Archive for October, 2006

Scrise de Ea: Eficienta diferitelor forme de invatare

Friday, October 20th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Specialistul in psihologie educationala William Glasser afirma ca omul invata:

10% din ce citeste;
20% din ce aude;
30% din ce vede;
50% din ce aude si vede;
70% din ce discuta cu altii;
80% din ce experimenteaza;
95% din ce ii invata pe altii.

La concluzii similare au ajuns si alti cercetatori in domeniul psihologiei invatamantului, chiar daca procentele date aici pot sa difere intrucatva.

Scrise de Ea: Cum sa faci o femeie fericita?

Friday, October 20th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Am mai primit un mail de acest gen (acum ceva timp), insa acesta e si mai amuzant :)

Cum sa faci o femeie fericita ?

Pentru a multumi si a face o femeie fericita, tot ce trebuie sa faci este sa fii:
1. un prieten
2. un tovaras
3. un amant
4. un frate
5. o figura parinteasca
6. un profesor
7. un educator
8. un bucatar
9. un gradinar
10. un tamplar
11. un sofer
12. un inginer
13. un mecanic
14. un decorator
15. un stilist
16. un sexolog
17. un ginecolog/obstetrician
18. un psiholog
19. un psihiatru
20. un terapeut
21. un tata bun
22. un gentleman
23. bine organizat
24. ordonat
25. foarte curat
26. atletic
27. afectuos
28. amabil
29. atent
30. ambitios
31. ascultator
32. logic
33. indraznet
34. curajos
35. creativ
36. viteaz
37. politicos
38. capabil
39. hotarat
40. inteligent
41. imaginativ
42. interesant
43. cu bun simt
44. rabdator
45. politicos
46. pasionat
47. respectuos
48. dulce
49. puternic
50. descurcaret
51. intelegator
52. compatimitor
53. tolerant
54. ager
55. cineva caruia ii place sa faca cumparaturi
56. cineva care nu face probleme
57. cineva care nu se uita niciodata la alte femei
58. foarte bogat

IN ACELASI TIMP, TREBUIE SA FI SIGUR CA:
59. nu esti nici gelos nici dezinteresat
60. te intelegi bine cu familia ei, dar nu petreci mai mult timp cu ei decat cu ea
61. ii oferi spatiu, dar te arati interesat si ingrijorat de actiunile ei

MAI PRESUS DE TOATE ESTE FOARTE IMPORTANT SA:
62. nu uiti datele de:
* aniversare (nunta, logodna, prima intalnire, primul dans, prima inghetata, …)
* absolvire
* nastere
* menstruatie

Cu toate aceste, chiar daca respecti intocmai instructiunile de mai sus, nu esti 100% sigur ca va fi fericita, pentru ca intr-o zi s-ar putea simti coplesita de perfectiunea sufocanta din viata ei si va fugi cu primul salbatic boem-beat-de viata pe care il intalneste.

Si inca o data…

Thursday, October 19th, 2006

Am inceput azi a doua clasa de Cisco, de semestrul 2. Tin mult sa cred ca a iesit mult mai bine decat orice alte ore (i.e. “classes”) de pana acum. Poate ca mi-au placut mai mult lucrurile despre care am vorbit, poate ca mi-a placut sa am niste oameni necunoscuti pe care sa ii fac sa le placa sa vina la ore, poate mi-a placut ca au fost receptivi, in primul rand la noi, la faptul ca suntem dispusi si nerabdatori sa ii ajutam si sa ii asistam si de-abia apoi la ce am avut de zis…

