Archive for the 'Personal' Category

Scrise de Ea: Eficienta diferitelor forme de invatare

Friday, October 20th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Specialistul in psihologie educationala William Glasser afirma ca omul invata:

10% din ce citeste;
20% din ce aude;
30% din ce vede;
50% din ce aude si vede;
70% din ce discuta cu altii;
80% din ce experimenteaza;
95% din ce ii invata pe altii.

La concluzii similare au ajuns si alti cercetatori in domeniul psihologiei invatamantului, chiar daca procentele date aici pot sa difere intrucatva.

Scrise de Ea: Cum sa faci o femeie fericita?

Friday, October 20th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Am mai primit un mail de acest gen (acum ceva timp), insa acesta e si mai amuzant :)

Cum sa faci o femeie fericita ?

Pentru a multumi si a face o femeie fericita, tot ce trebuie sa faci este sa fii:
1. un prieten
2. un tovaras
3. un amant
4. un frate
5. o figura parinteasca
6. un profesor
7. un educator
8. un bucatar
9. un gradinar
10. un tamplar
11. un sofer
12. un inginer
13. un mecanic
14. un decorator
15. un stilist
16. un sexolog
17. un ginecolog/obstetrician
18. un psiholog
19. un psihiatru
20. un terapeut
21. un tata bun
22. un gentleman
23. bine organizat
24. ordonat
25. foarte curat
26. atletic
27. afectuos
28. amabil
29. atent
30. ambitios
31. ascultator
32. logic
33. indraznet
34. curajos
35. creativ
36. viteaz
37. politicos
38. capabil
39. hotarat
40. inteligent
41. imaginativ
42. interesant
43. cu bun simt
44. rabdator
45. politicos
46. pasionat
47. respectuos
48. dulce
49. puternic
50. descurcaret
51. intelegator
52. compatimitor
53. tolerant
54. ager
55. cineva caruia ii place sa faca cumparaturi
56. cineva care nu face probleme
57. cineva care nu se uita niciodata la alte femei
58. foarte bogat

IN ACELASI TIMP, TREBUIE SA FI SIGUR CA:
59. nu esti nici gelos nici dezinteresat
60. te intelegi bine cu familia ei, dar nu petreci mai mult timp cu ei decat cu ea
61. ii oferi spatiu, dar te arati interesat si ingrijorat de actiunile ei

MAI PRESUS DE TOATE ESTE FOARTE IMPORTANT SA:
62. nu uiti datele de:
* aniversare (nunta, logodna, prima intalnire, primul dans, prima inghetata, …)
* absolvire
* nastere
* menstruatie

Cu toate aceste, chiar daca respecti intocmai instructiunile de mai sus, nu esti 100% sigur ca va fi fericita, pentru ca intr-o zi s-ar putea simti coplesita de perfectiunea sufocanta din viata ei si va fugi cu primul salbatic boem-beat-de viata pe care il intalneste.

Scrise de Ea: Impresii de toamna

Friday, October 13th, 2006

Acest articol este scris de Caffe au lait si este publicat cu permisiunea ei :)

Hiu… In sfarsit m-am apucat sa scriu… Desi stiu sigur ca o sa fac cel putin o pauza. Dar nici de data asta n-am putut rezista impulsului sa scriu. Cand trebuie, trebuie!

Ziua de ieri:

joi, 12.10.2006

Trezirea la 6 (deja a devenit o obisnuinta sa ma culc la 22:30-ca sa pot sa ma trezesc fara sa ma simt privata de caldura patutului meu). Primul curs nu avea sa fie o surpriza nici acum… EA (Electronica Analogica) nu ma atrage catusi de putin. Cat despre prof… face niste glume pe care doar el le intelege… deh! glume de electonist! Cum nu mancasem nimic, muscam dintr-un mar in timpul cursului ori de cate ori se intorcea proful si bineinteles sunetul produs imi starnea cate un ranjet ascuns.

