sa abstractizeze conceptele stiind (si lasandu-ne si pe noi sa intelegem, explicit) ca o face pentru ca suntem destepti si obisnuiti cu gandirea rationala, cu orizonturi deschise si minti obosite, iar rezultatul e o… balta de cunostinte care nu se leaga de nimic, care au la fel de mult sens in acea forma ca si in orice alta. Nu i-a cumparat nimeni cartea pe care ne-a aratat-o cu atata mandrie. Ei, din moment ce e profesor doctor inginer (ca, de altfel, toti profesorii nostri)… mai are el si altele si creste probabilitatea de a fi vandut macar una anul acesta. Si, cu ocazia filosofiei, am gasit cea mai urata sala pe care am vazut-o in viata mea in Politehnica. Nu-i public pozele ca mi-e si rusine ca se gaseste asa ceva intr-o facultate cu aproape o mie de calculatoare, cu Internet si la buda, care are ca parteneri toate firmele gigant, de IT, din lume, care a reusit anul trecut sa aduca oameni de la Microsoft, Google si pe CEO-ul de la Intel in salile noastre (cele bune).
Bilant? Pozitiv. Dar, in nici intr-un caz, nu s-a depasit planul.
PS: Pozele din dreapta reprezinta, de sus in jos: Cisco (1+2), Labul de electronica (3+4), cei 4 din 7 oameni de la engleza (5), cursul de PLAS (6), unul dintre oamenii caruia i se datoreaza multe lucruri bune din aceasta facultate (7).
PPS: Scuze pentru proasta asezare in pagina a pozelor, nu credeam ca daca nu le inserez manul, Wordpress-ul mi le va "smuci" in asa un hal… Dar mi-a fost lene sa le mai repar.