Mai avem doar 4 studenti din semestrul trecut, restul sunt adunati de pe la tot felul de clase sau chiar de la alte academii. Imi imaginam ca va fi putin mai dificil sa sa se obisnuiasca cu noi, dupa ce am vazut ca multi dintre ei nu prea stapaneau cunostintele pe care le consideram de baza, din semestrul intai, si, probabil, le-ar fi fost mai usor daca, cel putin, ar fi ramas sub “tutela” acelorasi instructori cu care se obisnuisera (reciproc). Din cate mi-am mai dat seama, unii nu sunt prea obisnuiti sa fie atenti si sa inteleaga atunci cand se preda. Poate ca e si un efect secundar al cursurilor din Politehnica, unde nu e nici o rusine sa te duci la un curs si 3 ore in linie sa nu intelegi nimic. Si nu e nici o realizare daca intelegi tot. Eu, cel putin, stiu ce inseamna sa inveti; stiu ce inseamna sa vrei o idee care sa iti lege cunostintele, sa poti deduce, sa ai o baza cu care sa poti gandi logic chiar si ceea ce nu ai invatat. Cu alte cuvinte, e oarecum echivalent cu a pune intrebarile potrivite atunci cand nu esti in cunostinta de cauza. Ce as vrea de la acesti oameni este sa ne creada (cel putin) ca la noi se poate invata “live”, ca nu cerem decat atentie si implicare, dupa care 30 de minute de citit materialul in cauza sa fie mai mult decat de ajuns pentru ca sa isi poata da examenele; sper sa isi dea seama ca pot veni undeva cu placere, nu undeva unde pierd timpul pe care l-ar putea folosi acasa ca sa invete.

Poate ca nu sunt atat de bine pregatiti pe cum ma asteptam, sau pe cum stiu ca sunt si stiu ca au dovedit studentii nostri din semestrul 1, poate ca mai trebuie sa pierdem noi putin din timpul lor pentru a petici lipsa de interes a altor instructori, dar, la urma urmei, cu cat am mai mult de lucru, cu atat am mai multe satisfactii. In fond, niciodata nu m-am plans de responsabilitati; mai mult, chiar, nu de putine ori, m-am bagat cu capul inainte in ele. Eu vin cu placere la orele acestea; si chiar daca am sa ajung sa ma pregatesc eu mai mult decat sunt dispusi ei sa invete, tot voi avea satisfactia castigului personal, chiar daca nu am privit niciodata Cisco dintr-un mod pur egoist.

Cel putin vin cu inima impacata mai apoi, la cel mai jalnic laborator pe care l-am avut vreodata, de Java. Sa-mi vorbesc de rau profesorii? Nu… oricum gandesc rau despre ei si e de ajuns. Nu rezolv daca ma manifest, nu rezolv nici daca tin in mine. Deci nu rezolv nimic, asa ca end of file.

Daca n-aveti ocupatie

Tuesday, October 17th, 2006

Eu am; de aceea n-am timp sa scriu.

http://blog.zanorg.com/?perm=102

Pentru cei ce nu-ntelege, trebuie sa (va) tineti bilele sus :)

Despre bloguri, pe la noi

Saturday, October 14th, 2006


Gasit pe YouTube.

Scrise de Ea: Impresii de toamna

Friday, October 13th, 2006

Acest articol este scris de Caffe au lait si este publicat cu permisiunea ei :)

Hiu… In sfarsit m-am apucat sa scriu… Desi stiu sigur ca o sa fac cel putin o pauza. Dar nici de data asta n-am putut rezista impulsului sa scriu. Cand trebuie, trebuie!

Ziua de ieri:

joi, 12.10.2006

Trezirea la 6 (deja a devenit o obisnuinta sa ma culc la 22:30-ca sa pot sa ma trezesc fara sa ma simt privata de caldura patutului meu). Primul curs nu avea sa fie o surpriza nici acum… EA (Electronica Analogica) nu ma atrage catusi de putin. Cat despre prof… face niste glume pe care doar el le intelege… deh! glume de electonist! Cum nu mancasem nimic, muscam dintr-un mar in timpul cursului ori de cate ori se intorcea proful si bineinteles sunetul produs imi starnea cate un ranjet ascuns.

