Sincer, postez doar ceea ce merita. Si, impotriva celor care procedeaza ca mine si intorc capul cand vad un post == video de pe youtube, intrati pe linkul de mai jos…
… adica aici.
Pur si simplu inspirat, original si actual.
Depozitul de calculatoare de pe Bd. Iuliu Maniu, sediu mic si amarat, seara.
Client: Aveti o oferta de placi de retea ca… stiti… m-ar interesa… asa… o placa de retea. (om avizat)
Vanzator1: (butoneaza pe calculator) Mie nu-mi apare nimic aici. Nu avem.
Eu: (ma gandesc deja ca daca nu au nici o placa de retea, nu am nicio sansa cu ceea ce am sa le cer eu) Buna seara, caut un adaptor de alimentare pentru serial-ata, cel care face trecerea de la 4 conectori la 15 pini.
Vanzator1: …
Vanzator2: De-ala, ma, molex in serial ata…
Eu: Exact!
Vanzator1: (spre Vanzator2) Bai, nu stiu daca mai avem asa ceva…
Vanzator2: (spre Vanzator1) …daca n-ai prin stoc, vezi daca ai tu, in proprietate personala (!!!)
(Scotociri pe sub birou, doua funduri in sus in fatza mea, in final, victorios…)
Vanzator1: (stupefiat si cu obiectul in mana, neambalat, ne-nimic) Chestia ASTA?
Eu: Da!
Vanzator1: Oare cat costa chestia asta? Habar n-am. (se aude de undeva “70!”) Eh… na… v-o dau… 50, poftim! Daca nu merge veniti si v-o schimbam. A, vroiati de-aia cu doua? Nu? Perfect!
O pun in sacosa de Cora, peste paine, si plec.
Deznodamantul, favorabil.
Iar obiectul miraculos este acesta.
Cat inca mai e timp, minti lucide, speranta ca inca mai arunca cineva un ochi pe calculatoare inainte de a se afunda in mancare, bautura, urlete si dantzuri, va urez La multi ani!
Sa ne fie mai bine, sa muncim si noi pentru asta, sa ne bucuram unii de altii si sa fim mai altruisti. Caci unii fara altii nu putem trai, asa ca am face bine sa ne intelegem.
Le mai multumesc inca o data tuturor celor care ma citesc, caci ei imi dau motivatia de a continua sa scriu, atat, putin, nesemnificativ, cat ma duce mintea. Voi continua sa scriu atata timp cat stiu ca la capatul celalalt e cineva care zaboveste cateva momente deasupra a ceea ce iese din manutele astea doua. Si le multumesc si celor care m-au criticat, caci am devenit mai incapatanat hotarat datorita lor.
Gata cu aerele de Oscar, ma duc sa imi iau premiul, adica sa ma distrez, sa ma imbuib cu bunatati si sa sper, zambind, la binele tuturor. Sa vedeti ca miroase altfel aerul in UE 
Ne vedem pe partea cealalta
(ce obscen a sunat…)
Dap, sunt fan nVIDIA 
Extras de pe BBC
A geneticist, a philosopher and a chicken farmer say they have found the answer to a great evolutionary puzzle.
The experts looked at the evidence in the long-standing debate over which came first - the chicken or the egg - and opted for the egg.
Professor John Brookfield, a genetics expert from Nottingham University, said the first chicken must have started out as an embryo in an egg.
This means the organism in the eggshell would have the same DNA as the chicken.
He explained that the reason was due to the fact that genetic material does not change during an animal’s life.
Professor Brookfield said: “The first living thing which we could say unequivocally was a member of the species would be this first egg, so I would conclude that the egg came first.”
Adica, intai a fost oul, dar in niciun caz ou de gaina. Un ou, acolo…
Trebuie să onorez tagul la care oricum m-am oferit, de la drojdie şi cred că de la încă cineva…
1) Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.
“[…] liniar, fără goluri sau întreruperi, până la limita superioară de biţi dintr-o adresa logică […]” (procesoare Intel, not cool)
2) Fara sa verificati, cat e ora?
9:30
3) Verificati:
9:25 Parcă spuneam mai demult că nu pot trăi fără ceas.
4) Cum sunteti imbracat?
Pijama alb cu gri, şosete albe
5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
la mine, în oglindă, la baie.
6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
NIMIC! Imagine that! În Bucureşti!
7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am ieşit ieri de la facultate, m-am dus la gară şi am pierdut 1,5 ore degeaba din cauza Sistemului Informatic Feroviar. Apoi am oferit informaţii unor străini, am admirat feţele inexpresive din metrou, ploaia si vântul pătrunzător până acasă.