Si de aici incolo a inceput si partea frumoasa a zilei. Cursul de PLDN (Proiectarea logica a dispozitivelor numerice) a fost poate cel mai frumos curs de pana acum. Am inceput sa facem despre algebra booleana care pana acum e foarte interesanta si usor de priceput. Ce imi place la proful asta (cu care facem si ED - Electronica Digitala) e ca pune accent pe calitate si mai putin pe cantitate. Nu se grabeste, inca are entuziasm, zambeste, are carisma si chiar stie despre ce vorbeste.

Si cum speranta moare ultima, iata ca spre uimirea mea ziua a continuat cu bine. Dupa o pauza mai lunga, laboratorul de EA de la care nu ma asteptam decat la ce e mai rau (dupa un an de facultate am invatat sa ma astept la ce e mai rau - pentru ca atunci cand ma intalnesc “cu ce e mai rau” sa fiu pregatita). Si totusi… a fost bine. In capul meu se mai facu lumina in ceea ce priveste osciloscopul, generatorul si altele de felul asta. Poate a fost primul laborator de electronica in care am inteles mai mult de 50%. Poate…

Si desi se facuse 17:20 mai aveam inca 2 ore. Laboratorul de PLA s-a dovedit foarte interesant (ne-am jucat cu Z80 Simulator IDE) si asistentul (care preda si cursul) e tanar si explica bine, are rabdare cu toata lumea, trece pe la fiecare.


Ziua de azi:

vineri, 13.10.2006

Acelasi 6 dimineata, aceeasi statie, aceeasi oameni… Si va prezint laboratorul de SO (Sisteme de operare): “am venit, v-am prezentat cum sta treaba si am plecat”. Cursul (cu acelasi prof de la laborator) nu numai ca a fost unul introductiv dar nu mi-a shimbat deloc viziunea despre SO. A generalizat foarte mult, atat de mult incat lucrurile expuse nu depaseau nivelul clasei a 9-a sa zicem. Plus ca are un stil numai bun de dormitat… Sa invatam bine! La cursul de PLA am sfarsit prin a juca x si 0 impotriva vointei mele… nu am apucat loc in fata si deci nu se vedea nici bine si nici nu prea se intelegea ce zice. De data viitoare am de gand sa fac tot posibilul ca sa stau in fata si sa ma concentrez.

Scrise de Ea: Galati vs. Bucuresti

Monday, October 9th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Si tocmai cand credeam ca nu o sa mai scriu asa de des… am primit leapsa de la Auras. Cum Auras a scris despre Galati si Bucuresti, o sa fac si eu la fel pentru ca anul asta am avut ocazia sa fac comparatie intre cele 2 orase.

3 locuri care imi plac in Galati

- Tiglina I (am facut CNMK-ul si am amintiri foarte frumoase legate de zona asta)
- Gradina Publica (acum ajung foarte des acolo cand am o fereastra…)
- Gradina Botanica (niciodata nu o sa ma plictisesc sa admir ceea ce e frumos) si Faleza Superioara

3 locuri care imi plac in Bucuresti

- Zona fantanilor din preajma magazinului Unirea
- Parcul Tineretului
- Parcul Herastrau

3 locuri pe care le detest in Galati

- Piata Rusilor din Micro 17 (plasata exact langa Biserica Sf. Ilie)
- Zona aceea cu caminele studentilor (arata si este jalnica…)
- Gara

3 locuri pe care le detest in Bucuresti

- Gara de Nord
- Fatada Universitatii
- magazinul Unirea

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Galati

- Restaurant Neacsu
- Corso
- Place (am iesit de multe ori cu colegii de liceu, asa ca ma duc intotdeauna cu drag)

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Bucuresti

- KFC Mall Plaza Romania
- Springtime
- Pe locul 3 as pune un club, dar n-am apucat sa ma duc in nici unul…

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Galati

- autobuzele “conserva” (alias: “Asteptati urmatorul autobuz pentru ca nu se-nchide usa!”) la ora 7:00 dimineata
- mizeria de pe strazi
- numarul mare de caini comunitari

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti

- strazile mereu in constructie (am avut ocazia sa vad cu ochii mei…)
- metrourile pline de cersetori
- discrepanta atat de evidenta dintre bogati si saraci