Si de aici incolo a inceput si partea frumoasa a zilei. Cursul de PLDN (Proiectarea logica a dispozitivelor numerice) a fost poate cel mai frumos curs de pana acum. Am inceput sa facem despre algebra booleana care pana acum e foarte interesanta si usor de priceput. Ce imi place la proful asta (cu care facem si ED - Electronica Digitala) e ca pune accent pe calitate si mai putin pe cantitate. Nu se grabeste, inca are entuziasm, zambeste, are carisma si chiar stie despre ce vorbeste.

Si cum speranta moare ultima, iata ca spre uimirea mea ziua a continuat cu bine. Dupa o pauza mai lunga, laboratorul de EA de la care nu ma asteptam decat la ce e mai rau (dupa un an de facultate am invatat sa ma astept la ce e mai rau - pentru ca atunci cand ma intalnesc “cu ce e mai rau” sa fiu pregatita). Si totusi… a fost bine. In capul meu se mai facu lumina in ceea ce priveste osciloscopul, generatorul si altele de felul asta. Poate a fost primul laborator de electronica in care am inteles mai mult de 50%. Poate…

Si desi se facuse 17:20 mai aveam inca 2 ore. Laboratorul de PLA s-a dovedit foarte interesant (ne-am jucat cu Z80 Simulator IDE) si asistentul (care preda si cursul) e tanar si explica bine, are rabdare cu toata lumea, trece pe la fiecare.


Ziua de azi:

vineri, 13.10.2006

Acelasi 6 dimineata, aceeasi statie, aceeasi oameni… Si va prezint laboratorul de SO (Sisteme de operare): “am venit, v-am prezentat cum sta treaba si am plecat”. Cursul (cu acelasi prof de la laborator) nu numai ca a fost unul introductiv dar nu mi-a shimbat deloc viziunea despre SO. A generalizat foarte mult, atat de mult incat lucrurile expuse nu depaseau nivelul clasei a 9-a sa zicem. Plus ca are un stil numai bun de dormitat… Sa invatam bine! La cursul de PLA am sfarsit prin a juca x si 0 impotriva vointei mele… nu am apucat loc in fata si deci nu se vedea nici bine si nici nu prea se intelegea ce zice. De data viitoare am de gand sa fac tot posibilul ca sa stau in fata si sa ma concentrez.

Seara judecatii

Friday, October 13th, 2006

Dupa cum am mai spus, Academia Cisco de la UPB incepe un nou semestru, de saptamana viitoare, ceea ce inseamna ca avem din nou de lucru; oricum multi nu au somat nici in vacanta. Asa ca ieri, joi, am organizat interviuri pentru boboci si, de data aceasta, am avut ocazia sa fiu pe partea cealalta a baricadei, cu atat mai ciudat cu cat eu insumi nu am participat decat la vreo 2 interviuri din viata mea si nici unul dintre ele nu mi le amintesc sa fie prea serioase. Adica am participat la formalitati.

In aceasta ordine de idei, am avut grija (singular si plural) sa le aratam cu o zi inainte, la deschidere, celor care au venit cu entuziasm, ca si acest interviu este o formalitate, ca entuziasmul si engleza uzuala sunt garantii de netagaduit pentru intrare. Din garantii s-au transformat in conditii si din conditii, in teste la sange (ca sa nu zic sangeroase…). Nu stiu cat de surprinsi au fost ceilalti, dar nu ma asteptam sa se prezinte atat de multi, in comparatie cu cate fetze (de) tinere am vazut la deschidere. O echipa de aprox 12 oameni au intervievat timp de peste o ora valuri si valuri de studenti veniti de prin toate partile (chiar si Africa…), unii cu tragere de inima, altii cu poezia invatata de acasa, unii mincinosi (nu mintiti la interviu ca pana si eu va pic fara remuscari!), altii cu zero experienta dar cu o intuitie si o engleza extraordinare.