8) Ati visat ieri noapte?
Da. Am visat un profesor de care credeam că scăpasem, apoi m-am văzut neras şi (ne)tuns ca Sawyer din Lost. Am aflat apoi că am apărut în visele altora jucând Chicken Invaders şi mai pe urmă împuşcând nişte băieţaşi de cartier cu un pistol.
9) Cand ati ras ultima data?
Acum 15 minute.
10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Var, tablouri mici şi ar fi trebuit să fie şi un banner cât un aşternut de pat, cu sigla Cisco, dar nu am reuşit să dăm găuri în perete.
11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Aş prefera să dau o mulţime din acei bani înainte de a cumpăra ceva cu ei.
12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Barnyard. Drăguţ.
13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Nu prea, de-abia am deschis ochii. Am văzut că mi-e foame.
14) Ce parere aveti despre acest chestionar?
Revin la părerea mea: Spam “in style”
15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
O parolă de-a mea: 155983@x E, acuma, de la ce e parola asta?
16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Trebuie să port negocieri pentru a răspunde.
17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Mi-aş ridica zeci de întrebări în cap zilele următoare dacă aş răspunde. Mai bine nu.
18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Nici nu îmi mai amintesc de când mă tot gândesc.
19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
te iert (ai dreptate, Miki)
20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
câte puţin din oameni, câte puţin din trecut
21) Va place sa dansati?
da, şi poate că le-ar plăcea şi altora dacă aş dansa mai bine
22) George Bush?
NU.
23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
Stiri, la Prima, probabil, acum multe săptămâni. Am cablu şi nu-l folosesc.
24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Cei carora le pare rău ca n-au fost tag-uiţi până acum.
Eu in crestere, EA in scadere (nu mai curge marafetii?)
Asa ca m-am mutat la sectiunea blog-uri, ca sa nu ajunga mama omida peste mine.
Pare sa se intample ceva ciudat cu CFR-ul, de la o vreme. Pana nu demult, orice schimbare aparuta insemna o crestere de tarif, o greva, blocarea unei linii in vederea modernizarii, care mai avea sa fie repusa in folosinta peste mai mult decat putea cineva estima rational, samd. Pe de alta parte, nu e ceva de neasteptat sa te trezesti intr-un tren in care se inghesuie oamenii ca vitele (rectific, sunt inghesuiti), mai exact, mai rau ca vitele care folosesc metroul si se cred atat de importante, ca si cum metroul ar pleca mai repede sau mai tarziu in functie de cat de “cu talent” se reped la intrare sau iesire. Prea lunga divagarea si n-o rectific.
Dar, totusi, nu surprinde pe nimeni faptul ca metoda romaneasca de a transporta mai multi calatori decat de obicei, nu implica alte rute, mai multe trenuri, de fapt, nu implica nimic, in afara decat ceva mai putine vagoane decat in mod normal. Imi si imaginez inginerii politehnisti de la transporturi, formati in iepoca de aur, care ar fi in stare sa prezinte o explicatie de genul “masa trenului ar fi prea mare pentru vagoane suplimentare, tocmai din cauza vitelor”. Eu as traduce-o prin “las-o, bai, ca merge-as(e)a”.
Momentan, s-au dat trei bilete pe loc. Oricat de incredibil ar parea, chiar s-au sinchisit sa dea bilete cu locuri, ca sa aiba si calatorii motiv de cearta, ca timp au destul. In restul timpului, ar putea admira noile vagoane, care, din ce am vazut pana acum, vin in doua modele. Primele sunt supraetajate, cu loc minuscul pentru bagaje, in care se potriveste de minune romanul cu 3 bagaje, unul in fiecare mana, cu aer conditionat excesiv (ca si clima de la noi,dupa cum se invata la geografie), necontrolabil, in care devine aproape penibila pozitia picoarelor fata de cel din fatza, mai ales daca nu-l cunosti. Daca nu, cel mai probabil ca ai sa ajungi sa-l cunosti pentru ca CFR apropie oamenii intre ei… Cea de-a doua categorie e cea in care ma aflu acum, cu vagoane mai spatioase (nu si cu 3 pe loc), mese intre locuri si miros de “nou”, singurul lucru care m-a facut sa nu privesc cu ochi mijiti de neincredere inscriptia care mentiona ca sunt produse la Arad, in 200…6, cu chiu, cu vai, 6-le fiind suprascris cu vopsea, peste nu-se-stie-ce realitate.