Cel mai de fitze cartier din Galati

- cred ca toate cartierele sunt “cu fitze” in Galati…

Cel mai de fitze cartier din Bucuresti

- Bld. Unirii (m-am uitat la fiecare bloc si balcon in parte… arata chiar bine)

Cel mai urat cartier din Galati

- de fapt 2 cartiere: 39 si 40 (nu numai ca sunt urate, dar majoritatea celor care locuiesc acolo se comporta ciudat tare… in special cei de varsta a 2-a si a 3-a)

Cel mai urat cartier din Bucuresti

- nu am ajuns sa-l vizitez inca, asa ca nu pot sa dau un verdict

Bilant saptamanal

Saturday, October 7th, 2006

In primul rand as vrea sa mentionez ca nu as putea niciodata sa scriu un sau intr-un blog despre ceea ce fac zi de zi. Pur si simplu nu cred ca ar interesa pe cineva asa ceva. Si daca intereseaza pe cineva, atunci aceia fie sunt alaturi de mine de fiecare data, fie am eu grija sa le prezint lucrurile in lumina potrivita, care nu inseamna intotdeauna sa-mi fac viata publica. Pe de alta parte, cand voi face lucruri extraordinare (oare cand?), cine va trebuie sa stie de ele va sti inca de dinainte de a fi apucat eu sa scriu un articol. Dar, daca nu am fost eu sursa evenimentului extraordinar, inseamna ca nici nu e resoponsabilitatea mea si ca nici nu imi apartine. Atunci as scrie despre el. Oricum, acesta se vrea a fi un blog despre idei. Acesta ar fi un motiv. Iar ideile se leaga de al doilea lucru pe care nu l-as face: sa povestesc fapte fara a ma implica, fara a-mi spune o parere, fara a-mi lasa o amprenta subiectiva. Pentru ca scriu, nu transcriu, iar ceea ce precede scrisul e un proces de memorare care nu poate lasa informatia intacta, mai ales cand sta intr-un loc atat de aglomerat, prin care trec atatea fluxuri de informatie si atatea sentimente.


Col(12).jpg

Col(14).jpg

Col(15).jpg

Col(18).jpg

Col(19).jpg

Col(20).jpg

Col(23).jpg

Asadar, e vorba de un bilant de dupa prima saptamana de facultate si de dinaintea primului weekend asteptat si meritat. Dar, inainte de aceasta (pentru ca inca nu am idei), fapte ceva mai obiective, in limita orizontului meu pretentios.

A continuat chiuling-spree-ul (pt cunoscatorii de UT) profesorilor si in zilele de pana la sfarsitul saptamanii. Interesant mi se pare ca unii chiar tin mortis sa faca prezenta la orice forma de adunare (curs, seminar) nu pentru evidenta personala (pentru ca nu ar fi motiv de lauda) ci pentru evidenta de la decanat. In teorie, absentele se contorizeaza in acest an pentru a clasifica profesorii dupa numarul de studenti care ii frecventeaza ceea ce implica automat schimbarea atitudinii profesorilor fata de listele "masluite" care arata 40 de studenti, desi in sala sunt doar 20, desi vorbim, totusi, despre aceste fractiuni dintr-o serie de 125 de capete luminate. In mod normal, prezenta se face de un sef de grupa care e ales dupa medie, de parca asta denota ca e prezent in cea mai mare masura (dimpotriva, stiinta este foarte aproape de a demonstra ca pentru a avea note maxime, nu trebuie sa mergi la facultate… iar acest nu "trebuie" e luat cu sensul de imperativ, nu optional). Profesorii, insa, fac singuri prezenta, atunci cand se sinchisesc sa vina la ore. Interesant este totusi ceea ce se deduce de aici, si, anume, valoarea acelui "top" al popularitatii profesorilor, care nu valoreaza nici cat negru sub unghie din moment ce nu intereseaza pe nimeni nici macar daca se fac orele, d-apoi ce mai contin listele acelea, si asa false.

Asadar nu s-au mai facut: un laborator de electronica, unul de analiza algoritmilor, altul de teoria sistemelor si un curs de asamblare, cam in bataie de joc.