Cred ca imi sta in temperament sa ajut oamenii cu cat pot si cand pot, chiar daca uneori ma mai lipsesc de un moft si n-as vrea sa ma dezobisnuiesc de asa ceva pentru ca lumea o “cere” din ce in ce mai mult si pe cat de dezobisnuita e sa gaseasca ajutor si buna cuviinta, pe atat de suprinsa e cand o gaseste. Si astfel, pe langa ajutor, mai dau si sperante. I-as fi trecut pe toti studentii de ieri, sau, mai exact, le-as fi dat tuturor o sansa pentru ca asta imi doresc si eu de fiecare data cand o dau in bara. Dar a trebuit sa resping jumatate dintre ei, mult mai putin decat altii, pentru ca m-am incapatanat sa cred ca cei pe care i-am intervievat fie dovedisera ca merita acea sansa, fie ei insisi erau acel ceva ce te convinge ca poti lucra cu acea persoana intr-un mod eficient pentru amandoi. Nu ceream decat cunostinte de engleza si ceva motivatie (felul in care o exprima, in orice caz); am incercat sa discut cat mai mult cu fiecare in parte ca sa ii vad cum reactioneaza la o conversatie pentru care nu se pregatisera si faptul ca am continuat astfel pana la ultimul, dovedeste ca am avut ceva concluzii de tras.

O extrema neasteptata a fost faptul ca nici macar cei de la FILS (Facultatea de Inginerie in Limbi Straine), la 100m de rectoratul nostru, nu stapaneau engleza conversationala si aveau aceleasi dificultati la a interpreta o fraza oarecare ca si la a intelege concepte de retelistica pe care nu le mai intalnisera vreodata. Si culmea, cand auzeau ca vreau sa le testez cunostintele in engleza, imi tranteau in fata argumentul “FILS” pe care prima oara l-am si crezut (nu inainte de a verifica) dar aceea a fost si ultima data. De asemenea, studenti de ani 3-4 de la Calculatoare (!) care nu vazusera niciodata Linux n-au lasat o impresie prea buna nu pentru ca ar fi aratat o lipsa de experienta, ci pentru ca denota o lipsa de interes. Chiar si urmand curs dupa curs, la facultate, nu scapi de Linux si daca faci doar atat inseamna ca te complaci unei obligatii. Ceea ce mai inseamna ca daca obligatia ar fi mai mica, s-ar complace si mai usor doar la ea. Pe scurt, orizont ingust.

In fine, au venit si vreo 3 cunoscuti de-ai mei, dar pe care i-am trecut pe merit, fara sa tin cont de “pila implicita”. Cat despre marea majoritate, nu imi vine sa cred cata ignoranta exista in randul celor de varsta mea (si totodata de la facultatea mea, nu vorbesc de cei de pe la gurile de metrou), lucru care mi-a cam schimbat parerea si asa putin optimista despre efectul noii generatii asupra Romaniei. Prea putini isi dau seama ca o unele certificari de la noi pur si simplu umbresc diploma de facultate pentru care se muncesc fara scop si rezultat util. Mi-e greu sa cred ca lipseste, la aceasta varsta, inspiratia, daca pot sa-i spun asa, de a te stradui pentru ceea ce are viitor, mai ales cand iti este oferit pe tava.

De fapt, cred ca “boala” vine de la a prefera sa nu te straduiesti pentru nimic, punct.

- M-o lua cineva si pe mine cand termin facultatea, m-o lua cineva si cand termin cu Cisco… deci cam tot aia.

A, si daca nu e evident pentru toti ca lumea IT are viitor, poate e mai usor sa rezolve intai problematica viitorului limbii engleze. Asa ca, pana la urma, am avut dreptate cu ceea ca am cerut la deschidere: engleza si vointa. As fi vrut sa ne fie aproape imposibil sa respingem atat de multi.

Ar trebui sa cada putin pe ganduri cei care au picat la un interviu pentru care cunostintele si pregatirea nu contau. Pentru ca mai rar gasesti interviuri atat blande si “mamoase”… Voi ati trece un astfel de interviu “formal”?

