My Weblog

E atat de evidenta incat devine aproape batatoare la ochi diferenta dintre inceputul de an intai, de acum un “veac”, si inceputul de ieri si de azi. Parca toate autoritatile supreme au grija sa ne menajeze neuronii nestresati, inca sub inertia vacantei, sa ne simtim ca suntem studenti intr-o facultate… facultativa. Si pentru ei, deopotriva.

Asa ca, luand-o incetisor, incetisor, am facut si deschiderea diminetii cu o trezire de la 6:30 ca nici o (sau nicio?) alta de pana acum, simtindu-ma intr-adevar ca un student, prins in mrejele… statului si privat de libertatea de a alege, pana la varsta la care voi avea capul destul de bine infipt intre umeri pentru a alege. Oricand ar fi aceea, dar nu acum. A propos, dimineata, dusul cald/fierbinte e mult mai inviorator decat unul rece si inviorator prin definitie, deoarece in timpul noptii temeperatura corpului scade si astfel vine si starea de somnolenta si dormim bine. Daca, insa, dupa trezire, temperatura corpului nu e crescuta fortat, prin gimnastica sau un dus cald, vom pastra inca vreo 2-3 ore acea stare de somnolenta. In plus, afara tot frig este si e ultimul lucru pe care ti-l doresti atunci cand trebuie sa te misti.

Am mai facut cunostinta cu un profesor si un curs: analiza algoritmilor. Cineva ne-a spus ca acesta e cel mai bine predat, datorita profesorului, si cel mai util curs din aceasta facultate, datorita subiectului. Si, chiar daca nu as fi stiut aceasta, tot as fi fost dispus sa dau multe sanse si sa ma astept doar la ceea ce stiu ca primesc. O parere, in afara de cea cum ca mi s-a parut ceva mai mult decat ok (are potential, sa vedem daca nu s-a saturat sa-l aplice, de atatia ani) inca nu pot sa-mi fac, dar vor fi multe si detaliate pareri la sfarsitul semestrului. Stiu ca nu intereseaza pe nimeni detalii de genul proportiilor din care se calculeaza nota sau in ce fel se face laboratorul, dar sunt curios daca va reusi sa exceleze la toate capitolele. De acolo de unde stiu ca se poate, ma astept si eu la mai mult.

Facultatea, per ansamblu, s-a trezit, in sfarsit, la viata, cand si-au revenit si cei retinuti din cauza cazarilor prost facute si prea “pe fatza” alterate neregulamentar, cand au ajuns in Bucuresti si cei care credeau pe buna dreptate ca lunea nu se face scoala, in fine, cand au inceput sa vina si profesorii.

Dar totul e aproximativ si relativ (la superior). 2 laboratoare, cu ambele semigrupe, nu s-au facut, desi multi si-au rupt din inima si din somnul de dupa amiaza pentru a fi prezenti.

Ma intreb daca si la anul 1 sunt aceleasi fenomene, pentru ca entuziasm exista si mi-ar parea rau sa fie stins chiar de catre profesori. Cand mai apuci sa vezi lume inghesuita la secretariat, si optimista, care nu baga in seama replicile nesimtite ale secretarelor, mai multi oameni adunati in fata salilor de seminarii decat par ca ar putea incapea inauntru, cand mai vezi oameni grabiti sa ajunga la facultate si sa-si gaseasca salile prin acel labirint 3D, in afara zilelor de examen, cand toti vaneaza locurile strategice?

Iar alte noutati ar fi ca avem mai multe “kiosk”-uri cu ziare si mancare, un BCR in interiorul facultatii (ca un BRD si un Raiffeisen nu ajungeau), o multime de calculatoare noi (sa vedem…), reteaua wireless in extindere in Rectorat si pe afara, ceva imbunatatiri de imagine prin Regie, un bar in renovare, o biblioteca impozanta dar in constructie de prea multi ani si preturi ca o functie crescatoare de gradul intai.