De la electronica, nu ma asteptam sa nu se faca pentru ca, in general, cei care se ocupa de astfel de materii fac mare exces de zel si totusi am dat peste ignoranta in persoana care, din primul laborator, de familiarizare cu aparatura si cu programele de simulare pe calculator a facut un mare nimic, trantindu-ne in fata documentatia in 5 limbi a aparatelor si lasandu-ne o ora sa o citim, dupa care si-a dat seama ca devine penibil si ne-a lasat sa plecam, nu fara cateva misto-uri la adresa noastra. M-a mancat undeva sa il intreb ceva si sa il testez daca el stia ce scrie si ce nu scrie in manualele alea… Sa mai zic concluzia? Pentru temele de calculator trebuie sa cautam pe internet un document, nu se stie pe ce site, sau sa cumparam ceva, nu se stie de unde. Trebuie sa pregatim acele teme, nu se stie in ce masura si nu se stie ce trebuie sa facem la acel laborator pentru ca tot ce avem sunt calculatoare si aparate foarte sofisticate de masura. Da, intr-adevar, facultatea asta de invata sa te descurci, nu? Daca ei isi baga picioarele in propriile materii, noi de ce n-am face-o?

Pentru analiza algoritmilor imi pare rau, pentru ca am ratat ocazia unei introduceri mai "fine". Un laborator si un curs nefacute la teoria sistemelor se traduce in si mai multe oale sparte in capetele noastre, la o materie si asa mult prea dificila pentru timpul si pasiunea noastre. Cursul de asamblare mi-a facut cat-de-cat impresie buna, desi nu am invatat nimic nou din el. Din pacate am aflat ca mai tarziu se impute treaba si cursul devine inutil si prost predat. O ciudatenie mi s-a parut si faptul ca au fost aduse doua serii in aceeasi sala, care, in mod normal, nu ar fi putut sustine 250 de oameni, dar, noroc cu cei care stiu ca nu au la ce veni sau cu dezertorii la ASE. Iar data viitoare vor veni 3 serii. Amuzant mi se pare (prea multe tampenii ca sa mai fiu ingrijorat) ca insusi profesorul ne-a spus sa nu ne facem probleme pentru aglomeratie pentru ca "lumea nu va veni". Nu as putea sa dorm noaptea cu senzatia ca efortul meu de a invata niste oameni niste lucruri despre care am pretentia sa fie interesante si utile, sa nu valoreze nici macar cat timpul liber al acelora… adica sa imi vad studentii plecand din sala, pe masura ce trec saptamanile, sau, chiar orele (stie lumea despre cine vorbesc, din anul 1). Despre a preda niste lucruri pe care nu exista nici un om in sala care sa le iubeasca nici nu are rost sa mai mentionez pentru ca am observat o capacitate incredibila de a se dezvolta insensibilitatea la om.

Despre ce s-a facut, multe nu sunt de zis. Engleza se vrea la un nivel foarte inalt, cu o profesoara cu foarte mari pretentii ce cred ca vor scadea in timp, cu nume englezesc dar cu un accent ce tradeaza lipsa de engleza conversationala. Nu pot decat sa fiu multumit ca stiu engleza, ca sa nu trebuiasca sa scap vreo rautate la adresa ei. Cel putin e interesanta, iti tine atentia treaza, poate intr-o masura mai ridicata decat orice alt profesor pe care l-am mai intalnit vreodata (imi dau seama cat am dormit cu ochii deschisi la liceu…). Practic, e genul de profesoara pe care nu ti-ai dori-o la… franceza.