Interesanta este, insa, mentalitatea romanului (chiar si a romanului tanar) care, in ambele situatii, a intrebat mai intai, si in repetate randuri, daca “asta-i clasa intai?”. Cred ca s-ar bucura cativa de la caile ferate sa auda asa ceva, nu pentru a se simti maguliti, ci pentru a trage concluzia ca daca publicul larg nu se asteapta la schimbari (sau, in fine, dupa cum suntem obisnuiti, adica nu cu schimbari menite a ne bucura noi de ele) poate ca nici n-ar mai fi nevoie de ele. Exista destui care, chiar daca n-ar marturisi fatzis ca nu vor schimbari, ar fi de acord sa se complaca la orice, pe motiv ca putea fi si mai rau. Cu alte cuvinte,ar putea fi de acord sa traiasca intr-un colt de iad, multumiti fiind ca, macar nu traiesc in centru… Daca am exagerat, extrageti ideea din context si se mai atenueaza.
Revenind cu picioarele pe plasticul albastru, remarc un lucru total neasteptat, anume prezenta a cate 2 prize de curent la fiecare 4 locuri, pe care se specifica foarte simpatic ca se folosesc pentru telefoane, laptopuri si pda-uri. Asta ca sa nu vina romanasul inventiv sa-si incarce bateria de la Dacie intre Bucuresti si Galati. A mea, insa, pare stricata… Si mai sunt si lumini individuale, in cazul in care s-ar stinge lumina principala, ceea ce nu se intampla.
Nu stiu cat vor rezista noile investitii vandalismului coroziv. Poate ca voi avea ocazia sa vad cum arata si acele vagoane clasa business (degeaba comparatia cu avioanele, sinele sunt tot mai proaste ca golurile de aer).
Laser, frate!
Padurea Baneasa, arme, costume, casti, noroaie, tufisuri, echipe, distractie, oameni cu certificari Cisco , adica paintball )
Nu am mai jucat niciodata, si tot ce am “tras” vreodata (arme, adica…) au fost niste proiectile mici, la mare, in parcul de distractii. Pe care le-am si ratat, din cauza armei (evident), plus tot ceea ce implica foc pe clic stanga .
A fost extraordinar, a fost distractiv, dinamic, obositor, tot ce iti poti dori de la unul dintre cele mai scumpe moduri de a-ti consuma energia. Ar trebui sa mai lucrez ceva la forma fizica, adica sa pot sa ma ridic si sa fug intr-o secunda, dupa ce m-am trantit pe burta, ca sa nu mai patesc ca acum, cand am vrut sa fug, si am fost impuscat in fund . Fundul meu cel mare si rotund.
Mi-am dat seama ca totusi tintesc neasteptat de bine, daca e si arma stabila (un copac , 25 cm diametru, de la 45-50 de metri, e ceva). Din pacate armele nu au catare, asa ca nu prea o poti face pe lunetistul, ceea ce tindeam eu sa fac mai mereu, si sa te arunci in centru crezand ca ai un MP5 in mana e cam stupid pentru ca, ba, ninja, nu-i ca-n filme. Mai greu e cu inamicii si cu compromisul dintre a tinti bine si a reusi sa tragi inaintea lui. Oricum, un joc in echipa e incomparabil cu un simplu tir: te bazezi pe coechipieri (ca nu sunt loviti inaintea ta), ai ocazia sa fii inconjurat si sa nu te mai poti ascunde decat in pamant, poti sa construiesti strategii de a disipa echipa adversa si ai ocazia sa te ingropi in frunze ca sa te camuflezi si sa fii calcat de inamic
Ok, ajunge, nu mai spun mai mult… daca aveti ocazia, incercati, s-ar putea sa va placa mai mult decat jocurile pe calculator. Acum merg sa ma odihnesc, sa imi oblojesc vanataile, (fund si spate), sa ma pregatesc pentru febra musculara de maine, pentru examenul de poimaine, pentru ziua mea tot de poimaine si… pentru toate nevoile mele prezente si viitoare.
Am sa revin si cu niste poze, dintre care am sa elimin cateva foarte compromitatoare pentru angajatii din Politehnica. Sa nu uit sa multumesc Academiei Cisco UPB pentru frumosul cadou, aproape de ziua mea. We are looking forward to meet… SHOOTING you again!!!
E tare greu in pielea lui Jack Bauer. Cand il mai vedeti ca sta pitit dupa copaci, si, intr-o secunda, scoate arma, trage si nimereste, sa nu-l credeti.
PS: Long story short, echipa noastra a cam luat bataie… dar, cel putin, cand am pierdut, am pierdut “in style”