Politehnica Bucuresti e vie si plina de oameni increzatori, iar altii capabili dar care nu vor sa o arate intotdeauna. Merita sa mergi pentru ca, la urma urmei, oamenii sunt cea mai importanta lectie, cea mai interesanta noutate si au cea mai captivanta evolutie.

Un an perfect!

Prima zi a fost si n-a fost… Ar fi trebuit sa avem doua cursuri, primul la Programare Orientata Obiect (cred ca trebuia un “pe” sau o liniuta pe acolo, pe undeva…) si celalalt la Teoria Sistemelor.

Pana la urma, s-a dovedit ca toata vremea frumoasa de dimineata, si trezitul in liniste si pace de dinainte de a suna ceasul, au fost doar pentru a ma face sa ma simt bine si sa ma duc cu tragere de inima la facultate, pentru ca energia de care debordam nu mi-a folosit decat la dus… si la intors. Primul curs il asteptam cu nerabdare, desi profesorul nu a prea primit bile albe de la precedentii sai studenti. Am ajuns in sala dupa dansul, si primul lucru pe care l-am auzit spunand a fost faptul ca se mira de cat de multi suntem prezenti. Ceea ce, cu putina vedere in perspectiva, explica natura atitudinii celor mai versati. A vorbit o ora despre o multime de lucruri si despre nimic, practic singurul lucru pe care il puteai afla e de la ce vine JEE, daca nu stiai deja. Apoi, a spus (in gluma?) ca ne mai tine doar o ora (din 3). In final, nu a vorbit serios. A plecat dupa prima ora si dus a fost.

Ca impresie generala, nu pot sa apreciez decat aparenta buna intentie pe care o are. Pe de alta parte, ar fi trebuit sa isi dea seama ca daca o ora nu ajunge pentru o impresie buna, poate 3 ar fi ajuns. Alt aspect deranjant a fost faptul ca nu a reusit, decat dupa multe scuze si motivari, sa argumenteze de ce nu se face C# in loc de Java: pentru ca ii e greu sa faca o schimbare in curs. Ok, C# e de prin 2000 si din 2001 sunt mormane de carti publicate. De fapt nu m-a deranjat ca nu vrea sa schimbe ceva, ci ca s-a eschivat. In rest, aspectul matusalemic al cursurilor e ceva obisnuit la noi. Chiar la fizica ni se spusese ca avem un curs cu “parfum istoric”, de pe la 1800. Cu scuzele de rigoare, lumea era cam imputzita pe vremea aia, si asta se stie.

Dupa o bere (ieftina…) in Piranha, am asteptat cursul de Teoria Sistemelor de la care nu ma asteptam mai mult decat de la primul curs de Java: sa ne scrie un “hello world” si, respectiv, sa stiu si eu despre ce sisteme este si va fi vorba. Profesorul nu a venit, i-am acordat mai mult decat un sfert academic pentru ca noi inca nu ne simteam intr-un mediu de invatamant “superior” (cui?) si am plecat cu inima impacata si portile deschise. As fi apreciat daca trimitea pe cineva sa ne anunte macar ca stam degeaba.

Tot azi s-au desfasurat si “festivitatile” (ce e asa festiv???) de deschidere a anului universitar, dar numai pentru anul intai, atat la Automatica, cat si la Calculatoare. Initial as fi vrut sa ajung la ele, ca sa primesc acele laude de sine cu acel ton care te face sa iubesti pe cei care conduc aceasta facultate nu pentru ce au facut, ci pentru ce au de gand sa faca si sa nu mai sper, ca anul trecut, ca voi prinde ceva dintre oportunitatile si avantajele acestei facultati care n-a reusit sa ridice universitatea in primele 500 ale lumii. Nu am ajuns pentru ca mi-am verificat “agenda” inainte de a afla de natura de prelungire a vacantei, a zilei de azi. Totusi, e de apreciat ca la aceste deschideri de an, niste oameni cu ceva influenta vorbesc despre ceea ce ar vrea sa fie aceasta facultate si e laudabil ca au idei constructive, sau, cel putin, au calatorit destul de mult pentru a fi invatat pana acum de la altii. Pe de alta parte, nu e laudabil, pentru ca aceleasi lucruri ni le dorim si noi si, deci, ei nu fac decat sa ne demonstreze ca daca noi nu putem sa le schimbam… ei bine, nici ei nu pot.