In fine, avem curs de filosofie. Seminarul nu l-am prins din cauza sedintei de la Cisco dar mi-a fost dat sa inteleg ca nu am pierdut nimic. Decat o lunga monotonie insirata de o profesoare care, probabil, crezand ca gandeste prea mult, ajunge la concluzia ca e imposibil ca si cei din jur sa gandeasca la fel, astfel ca ne trateaza ca pe idioti. Cursul, in schimb, l-am prins si am si incercat sa fac o impresie buna si sa mai deschid gura cu folos, desi eram de 10 ore la facultate. Interesant nu pot sa spun ca a fost in masura in care nu am adormit, adica nu am considerat eventualele vise mai interesante… Utilitatea este zero pentru ca se straduieste sa abstractizeze conceptele stiind (si lasandu-ne si pe noi sa intelegem, explicit) ca o face pentru ca suntem destepti si obisnuiti cu gandirea rationala, cu orizonturi deschise si minti obosite, iar rezultatul e o… balta de cunostinte care nu se leaga de nimic, care au la fel de mult sens in acea forma ca si in orice alta. Nu i-a cumparat nimeni cartea pe care ne-a aratat-o cu atata mandrie. Ei, din moment ce e profesor doctor inginer (ca, de altfel, toti profesorii nostri)… mai are el si altele si creste probabilitatea de a fi vandut macar una anul acesta. Si, cu ocazia filosofiei, am gasit cea mai urata sala pe care am vazut-o in viata mea in Politehnica. Nu-i public pozele ca mi-e si rusine ca se gaseste asa ceva intr-o facultate cu aproape o mie de calculatoare, cu Internet si la buda, care are ca parteneri toate firmele gigant, de IT, din lume, care a reusit anul trecut sa aduca oameni de la Microsoft, Google si pe CEO-ul de la Intel in salile noastre (cele bune).

Bilant? Pozitiv. Dar, in nici intr-un caz, nu s-a depasit planul.

PS: Pozele din dreapta reprezinta, de sus in jos: Cisco (1+2), Labul de electronica (3+4), cei 4 din 7 oameni de la engleza (5), cursul de PLAS (6), unul dintre oamenii caruia i se datoreaza multe lucruri bune din aceasta facultate (7).

PPS: Scuze pentru proasta asezare in pagina a pozelor, nu credeam ca daca nu le inserez manul, Wordpress-ul mi le va "smuci" in asa un hal… Dar mi-a fost lene sa le mai repar.

Scrise de Ea: A cincea zi: Inca una si ma duc…

Friday, October 6th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Asa… Dimineata trezirea la ora 5:45. Chioara de somn, am transcris ceva la ED (Electronica Digitala) si m-am pregatit de plecare. Afara, o vreme neprietenoasa in ciuda felului in care erau imbracate unele persoane in statie (o doamna purta o bluza subtire si pantaloni trei-sferturi de exemplu), iar eu stateam si ma “ghemuiam” in bluza mea roz-bombon de trening gandindu-ma cu oroare cum m-as fi simtit daca alegeam sa ma-mbrac cu sacoul.

Si am ajuns la laboratorul de SO (Sisteme de operare), laborator pe care trebuia sa-l fac cu proful de la curs. Si am stat, si am stat… si surpriza mare, nu a venit nimeni! In lipsa de ocupatie m-am apucat sa-mi trimit pretioasele cursuri de Java care se gasesc pe intranet (se gasesc si pe o alta adresa care poate fi accesata extern, insa nu s-a obosit nimeni sa ne dea acces…). Intre timp am mai vorbit si cu Andrei aproape 30 de minute la telefon despre ce face el, despre ce fac eu, despre Java si despre cat de mult ne e dor unul de celalalt…

Apoi, dupa niste cumparaturi, pentru mine si o sarbatorita, a venit si momentul adevarului. Proful de SO nu a venit nici la curs… Sarbatorita mea (draga de ea) cred ca banuia ca aveam de gand sa-i iau un mic cadou (un set de manichiura frantuzeasca) pentru ca imi luase o ciocolata Milka. Nu ma asteptam “sa-mi faca cinste” cu nimic pentru ca stiu ce-nseamna sa n-ai cu ce… Asa ca am servit cu ciocolata pe unii dintre cei care asteptau cu noi (doar, doar ‘om face si noi cursul) si am indreptat baietii in directia sarbatoritei ca sa o pupe si sa o felicite (lumea vroia sa ma pupe pe mine, crezand ca e ziua mea :) ). Dupa 15 minute de asteptare inutila, am plecat “in lume” :) cu o alta prietena. Am trecut in revista magazinele de incaltaminte si apoi ne-am dus la libraria Humanitas (de langa Galeriile Romarta, vis-a-vis de WinMarkt) si am stat acolo cel putin jumate de ora. Am vazut cateva titluri interesante pe care mi le-am si notat. De asemenea “m-au fascinat” cartile pentru copilasii prescolari vizand alfabetul, numerele, formele, culorile… Deja ma gandesc cum o sa-mi invat si eu nepotica dupa una din cartuliile astea frumos colorate…