Tagged: Bucuresti

Wednesday, October 11th, 2006

Leapsa a venit de Auras si am sa scriu doar despre Bucuresti, pentru ca Galatiul este, per total, un long-time-no-see.

3 locuri care imi plac in Bucuresti

  • Mall Plaza Romania
  • Parcul Herastrau
  • Campusul Politehnicii, in serile de primavara

3 locuri pe care le detest in Bucuresti

  • Transportul in comun (nu e un "loc", dar cand esti "acolo" iti dai seama de ce)
  • Caminele studentesti
  • Crangasi

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Bucuresti

  • KFC Plaza Romania
  • Cluburile aproape de zona centrala (Fire & others)
  • Regie (atata timp cat nu locuiesti acolo, e frumos)

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti

  • Nesimtirea, nesimtirea si nesimtirea.
  • Mizeria pe care o face fiecare locuitor si in care i se pare normal sa traiasca
  • Lipsa oricaror feluri de organizare si informare decente, in orice domeniu si in orice situatie.

Cel mai de fitze cartier din Bucuresti

  • Bulevardul Unirii (oameni foarte "saraci" pe acolo…)

Cel mai urat cartier din Bucuresti

  • Nu mi s-a parut o investitie rentabila de timp (si cine mai stie ce… ) sa explorez toate zonele "colorate", asa ca ma limitez la Crangasi.

Si as mai adauga o chestie:

Daca ar fi sa schimbati un lucru in Bucuresti, ce ati schimba?

  • Populatia.

 

Deschidere la Academia Cisco UPB

Wednesday, October 11th, 2006
logoGradient.jpg.gif

Astazi a fost si ziua cea mare, de deschidere a unui nou an la Academia Cisco. I-am facut si noi putina reclama care nu prea ne-a reusit, dar cunoscuti se pare ca ne-am facut, cel putin pana la nivelul la care am avut oameni prezenti la deschiderea noastra cu fluturasul in mana de la o alta academie si intrebau “Astia sunteti voi?”. Oricum, asta tot inseamna ca am invatat ceva pentru urmatorii ani.

Mi-a placut foarte mult cum a decurs prezentarea si mi-am zis ca daca as fi fost in rolul nou-venitilor, as fi fost si eu convins. Mai ales ca, in pozitia in care sunt, nu am parte de scepticismul specific romanului care se implica in ceva care mai si costa si i se mai si spune cat de bun e; stiu cat-de-cat cum functioneaza lucrurile, practic, in procesul de predare si, eventual, si intern. Nu s-au spus minciuni si lucrul cel mai de apreciat este cum s-a reusit a se pune intr-o lumina foarte placuta si atractiva, tot ceea ce avem. In fond, conteza foarte mult felul in care faci un lucru, pentru ca nu intotdeauna ceva facut este si bine facut. Noi incercam sa il facem cat mai bine cu putinta, sa ne apropiem cat mai mult de oamenii care isi pun speranta si banii in noi si sa le aratam ca ne pasa ce fel de oameni pleaca de la noi. Ok, incep sa sun a propagandist…

Am fost surprins sa vad cat de multe fete au venit, nu doar ca sa vada despre ce e vorba, dar cu ganduri de a se inscrie si de a ajunge departe prin noi. Nu discriminez niciodata, dar e un lucru putin intalnit sa gasesti deja entuziasm pentru un astfel de domeniu, inainte de a-l fi introdus cineva intentionat. Poate ca asta inseamna ca lumea vine din liceu ceva mai pregatita, poate cu ceva mai multa cunostiinta de cauza (si scop). Poate ca nu…