A, si stiu ca e o problema cu locul neincapator pentru atatea sute de studenti, dar poate se va gasi intr-un an o solutie pentru a nu mai discrimina Automatica de Calculatoare, si a face o singura deschidere de an, pentru toti. Pentru ca lumea vorbeste si nu blameaza pe cel care a ales sala.

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei

Tocmai am aflat ca toti studentii cu taxa (cei care inca nu renuntasera din anul I… adica vreo 7) de la specializarea Calculatoare, facultatea Stiinta Calculatoarelor din Galati (adica de la mine) au trecut automat la buget deoarece ramasesera multi repetenti…

P.S. Eu sunt si am fost la buget de la-nceput… Sa nu creada careva ca ma numar printre acei fericiti…

Astazi am ajuns si la captul predarii cu prima clasa de Cisco la care am tinut ore. Lumea a dat examenul final, si cati l-au dat atatia l-au si luat (inapoi?!) asa ca pot fi pe jumatate multumit, sperand sa fiu pe deplin data viitoare, cand ar trebui sa termine toti cu bine. Am vazut ce inseamna, pentru prima data, sa stai si sa astepti o clasa sa dea teste… e o plictiseala sora cu tortura. Acum inteleg profesorii de matematica ce nu intra in sala de examen fara ultimele 3 ziare din ziua respectiva, eventual cu un laptop, cu windows, cu solitaire.

Trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat nici un moment, inainte de a incepe clasa, ca studentii sa fie interesati, mai ales ca formau o clasa foarte “pestrita”, provenind dintr-o varietate de medii si locuri de munca si, poate cel mai important, putini dintre ei veniti din propria dorinta de a invata la academie. Am avut foarte placuta supriza sa gasesc interes, bunavoie si oameni cu care sa imi placa sa vorbesc. Poate ca mie, in locurile si joburile lor nu mi-ar fi fost atat de usor sa ma adaptez la niste lucruri noi (mai mult sau mai putin, pentru unii) care sa necesite efort intelectual la nivel de predare-invatare, satul fiind, poate, de stresul a 16-17 ani de invatamant dezorganizat si lipsit de finalitate, satul poate si de un job la care n-a contribuit in prea mare masura invatamantul romanesc (si nu va contribui nici vice-versa).

Mi-am dat seama vara aceasta ca pot sa ma descurc binisor daca sunt lasat de capul meu. Si asta nu inseamna ca am facut mare lucru, nu in comparatie cu idealul meu de eficienta si luciditate, dar mi-am dovedit ca pot sa ma descurc pot sa imi iau pregatirea pentru o cariera in propriile maini, intr-o mai mare masura decat mainile zbarcite ale invatamantului care aproape ca m-au crescut cu atata drag. Inca am sperante din multe locuri: de la al doilea an de facultate, de la acei oameni extraordinari pe care ma asteptam sa ii gasesc la tot pasul, de la mine ca voi putea sa schimb ceva in bine sau macar pe cativa. Nu, nu mai vorbeam despre Cisco.

Nu e inca sigur ce clasa vom primi sub aripa in semestrul de toamna, dar acum mi-e mai drag sa tin o lectie decat mi-era inainte putina teama. Plus ca nu dau niciodata inapoi de la placerea de a cunoaste oameni, pentru ca fiecare iti da un exemplu sau un contraexemplu. Si sper ca niciodata sa nu gasesc o persoana la fel ca mine care sa imi demonstreze ca sunt autosuficient, pentru ca nu vreau sa stagnez in timp ce altii se misca si imi arata lucruri pe care as putea incepe sa le ignor.