Si iar la curs. De data asta cursul de PLA (Programare in limbaj de asamblare) care a fost cu totul si cu totul dezastruos. De ce?! Pai e simplu de motivat. Respectivul prof (de fapt e asistent) a intrat in clasa, nu s-a prezentat, si-a instalat proiectorul, a constatat ca nu se vede aproape nimic si totusi a inceput sa citeasca dupa slide-uri, ca si cum ar fi vorbit pentru el. Fara pic de entuziasm, fara nici o prestanta, vorbele i s-au succedat monoton, smulse cu clestele parca, facand un efort ca sa vorbeasca. Intrebat daca avem un suport de curs, acesta a raspuns partial logic: “S-a schimbat structura cursului. Va dau schemele trase la imprimanta.” Prima oara cand am intrebat de un suport de curs, raspunsul a fost acelasi. Nevrand sa renunt, de data asta am facut o afirmatie. Cand i-am zis ca toti ceilalti profesori au suportul de curs pus pe internet, a facut o fata de zile mari. Cand am vazut cum a ramas, nu mi-a venit sa cred. Parerea sa nu aiba habar de asa ceva… Afland ca se poate si asa, am convenit sa nu mai scriem nimic pentru ca va pune si el cursul la dispozitia “publicului”. Si au urmat 2 ore de monolog neascultat de nimeni. Mi-e si rusine sa zic ce am facut in timpul acestui curs… am jucat “Vrei sa fi miliardar” pe celularul unei colege (jocul era in italiana asa ca amuzam incercand sa citim intrebarile si sa ghicim raspunsurile). Ca sa nu mai zic de faptul ca proful avea un obicei din a atinge monitorul laptopului cu degetul tot timpul…

Inca un seminar la PLDN (Proiectarea logica a dispozitivelor numerice) si ziua cea atat de “productiva” avea sa fie gata… Hiu! Intr-o sala cat pentru o grupa, eram 2 grupe! Si asa ca am facut prezenta si a urmat “exodul” pe rand: “fetele” din banca a 2-a (eram 4) au plecat primele (macar atata noroc am avut pe ziua de azi). Bineinteles ca printre “fete” s-au mai strecurat si vreo 2 baieti :) ).

Scrise de Ea: A patra zi: “Stiinta Calculatoarelor” din Galati e la pamant?!

Thursday, October 5th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Nu pot sa nu scriu cateva randuri despre ceea ce ma framanta de cand am intrat la aceasta facultate. Aceasta facultate care m-a ales pe mine si nu eu pe ea…

Nu am ales-o eu, pentru ca nu aici as fi vrut sa-mi “irosesc” 4 ani din viata, insa nu am avut incotro din motive meschine, usor de dedus. Dar nici asta nu ma mai deranjeaza pana la urma. Ce sa-i faci?! Vorba zicalei: “Ai intrat in hora, acuma joaca!”. Ce ma framanta e diferenta dintre calitatea invatamantului practicat aici si cel de la “Automatica si calculatoare” din Bucuresti. Ei sunt slaviti, iar noi suntem improscati cu noroi. Chiar azi un profesor ne-a zis ca acolo se invata “pe bune”, ca sistemul de notare pune accent pe teme, pe proiecte si pe activitatea de la laborator (precizand ca acesti studenti sunt ocupati tot timpul, chiar si weekendul si ca de muncit nici n-ar fi vorba), neuitand sa sesizeze faptul ca studentii de la Galati trec prin facultate “prea usor”. Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre cele spuse de respectivul profesor pentru ca nu ar schimba cu nimic situatia din “ograda” mea de la Galati.

Indignarea mea are alta sursa. Bine, bine… daca vezi ca la altul e mai bine, de ce nu facem si noi asa?! Si cine sa dea studentului teme si proiecte?! Studentul?!