Mai toti erau de anul 1, speriati ca nu vor avea timp sa se ocupe si de facultate daca isi rezerva inca 6 ore pe saptamana. Vor vedea ei ca, pana la urma, vor avea, cu tot cu Cisco, mai mult timp decat cred ei acum ca vor avea fara Cisco. Parca imi pare rau ca nu am ocazia de a lua o clasa de la zero; totodata, si cei pe care ii voi avea probabil nu vor fi prea multumiti ca trebuie sa isi schimbe intructorii, dar sper sa nu dureze mai mult de 2-3 ore pana spargem gheatza. Dar imi place sa vad oameni entuziasti si cred ca de asta imi plac mai mult cei noi decat cei care au trecut deja prin cel putin un semestru la Cisco si prin faptul ca au ales sa continue, arata ca au cel putin vointa si poate chiar o chemare in directia aceasta. Dar entuziasmul lor va fi in mod sigur mai putin, pentru ca nu va mai exista elementul surpriza, nu vor mai avea ocazia sa invete acele lucruri usor de digerat si de aplicat… deja intra destul de adanc in partea practica si joaca se cam termina aici.

Desi, daca ar fi sa-l citez pe “omul” de la Cisco Romania prezent azi la deschidere, un student poate reajunge la acel nivel de dedicare si pasiune fata de retelistica, incat sa afirme “atunci cand umblu pe un router, e ca si cum as face dragoste cu prietena mea”… Pi buni. Sau asa zice el. Eu nu.

PS: inscrierile se fac la www.academiacisco.ro iar interviul e maine, joi, la ora 18, in EG202. Daca sunteti CCNA1, clasa mea si a lui Bogdan are locuri libere :D . Aveti mila cu situl, de-abia a devenit functional.

Scrise de Ea: Galati vs. Bucuresti

Monday, October 9th, 2006

Articol scris de Caffe au lait si publicat cu permisiunea ei :)

Si tocmai cand credeam ca nu o sa mai scriu asa de des… am primit leapsa de la Auras. Cum Auras a scris despre Galati si Bucuresti, o sa fac si eu la fel pentru ca anul asta am avut ocazia sa fac comparatie intre cele 2 orase.

3 locuri care imi plac in Galati

- Tiglina I (am facut CNMK-ul si am amintiri foarte frumoase legate de zona asta)
- Gradina Publica (acum ajung foarte des acolo cand am o fereastra…)
- Gradina Botanica (niciodata nu o sa ma plictisesc sa admir ceea ce e frumos) si Faleza Superioara

3 locuri care imi plac in Bucuresti

- Zona fantanilor din preajma magazinului Unirea
- Parcul Tineretului
- Parcul Herastrau

3 locuri pe care le detest in Galati

- Piata Rusilor din Micro 17 (plasata exact langa Biserica Sf. Ilie)
- Zona aceea cu caminele studentilor (arata si este jalnica…)
- Gara

3 locuri pe care le detest in Bucuresti

- Gara de Nord
- Fatada Universitatii
- magazinul Unirea

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Galati

- Restaurant Neacsu
- Corso
- Place (am iesit de multe ori cu colegii de liceu, asa ca ma duc intotdeauna cu drag)

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii in Bucuresti

- KFC Mall Plaza Romania
- Springtime
- Pe locul 3 as pune un club, dar n-am apucat sa ma duc in nici unul…

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Galati

- autobuzele “conserva” (alias: “Asteptati urmatorul autobuz pentru ca nu se-nchide usa!”) la ora 7:00 dimineata
- mizeria de pe strazi
- numarul mare de caini comunitari

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti

- strazile mereu in constructie (am avut ocazia sa vad cu ochii mei…)
- metrourile pline de cersetori
- discrepanta atat de evidenta dintre bogati si saraci

Cel mai de fitze cartier din Galati

- cred ca toate cartierele sunt “cu fitze” in Galati…

Cel mai de fitze cartier din Bucuresti

- Bld. Unirii (m-am uitat la fiecare bloc si balcon in parte… arata chiar bine)

Cel mai urat cartier din Galati

- de fapt 2 cartiere: 39 si 40 (nu numai ca sunt urate, dar majoritatea celor care locuiesc acolo se comporta ciudat tare… in special cei de varsta a 2-a si a 3-a)

Cel mai urat cartier din Bucuresti

- nu am ajuns sa-l vizitez inca, asa ca nu pot sa dau un verdict