Asadar, continui, ca sa (mai) invat si eu ceva, pentru ca e infinit mai placut sa inveti atunci cand inveti doar ceea ce apreciezi… si poate si atunci cand inveti de acolo de unde altii nu stiu sa invete.

N-am scris inca nimic, pana acum, despre cum decurge, de vreo luna incoace, cea mai importanta schimbare de punct de vedere si abordare, de cand sunt la facultate. Clasa de Cisco CCNA1 pe care o tin(em) (adica Bogdan si cu mine) e intr-adevar o experienta interesanta, atat prin faptul ca exista, cat si din cauza modului in care decurge.

Ar fi trebuit sa predam pentru prima oara incepand cu toamna aceasta, dar o conjunctura prea adanca chiar si pentru curiozitatea mea, a facut sa apara aceasta clasa ca de nicaieri. Mai ramanea sa apara si un instructor sau doi. De fapt, "ca de nicaieri" se traduce prin "doua zile inainte" de prima lectie pe care am tinut-o. Nu mi-am imaginat ca va fi greu, doar ca va fi altfel, si asa a si fost. Clasa e formata din angalajatii uneia (sau ai mai multor) firme care, prin acelasi fel de conjuctura de mai sus, pe care nu am cautat sa mi-o explic, au ajuns, prin intermediul sefului catedrei de calculatoare, la noi. Adica da, pe scurt, toti sunt mai mari decat noi, incepand cu un plus de 4 ani pana la… n ani (detaliu profesional). Probabil ca prima zi a parut cel putin ciudata, cand nu aveam nici macar cheia de la sala respectiva si am asteptat pe hol impreuna cu primii veniti, dupa care, in loc sa ne ducem la calculatoare, am ramas in fata salii. As fi vrut sa ii pot intreba vreodata ce parere au de faptul ca doi studenti de anul 2 (nici macar…) le tin lectii, le pun intrebari, impun reguli si le dau examene. Sincer, sper sa nu existe pe undeva prejudecati de acest fel, ascunse, pentru ca nu isi au rostul. Sau poate ar trebui sa le stiu ca sa pot sa le "tratez". Oricum, problema aici e una dintre marile nemultumiri de pe lumea asta, si anume lipsa de incredere a oamenilor. Da, in speta, in mine, pentru ca eu ma cunosc si stiu ca oricine poate avea incredere in mine, si probabil ca asa gandesc si multi altii si de aceea am generalizat de la bun inceput. Dar nu continui pe firul asta ca nu ar mai citi nimeni.

Pana acum, de o luna, de cand predam, cred ca si-a intrat toata lumea in ritm. Si ei, cu faptul ca chiar trebuie sa mai invete ceva ca sa ia note de trecere la fiecare capitol, si noi, cu stilul val-vartej de a ne pregati lectia in seara/noaptea de diniante. Imi place ca pot sa imi fac treaba, ca pot sa ma implic si sa vad imediat ca iese ceva (bun). Fara sa accentuez nuanta de laudarosenie, nu stiu cat de multi profesori, sa zicem, dintre cei pe care i-am cunoscut pana acum in liceu si la facultate, isi pregatesc lectia cu atata minutiozitate, au grija sa le fie clar totul pentru ca sa poata raspunde tuturor intrebarilor si isi pregatesc si tot felul de "bonusuri" pentru a mentine atentia treaza. Pot sa dau exemple nenumarate de profesori pentru care as baga mana in foc ca nu mai fac asa ceva de muuulti ani, dar ei nu conteaza pentru ca nu-i voi lua niciodata drept exemplu. Interesant e, atunci cand predai, sa iti vezi propriile rezultate si in notele pe care le iau cei carora le predai. Noi stam bine. Am primit o reclamatie pentru viteza de predare (desi avem de acoperit 6 ore in linie in fiecare saptamana si chiar nu inteleg cum putem preda repede o lectie in 6 ore), dar, in rest, totul e ok. Le oferim libertatea de a-si da examenele oricand, nu impunem un orar strict, si totusi treaba merge.