“Ca la noi nu se respecta regulile…”. De ce nu se respecta regulile?! Ca sa-si mai ia cate un profesor vreun laptop, sa-si mai plateasca rata la Logan?! De ce?! Le e frica ca or sa se lase prea multi de facultate?! Ca nu o sa mai aiba cui preda?! Sunt tot felul de interese la Galati. Asta e adevarul. Avem prea putini profesori care mai au entuziasm si reusesc sa te faca sa te duci la curs de drag.

Poate ca intra-adevar la Bucuresti e numai miere si lapte si la noi “miroase”… Vina e de ambele parti. Recunosc ca am si colegi care vor sa copie si sa ia si note mari. Sau care vor “sa-si traiasca viata” si prin asta inteleg sa aiba un job de 8 ore si sa dea “darul” la examene sau sa copie prin cele mai “originale” metode la care nici cu gandul nu ganditi (microfoane minuscule in urechi sustinute de fire trecute prin urechea gaurita special pentru acest “eveniment”… si bineinteles firele vopsite de culoarea pielii!!!)

Da… am ramas cu un gust amar. Sa am un an universitar bun!

Castane…

Sunday, October 1st, 2006

Post melancolic.

Azi e o zi frumoasa, cu soare, fara balti si, poate mai important, inca e weekend. Am vazut copii mici cum adunau castanele cazute din simpla placere de a le aduna si mi-am amintit cand si eu faceam acelasi lucru, si, probabil ii innebuneam pe bunicii mei cand se strangeau atatea castane incat le tineam intr-un sac. Sau poate ca nu era sac, era doar o sacosa mare, dar si eu eram mic… eventual, mai mic decat sacosa :)

Eram la Suceava pe atunci si castane se gaseau din belsug. De fapt, de cand sunt in Bucuresti imi dau seama ca nu am mai vazut de foarte mult timp castane pe jos. Probabil pentru ca nu au din ce sa cada. Nu facam nimic cu ele. Nici macar nu ma puteam juca in vreun fel. Nu ma invatase nimeni sa arunc cu ele dupa oameni sau animale, dar le strangeam din simpla placere de a le vedea acolo, un fel de rod al muncii mele. De fapt, cred ca imi placea mai mult sa le strang decat sa le am, ca in zicala “the chase is better than the catch”. Imi placea pentru ca stateam afara, pentru ca le alegeam eu, le cautam eu si ma bucuram cand gaseam tot mai frumoase. Poate ca era si un fel de competitie intre copiii de aceeasi varsta, de langa blocul meu, dar nu imi amintesc lucrurile astfel si nici nu cred ca le vedeam asa atunci. Iar cand se stricau, se aruncau, nu de catre mine, caci nu m-ar fi lasat inima, dar nu ma suparam.

Si, probabil, fara sa stiu, ma bucuram de acele zile de toamna, cand grijile nu existau. Si, desi nu stiam ca nu existau, eram fericit. Poate ca as fi fost si mai fericit (si mai egoist) daca eram constient de asta pe atunci. Pe atunci asteptam cu drag sa inceapa gradinita si cu emotie sa ajung acolo, chiar inainte de a fi calcat vreodata prin ea. Pana la urma s-a dovedit a fi singura institutie de invatamant care a oferit exact ce trebuia sa ofere.

Mi-am dat seama ca nu stiu cum se spune la castana in engleza: chestnut. Si apoi mi-am dat seama ca, de fapt, stiam :)

Septembrie, frig si lumina de neon

Thursday, September 28th, 2006

Dimineata, ora 8 trecute fix, la clasa de Cisco la. Afara, o atmosfera ca de Bacovia. Inauntru, un contrast apasator. Mai inauntru, putina tristete.

Parca in fiecare, an inceputul scolii trebuie sa fie mohorat. Sau, daca nu e (careul, remember?), atunci prima zi de luni, de cand incepea amenintarea lucrarilor, a temelor de vacanta, a compunerilor despre cum ati passez les vacances si a dezamagitoarelor materii noi pe care le asteptam cu atata ardoare pentru ca acele prime ore erau printre singurele momente incitante care priveau studiul la scoala.

Stiu ca pentru mine inca nu a inceput scoala, dar mai stiu ca vremea de afara ma face sa ma gandesc la toate celelalte zile cand voi face acelasi drum de astazi, spre scoala, prin aceeasi mizerie a primariei care a reusit sa depaseasca mizeria in care locuitorii traiesc ca intr-un suc propriu. Totodata, am venit definitiv la Bucuresti, asa ca, faptul ca mai am un weekend inainte nu ma imbie cu nimic, pentru ca nu va mai fi un weekend ca cele cu care asociam cuvantul acesta pana acum: fara plimbari, fara parcuri, fara soare, doar ceva mai multe griji si efortul de a nu pierde, cel putin pana cand imi va fi luata cu forta, putina incredere si nerabdare ce o am legata de anul acesta.

Totusi, poate ca e mai bine decat in multi alti ani, si nu imi dau eu seama bine de asta. Sunt departe de casa si nevoia de autogospodarire ma opreste sa pierd timpul intr-o cantitate indecent de mare. Pe de alta parte, fac ceea ce imi place, cel putin cu numele, si daca incerc sa ignor neplacerile de zi cu zi, datorate oamenilor si locurilor, e chiar frumos: am prieteni, am pe cine iubi, am ocazia de a-mi folosi mintea, am ocazia de a ma distra si de a invata. Am totusi libertatea pe care si-ar dori-o multi, dar uneori parca as vrea mai putina libertate si mai multe obligatii, dar intr-un decor mai placut, intr-o lume cu mai putine griji stupide, cu ceva mai multa responsabilitate din partea mea, dar si a celor din jur. A, si am avut o vacanta frumoasa si lunga. Am simtit-o, in toata splendoarea ei, nu a trecut mai repede decat ma asteptam si mi-a dat exact ceea ce am vrut.

In plus, facultatea pare, la o prima vedere optimista, ceva mai interesanta decat anul trecut. Consolarea suprema din timpul scolii, cand am inceput sa am profesori, era ca daca ai un profesor nebun, astepti o ora si oricum va pleca. Aici astepti un semestru, dai un examen sau doua cu el si pana la urma tot scapi de el. Dar inainte de a scapa de el, are obligatia de a-si face datoria. Bine sau prost, avantajul facultatii si poate chiar al Politehnicii, in special, e ca are inca oameni buni, unii chiar exceptionali. Si as vrea sa cred ca inca mai formeaza astfel de oameni, desi tot studentii sunt cei care dau tonul si duc renumele unei facultati. Despre profesori, se aud doar relele si inainte de a da la facultate poti sa afli, cel mult, unde sunt cei mai multi “nebuni”, dar tot meritele studentilor si, eventual, salariile si vizele cu care ies din cate o facultate, sunt cele care te conving in ultima instanta.

Scrise de Ea: Zi de toamna pana-n seara…

Wednesday, September 27th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Pana mai zilele trecute ma amageam ca mai sunt x zile pana incepe scoala.

Acum am evoluat. Stiu ca cele y zile care mai sunt vor trece prea repede ca sa mai conteze insasi existenta lor.

Azi nu m-am mai putut amagi pentru ca mi-a plecat iubirea in urma careia vor curge siroaie (nu, nu de lacrimi! nu am ajuns pana acolo) de dor…

Uf! Simt in nari mirosul de umezeala si parca aud discutiile din autobuz, prezic nervii cauzati de vreun prof care nu vine la curs/seminar fara sa anunte in prealabil, stradania eroica de a sta la seminare la care nu mai sta nimeni(!), nesimtirea celor multi si generozitatea si amabiliatea celor putini. Toate acestea in Galati.

Dar sa fiu totusi sincera. Nu-i chiar asa de rau! Doar ca nu pot sa specific ce anume “Nu-i chiar asa de rau!”. Ceea ce nu-i rau e un amestec nedefinit. Ca un parfum. Sunt foarte sensibila in privinta aromelor. Un miros sau altul imi poate evoca amintiri de mult uitate.

Voi reveni asupra subiectului cu informatii concrete (orar, descriere profi si materii), deci nu pierdeti urmatoarele episoade.

To be continued…