Inca un lucru merita menionat pentru ca e absolut remarcabil. Indraznesc sa spun ca s-ar aplica tuturor: daca vrei cu adevarat sa inveti ceva, ai motivatia si capacitatea intelectuala de a o face, lipseste doar faptul implinit, incearca sa predai cuiva acel lucru. Pregateste-te pentru toate intrebarile lui, documenteaza-ti toate curiozitatile, acopera toate golurile de informatie si cauta explicatii logice deciziilor pe care le luai prin eliminare sau dupa intuitie. Atunci vei invata si vei intelege cu adevarat. Ceea ce nu inteleg, totusi, este de ce pot spune despre atat de putini profesori (mai ales de liceu) ca stapanesc impecabil materia pe care o predau. Eu am predat o singura data, o singura materie, iar imbunatatirea a fost incredibila. De ce anii (uneori cu zecile) nu amplifica acest lucru? Da, poate ca de la o varsta intervine plictiseala. Dar oare cei plictisiti astfel isi umplu timpul cu altceva in afara predarii? Sau intr-un fel se resemneaza cu faptul ca au o scuza pentru monotonie, un serviciu la care nu pot renunta, dar pe langa care, parca nimic nu ar mai depinde de ei? Nu cumva plictiseala si sictirul pot scadea standardele atat de mult incat insasi lipsa lor denota un gest perfect corect si necesar, cand, de fapt, nu e nici macar un gest?

Imi dau cu parerea pentru ca timp de 13 ani (gradinitei nu-i reprosez nimic) am tot invatat de la altii si refuz sa accept ca un alt punct de vedere, o scurta prezenta in tabara "adversa" in cadrul artei de predare/invatare (unde a disparut aceasta arta?) m-ar putea schimba incat as ajunge la ignoranta pe care o incriminez. Sper sa nu fi zis prea multi pana acum, la varsta mea, acelasi lucru. Iar daca au zis si acum sunt printre cei pe care ii incriminez, inseamna ca n-au luptat indeajuns. Si daca am sa ajung si eu asa, macar ma simt multumit ca m-am incriminat acum, pentru ca la acel moment n-ar mai trebui sa mai dea cineva doi bani pe mine.

Am divagat. Ramane asa.

Cand am inceput facultatea, desi aveam medie mare de admitere, nu am putut sa intru in camin. Renovare si iar renovare, totul spre binele nostru, dar daca treceai prin fatza caminelor tot ce vedeai erau muncitori care in nici un caz nu faceau ceva care sa le castige numele. Doar renumele, poate.

Camera am primit-o ca dupa razboi plus o bataie cu vopsea intre copii de 5 ani. Apoi pretentia administratiei a fost de a ne teroriza cu controale subite si amenzi la fel, pentru ca, acea gaura, numita camera, trebuia pastrata, conform contractului, in forma in care a fost primita. Vai de capetele noastre daca am fi respectat contractul.

Am avut parte de tot felul de lipsuri si de neajunsuri, s-a simtit intr-un final ca renovarea a fost facuta doar pentru a arata mai frumos caminul de afara si eventual de a li se parea acelasi lucru si studentilor din interior. Maxim 2 generatii, dupa care nepasarea si treaba prost facuta converg spre un singul lucru "forma canonica" a caminelor din Regie.

Trebuie sa recunosc ca am avut conditii mult mai bune decat majoritatea studentilor. Dar dupa cum omul (poate) sfinteste locul, caci de cele mai multe ori nu-l sfinteste deloc, s-a format un echilibru. Asa cum nu am reusit sa intru in camin cand am vrut, nu am avut voie nici sa plec cand am vrut, din cauza unor legi interne idioate, stabilite de cineva care crede ca are sub conducere un lagar. Asa ca nu am dat doi bani pe Miss Admin 2005-2006, mi-am indeplinit datoriile mai putin aceea de a pupa in fund si de a ma supune unei birocratii inutile. Poate ma tine minte la anul. Mi-as dori mult.

Acum aproximativ o luna am aflat despre un proiect de tip scoala de vara (mai redus ca timp, ce-i drept), tinut de Microsoft prin laboratorul Microsoft de la Automatica si Calculatoare.

Aceste activitati sunt de fapt orientate spre studentii din anii mai mari (>=2) care au nevoie de adeverinta de practica. Si cum un proiect de genul stat_pe_capul_profului_vesnic_nemultumit pare la fel de neatragator ca si practica la Carrefour, spre exemplu, multi se orienteaza spre acest tip de mini-stagii care ofera pe langa o pregatire adecvata in domeniul respectiv si ocazia de a lucra efectiv fie la un proiect ceva mai amplu (ca in cazul de fata) fie in cadrul unei companii. In oricare dintre cazuri, vezi ce inseamna sa te implici, sa "pui mana" si totodata capul la contributie.

Si ar trebui sa iti aduca si o multumire personala fiindca reusesti sa faci ceea ce iti place. Cui nu-i place nimic, e problema lui, e o luna de vacanta pierduta. Ca si facultatea, in general. Optiuni sunt destule, si in sfarsit simt(i) libertatea de a alege pregatirea pe care o vrei, nu cea care ti se baga pe gat. Oamenii din echipa sunt de incredere, prieteni buni (sau in devenire…). Inevitabila e si partea de competitie intre echipe, dar atata timp cat nu ne dam in cap unii altora e genul de competitie constructiva in care pana si cel care a muncit cel mai putin are de castigat din simplul fapt ca a muncit. Caci altfel… ce face omul fara job si fara restante intr-o luna de vara?

Intr-adevar, o adeverinta de practica e un formalism. La fel poate fi si un entry pe CV daca ceea ce ai facut acolo ai facut din obligatie sau optiunea a fost mai degraba o lipsa de optiuni degenerata dintr-o lipsa de interes. Dar, la urma urmei, la fel poate fi si experienta unui job sau chiar si cea de freelancer. Eu inca mai cred ca in tara asta poti face ceea ce iti place si fara sa mori de foame. Ba dimpotriva. Watch me.

A, ce facem noi acolo: ne jucam cu C#, facem un programel si vom fi indoctrinati de platforma .NET.

Abia astept

Iata si lista. Asa, sa ramaneti in istorie si in indexul lui Google

1. Laurentiu Cocanu, Lucian Adrian Grijincu, Alexandru Mocanu, Bogdan Prisacari

2. Diana Cojocea, Corina Filimon, Catalina Manolache, Andrei Radulescu

3. Alina Simion, Mihai Borobocea, Laura Ionita, Dragos Sbirlea

4. Cristian Gratie, Teriş Liviu, Puiu Mihaela, Andrei Tamazlacaru

5. Cristina Iftimia, Aniela Carbunaru, Irina Borozan, Andreea Carmen Soare

6. Alexandru Marinescu, Stefan Oancea, Cristian Ocnarescu, Cristian Sandescu

7. Ciorba Andrei-Mihai, Vinatoru Ana-Maria, Stefanescu Andrei, Baranga Silviu-Horia

8. Anca Manea, Vlad Georgescu, Nicolaie Marian

9. Drenea Alexandru, Itoafa Liviu, Margarit Andreea

10. Mara Ovidiu, Stancescu Traian, Teodoru Gabriel

11. Cotfas Liviu, Croicu Catalin, Dinu Vlad

Recent mi-a cazut in manutele astea doua ultima versiune a unui produs de care nici nu auzisem pana acum: Microsoft Student 2006. Din copyright am vazut ca produsul are licenta de dinainte de 2000, dar poate ca prejudecata faptului ca e prea avansat pentru mine m-a facut sa-l ignor.

Si bine am facut. Dupa o prezentare pompoasa vazuta pe internet, flash, muzica, poze cu studenti fericiti care nu par sa aiba nevoie de un astfel de produs mi-am dat seama ca si eu sunt fericit…

Pentru inceput arata bine, desi se vede destul copy-paste din codul de la encarta 2005/2006. Totusi, nu e din cale-afara de placut de utilizat, pentru ca se reduce la un stil de navigare al unui browser, combinat cu stilul de organizare a informatiei din Encarta, astfel ca simultaneitatea activitatilor nu prea e prezenta. Mult flash si shockwave, frumos de privit peste umarul altuia dar nu facil de utilizat in situatii concrete si mai ales urgente.

Ah… utilizare… utilitate…. Houston, we’ve got a problem. Care e scopul acestui program? De a ajuta studentii la proiecte si teme, de a le oferi informatii facil, pentru a invata si a fi studenti eminenti, ca cei din poze. Unde sunt toate acestea? Sunt la o facultate de calculatoare… ma uit meniu, NIMIC despre calculatoare, despre programare, doar un capitol de matematica. Deja cu lehamite intru la matematica. Bun, chestii de geometrie, algebra, drepte, corpuri, matrici, determinanti, ceva (nu am minimalizat!) despre numere complexe, si apoi chestiuni mai avansate cum ar fi functiile (!) cu asimptote (whoa) si trasarea graficelor, doar 2D, bineinteles. Apoi, ca din pom, 2-3 vorbe despre probabilitati, la nivel de clasa a 9-a, si, intr-un capitol de “general math” iti spune ce e aia o integrala, adica primele doua pagini din capitolul manualului in care vezi prima oara o integrala. Capitolul de teoria numerelor poate fi tiparit pe 3 sferturi de pagina si nu are nici o legatura cu ce intelegem noi prin acest titlu, ci defineste vag numerele prime si… cam atat.

Mi-e greu sa trag o concluzie pozitiva vazandu-ma in pozitia celui care da bani pe asa ceva. In cazul invatamantului romanesc, nu cred ca pot garanta ca tot materialul de acolo te poate ajuta sa treci bacalaureatul macar. De pregatire pentru facultate nu am ce zice, e o totala rusine. Poate cineva care a picat bacul sau a abandonat definitiv invatamantul superior ar putea sa gaseasca ceva util si nou (!) in aceasta padure de uscaturi. CUltura generala pentru cineva care cauta asa ceva nu se poate numi in nici un caz.

La restul capitolelor, se gasesc sfaturi despre cum sa tii o prezentare, dar n-am gasit cum sa-ti faci un CV. World Atlas-ul e copiat din Encarta. Linkurile externe sunt din abundenta, dar pentru o colectie de linkuri imi ajungea si un pdf, nu aveam nevoie de un DVD de 3.5 GB. Nu pot sa-mi dau cu parerea cat de bune sunt activitatile interactive din biologie sau geografie de exemplu, dar per total nimic nu da impresia de nivel academic, nici macar de liceu uneori.

O intreaga aplicatie destul de interesanta este un calculator stiintific deloc mai capabil decat calculatoarele stiintifice comune, dar cu un set de butoane expandabil, pentru cei care nu reusesc sa se obisnuiasca cu interfata uzuala. Stie sa deseneze grafice (atentie! in 4 culori!), adica mai prost decat Word-ul.

In general, oricat mi-ar placea mie sa mai injur Microsoftul din cand in cand (oooops… fac scoala de vara la ei, mai bine tac) trebuie sa recunosc ca multe dintre produsele lor sunt bine facute. Poate lipsesc ideile uneori, dar cel putin se vad oamenii bine platiti. Fac bine lucruri complicate, sunt user-friendly si de cele mai multe ori functioneaza flawless. Microsoft Student 2006 mi se pare un mare esec pe cel mai important plan, anume al utilitatii unui produs relativ necunoscut, in care e usor sa iti pui increderea din simplul motiv ca vine dintr-o sursa de incredere. Insa aspectul comercial se vede si in continut, care daca ar fi privit de parinti trecuti de a doua tinerete ar considera ca e potrivit pentru elevul/studentul lor.

Mai rau e ca si saraca loaza ar putea sa-si puna increderea in asa ceva.